ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1772/2004

Deliberând asupra recursului declarat de

reclamanta C.N.H. S.A. împotriva deciziei nr. 64/ A din 31 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, constată următoarele:

Prin notificarea adresată conform art. 21

din Legea nr. 10/2001 Primăriei municipiului Petroșani reclamanta C.N.H. S.A. a

solicitat „restituirea în natură, pe baza unei decizii sau dispoziții motivate

a imobilului, construcție si teren în suprafața de 669 mp, înscris în cartea

funciară (CF) Petroșani la nr. 527.

Cererea continuată în această notificare a

fost respinsă prin Dispoziția nr. 1202/2002 emisă la 25 martie 2002 de Primarul

orașului Petroșani.

La 19 aprilie 2002 reclamanta C.N.H. S.A.

a chemat în judecată Primăria municipiului Petroșani, solicitând anularea

dispoziției menționate.

Prin aceeași acțiune s-a cerut să se

constate că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare în drepturi a

proprietarei originare a imobilului S.A.R. Petroșani si apoi a S., cu

consecința obligării pârâtei la restituirea în natură a imobilului care

formează obiectul litigiului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara, secția civilă, cu numărul de dosar 3709/2002, iar prin

sentința civilă nr. 1475 pronunțată la 26 septembrie 2002, instanța astfel

sesizată a respins cererea formulată de reclamantă.

Apelul făcut ulterior de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost, de asemenea, respins prin decizia civilă nr.

67/ A pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, la 6 februarie

2003, în dosarul nr. 5795/2003. Pronunțând aceste hotărâri instanța de fond si

cea de apel au reținut că reclamanta nu este „îndreptățită la măsuri

reparatorii”, în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 10/2001

La 28 februarie 2003, reclamanta C.N.H.

S.A. a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi

înregistrată pe rolul secției civile a Înaltei Curți de Casație si Justiție cu

numărul de dosar 1601/2003.

În motivarea recursului întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ. si pe dispozițiile Legii nr.

10/2001, evocate doar generic, recurenta reclamantă a susținut că soluționarea

cauzei în fond si apoi în apel s-a făcut printr-o greșită interpretare si

aplicare a prevederilor legale care au incidența în materia analizată.

În acest sens s-a susținut că instanțele

au aplicat în cauză prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, în forma pe care

acesta o are în urma modificării aduse prin O.U.G. nr. 184/2002, ceea ce,

raportat la datele spetei, constituie o încălcare a principiului

neretroactivității legii civile instituit prin art. 1 C. civ.

S-a mai afirmat de către recurentă că

instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere referitor la

constatarea calității sale de succesoare în drepturi a S.A.R. Petroșani, iar

instanța de apel a refuzat în mod nejustificat să corecteze această omisiune.

În aceeași ordine de idei s-a relevat că

în cauză își găsesc aplicarea si prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.,

deoarece instanțele nu s-au pronunțat asupra probelor care atestau respectiva

succesiune în drepturi.

Printr-o altă critică recurenta reclamantă

a susținut că decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.

În dezvoltarea acestei critici s-a afirmat

că art. 2 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001 care se referă expres la

întreprinderile miniere naționalizate prin Legea nr. 119/1948 își găsește

aplicarea în cazul tuturor imobilelor ce au aparținut întreprinderilor din

categoria menționată, întrucât nici una dintre acestea nu a fost exceptată de

la naționalizare, toate fiind transformate în întreprinderi de stat.

S-a subliniat totodată că în cazul

persoanei juridice îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de

art. 3 lit. c) Legea nr. 10/2001 nu menționează condiția ca respectiva entitate

să aibă calitatea de „întreprindere particulară”.

În ceea ce o privește, intimata Primăria

municipiului Petroșani nu s-a prezentat în fata acestei Curți si nici nu si-a

făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în

cauză.

Recursul este nefondat.

În acest sens, Curtea constată că, deși în

formulări diverse, majoritatea argumentelor expuse în motivarea recursului

critică hotărârile pronunțate în cauză, în legătură cu aprecierea conform

căreia reclamanta nu este „îndreptățită la măsuri reparatorii”, în sensul

prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Referitor la acest aspect, Curtea retine

că notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 si respectiv acțiunea

introductivă au fost formulate de către C.N.H. în considerarea dispozițiilor

inițiale ale art. 3 din aceeași lege.

Ulterior formulării acțiunii, a fost

adoptată O.U.G. nr. 184/2002 intrată în vigoare la 18 decembrie 2002 si prin

care art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost completat cu alin. (2).

În cuprinsul noului alineat, se prevede

expres că anumite persoane juridice, inclusiv „regiile autonome” si respectiv

„companiile/societătile naționale”, nu sunt îndreptățite să beneficieze de

măsuri reparatorii, în sensul menționat de art. 3 alin. (1) din lege.

Date fiind forma imperativa a redactării

sale si mai cu seamă obiectul său de reglementare, interdicția instituită prin

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 are caracterul unei norme de ordine

publică de imediată aplicare.

Raportată la datele speței, această

interdicție este de natură a paraliza demersurile inițiate de reclamantă pe

baza unei greșite înțelegeri a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Din acest punct de vedere noul alineat al

art. 3 are si caracterul unei norme interpretative susceptibile de a-si produce

efectele din chiar momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În aceeași ordine de idei este de amintit

că, ulterior pronunțării deciziei recurate, au intrat în vigoare Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G. nr. 498/2003

publicată la 14 mai 2003 care, la punctul 3.3. alin. ultim, confirmă implicit

corectitudinea soluțiilor pronunțate în cauza de fată.

În contextul arătat pretinsa calitate de

succesoare în drepturi a S.A.R. Petroșani de care reclamanta s-a prevalat, fără

a o demonstra, este irelevantă întrucât nu poate duce la înlăturarea efectelor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În legătură cu același aspect Curtea

reține, de asemenea, că atât instanța de fond, cât si cea de apel s-au referit

expres la chestiunea menționată, astfel încât nu poate fi primită nici critica

referitoare la pretinsa omitere a acestei apărări cu ocazia pronunțării

deciziei recurate.

Prin urmare în speță nu își găsesc

incidența dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 si 10 C. proc. civ. si nici alte

prevederi ale aceluiași text de lege.

În consecință, Curtea va face aplicarea

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.H.

S.A. împotriva deciziei nr. 64/ A din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2004.