ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1777/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 13 iunie 2002, E.M.

Petrila a chemat în judecată Primăria Municipiului Petrila cerând anularea

dispoziției nr. 776 din 30 aprilie 2002 prin care pârâta i-a respins cererea de

restituire în natură a terenului de 5644,80 mp, identic cu p.t. nr. 6784/1/b,

nr. 6783/1/b și nr. 6778/2/2 din CF 2481 Petrila. Totodată, a solicitat să se

constate că imobilul din litigiu este proprietatea sa, iar pârâta să fie

obligată să i-l restituie în natură sau prin echivalent, în condițiile

prevăzute de art. 1 alin. (2), (3) și (9) și art. 36 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă,

prin sentința nr. 1946 din 14 noiembrie 2002, a respins acțiunea, ca nefondată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 97 din 6 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei, cu motivarea că terenul din litigiu a fost preluat de stat în baza

Legii nr. 119/1948 de la S.A.R. Petroșani, dar că reclamanta nu este

îndreptățită, în înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001, la restituirea bunului

în natură sau prin echivalent.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9

și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esență, că este

succesoarea în drepturi a fostei S.A.R. Petroșani, astfel încât are beneficiul

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Drept urmare, soluția

pronunțată fiind nemotivată și în contradicție cu legea și dovezile

administrate în cauză, se impune a fi reformată. Întrucât acțiunea a fost

introdusă anterior O.U.G. nr. 184/2002, a solicitat admiterea ei, așa cum a

fost formulată.

Recursul este nefondat.

Potrivit reglementărilor cuprinse în

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, introduse prin O.U.G. nr. 184/2002

(publicată în M. Of. nr. 929/18.12.2002), companiile/societățile naționale nu

au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul acestei legi. Pct.

3.3. alin. final din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin

H.G. nr. 498/2001 (publicate în M. Of. nr. 324/14.05.2003), prevăd că în cazul

în care există notificări formulate de astfel de persoane juridice, ele vor fi

respinse, ca inadmisibile.

Incontestabil, în pricina de față,

acțiunea, fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, a fost promovată de o

subdiviziune cu personalitate juridică a unei companii naționale, referitor în

care, de primă importanță, se cere a se ști dacă îi sunt aplicabile

reglementările legale menționate. Acest lucru deoarece art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 succede notificării și cererii introductive de instanță.

Răspunsul afirmativ se impune

indiferent dacă textul art. 3 alin. (2) este privit ca o normă interpretativă

sau caracterizat ca dispoziție a unei legi noi. În primul caz, textul fiind

rezultatul unei interpretări oficiale autentice, se integrează Legii nr.

10/2001 și, în condițiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice,

are aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii interpretate. În al

doilea, apare indubitabil că, vizând satisfacerea unor interese de ordine

publică, textul dă efecte de viitor (facta futura) unor raporturi juridice

trecute (stări de fapt durabile în timp), ceea ce înseamnă că pentru unitate și

obligativitate generală (pentru toți) este de imediată aplicare.

Ca atare, împotriva ordinii publice

nu poate prevala ideea că accesul companiilor/societăților naționale la

procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 ar fi condiționat de momentul

notificării deținătorului bunului sau al sesizării instanței de judecată. Un

asemenea criteriu legea nu-l prevede, iar prin consecințe, ar fi

discriminatoriu și, ca atare, inadmisibil. De altfel pct. 33 din Norme,

dezvoltând rațiunea excepțiilor instituite prin art. 3 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, fundamentează inadmisibilitatea pe existența altor căi și mijloace de

reglementare a problemelor de proprietate ale persoanelor juridice exceptate.

Așa fiind, se impune respingerea

recursului cu substituirea motivării, în sensul considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 97 A din 6 februarie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2004.