ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1772/2004

Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta C.N.H. S.A. împotriva deciziei nr. 64/ A din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, constată următoarele: Prin notificarea adresată conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăriei municipiului Petroșani reclamanta C.N.H. S.A. a solicitat „restituirea în natură, pe baza unei decizii sau dispoziții motivate a imobilului, construcție si teren în suprafața de 669 mp, înscris în cartea funciară (CF) Petroșani la nr. 527. Cererea continuată în această notificare a fost respinsă prin Dispoziția nr. 1202/2002 emisă la 25 martie 2002 de Primarul orașului Petroșani. La 19 aprilie 2002 reclamanta C.N.H. S.A. a chemat în judecată Primăria municipiului Petroșani, solicitând anularea dispoziției menționate.

Prin aceeași acțiune s-a cerut să se constate că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare în drepturi a proprietarei originare a imobilului S.A.R. Petroșani si apoi a S., cu consecința obligării pârâtei la restituirea în natură a imobilului care formează obiectul litigiului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, cu numărul de dosar 3709/2002, iar prin sentința civilă nr. 1475 pronunțată la 26 septembrie 2002, instanța astfel sesizată a respins cererea formulată de reclamantă. Apelul făcut ulterior de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost, de asemenea, respins prin decizia civilă nr. 67/ A pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, la 6 februarie 2003, în dosarul nr. 5795/2003.

Pronunțând aceste hotărâri instanța de fond si cea de apel au reținut că reclamanta nu este „îndreptățită la măsuri reparatorii”, în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001 La 28 februarie 2003, reclamanta C.N.H. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției civile a Înaltei Curți de Casație si Justiție cu numărul de dosar 1601/2003. În motivarea recursului întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ. si pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, evocate doar generic, recurenta reclamantă a susținut că soluționarea cauzei în fond si apoi în apel s-a făcut printr-o greșită interpretare si aplicare a prevederilor legale care au incidența în materia analizată.

În acest sens s-a susținut că instanțele au aplicat în cauză prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, în forma pe care acesta o are în urma modificării aduse prin O.U.G. nr. 184/2002, ceea ce, raportat la datele spetei, constituie o încălcare a principiului neretroactivității legii civile instituit prin art. 1 C. civ. S-a mai afirmat de către recurentă că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere referitor la constatarea calității sale de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroșani, iar instanța de apel a refuzat în mod nejustificat să corecteze această omisiune. În aceeași ordine de idei s-a relevat că în cauză își găsesc aplicarea si prevederile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., deoarece instanțele nu s-au pronunțat asupra probelor care atestau respectiva succesiune în drepturi. Printr-o altă critică recurenta reclamantă a susținut că decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii. În dezvoltarea acestei critici s-a afirmat că art. 2 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001 care se referă expres la întreprinderile miniere naționalizate prin Legea nr. 119/1948 își găsește aplicarea în cazul tuturor imobilelor ce au aparținut întreprinderilor din categoria menționată, întrucât nici una dintre acestea nu a fost exceptată de la naționalizare, toate fiind transformate în întreprinderi de stat. S-a subliniat totodată că în cazul persoanei juridice îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de art. 3 lit. c) Legea nr. 10/2001 nu menționează condiția ca respectiva entitate să aibă calitatea de „întreprindere particulară”.

În ceea ce o privește, intimata Primăria municipiului Petroșani nu s-a prezentat în fata acestei Curți si nici nu si-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză. Recursul este nefondat. În acest sens, Curtea constată că, deși în formulări diverse, majoritatea argumentelor expuse în motivarea recursului critică hotărârile pronunțate în cauză, în legătură cu aprecierea conform căreia reclamanta nu este „îndreptățită la măsuri reparatorii”, în sensul prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Referitor la acest aspect, Curtea retine că notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 si respectiv acțiunea introductivă au fost formulate de către C.N.H.

în considerarea dispozițiilor inițiale ale art. 3 din aceeași lege. Ulterior formulării acțiunii, a fost adoptată O.U.G. nr. 184/2002 intrată în vigoare la 18 decembrie 2002 si prin care art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost completat cu alin. (2). În cuprinsul noului alineat, se prevede expres că anumite persoane juridice, inclusiv „regiile autonome” si respectiv „companiile/societătile naționale”, nu sunt îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii, în sensul menționat de art. 3 alin. (1) din lege. Date fiind forma imperativa a redactării sale si mai cu seamă obiectul său de reglementare, interdicția instituită prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 are caracterul unei norme de ordine publică de imediată aplicare.

Raportată la datele speței, această interdicție este de natură a paraliza demersurile inițiate de reclamantă pe baza unei greșite înțelegeri a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Din acest punct de vedere noul alineat al art. 3 are si caracterul unei norme interpretative susceptibile de a-si produce efectele din chiar momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În aceeași ordine de idei este de amintit că, ulterior pronunțării deciziei recurate, au intrat în vigoare Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G. nr. 498/2003 publicată la 14 mai 2003 care, la punctul 3.3. alin. ultim, confirmă implicit corectitudinea soluțiilor pronunțate în cauza de fată.

În contextul arătat pretinsa calitate de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroșani de care reclamanta s-a prevalat, fără a o demonstra, este irelevantă întrucât nu poate duce la înlăturarea efectelor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În legătură cu același aspect Curtea reține, de asemenea, că atât instanța de fond, cât si cea de apel s-au referit expres la chestiunea menționată, astfel încât nu poate fi primită nici critica referitoare la pretinsa omitere a acestei apărări cu ocazia pronunțării deciziei recurate. Prin urmare în speță nu își găsesc incidența dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ. si nici alte prevederi ale aceluiași text de lege. În consecință, Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.H. S.A. împotriva deciziei nr. 64/ A din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2004.