ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3419/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 26 iunie 2002 reclamanta C.N.H.

S.A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului Petroșani cerând anularea

dispoziției nr. 1537 din 22 mai 2002 prin care pârâta i-a respins cererea de

restituire în natură a terenului de 101 mp identic cu p.t. nr. 362 din C.F. nr.

1933 Petroșani. Totodată, a solicitat să se constate că imobilul din litigiu

este proprietatea sa, iar pârâta să fie obligată să i-l restituie în natură sau

prin echivalent, în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2), (3), (9) și art.

36 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul

Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 1892 din 23 noiembrie 2002 a

respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva

sentinței pronunțate de tribunal reclamanta a declarat apel.

Curtea

de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. a respins ca

nefondat apelul reclamantei, cu motivarea că terenul din litigiu a fost preluat

de stat în baza Legii nr. 119/1948 de la S.A.R. Petroșani, dar că reclamanta nu

este îndreptățită, în înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001, la restituirea

bunului în natură sau prin echivalent.

Împotriva

acestei decizii reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a

arătat, în esență, că este succesoarea în drepturi a fostei S.A.R. Petroșani,

astfel încât are beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001. Drept urmare, soluția pronunțată, fiind nemotivată și în contradicție

cu legea și dovezile administrate în cauză, se impune a fi reformată. Întrucât

acțiunea a fost introdusă anterior O.U.G. nr. 184/2002, a solicitat admiterea

ei, așa cum a fost formulată.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

reglementărilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, introduse

prin O.U.G. nr. 184/2002 (publicată în M. Of., partea I, nr. 929 din 18

octombrie 2002), companiile/societățile naționale, nu au calitatea de persoane

îndreptățite și nu fac obiectul acestei legi. Pct. 3.3. alin. final din Normele

de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2001 (publicate în M.

Of., partea I, nr. 324 din 14 mai 2003), prevăd că în cazul în care există

notificări formulate de astfel de persoane juridice, ele vor fi respinse, ca

inadmisibile.

Incontestabil,

în pricina de față, acțiunea, fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, a fost

promovată de o companie națională, referitor în care, de primă importanță, se

cere a se ști dacă-i sunt aplicabile reglementările legale menționate. Acest

lucru deoarece art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 succede notificării și

cererii introductive de instanță.

Răspunsul

afirmativ se impune indiferent dacă textul art. 3 alin. (2) este privit ca o

normă interpretativă sau caracterizat ca dispoziție a unei legi noi. În primul

caz, textul fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, se integrează

Legii nr. 10/2001 și, în condițiile generale ale puterii obligatorii a normelor

juridice, au aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii

interpretate. În al doilea, apare indubitabil că, vizând satisfacerea unor

interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facta futura) unor

raporturi juridice trecute (stări de fapt durabile în timp), ceea ce înseamnă

că pentru unitate și obligativitate generală (pentru toți) este de imediată

aplicare.

Ca

atare, împotriva ordinii publice nu poate prevala ideea că accesul

companiilor/societăților naționale la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001

ar fi condiționat de momentul notificării deținătorului bunului sau al

sesizării instanței de judecată. Un asemenea criteriu legea nu-l prevede, iar

prin consecințe, ar fi discriminatoriu și, ca atare, inadmisibil. De altfel

pct. 33 din Norme, dezvoltând rațiunea excepțiilor instituite prin art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, fundamentează inadmisibilitatea pe existența altor

căi și mijloace de reglementare a problemelor de proprietate ale persoanelor

juridice exceptate.

Așa

fiind, se impune respingerea recursului cu substituirea motivării în sensul

considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de C.N.H. S.A. Petroșani împotriva deciziei nr. 208/A din 27 februarie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 7 mai 2004.