ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2004

HOTĂRÂRE
18.03.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 348/CA/2003 – P, pronunțată la data de 15 septembrie 2003

în dosarul nr. 2808/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta H.M. și a

anulat hotărârea nr. 3828 din 19 decembrie 2002, emisă de Comisia de

specialitate a Casei Județene de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i

recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta, născută în perioada

refugiului părinților săi, beneficiază de drepturile acordate prin O.G. nr.

105/1999.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând că instanța de fond a dat

o hotărâre lipsită de temei legal, copiii născuți în refugiul părinților lor

nefiind enumerați de art. 1 din O.G. nr. 105/1999.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 30 iulie 1942, în localitatea Ilișești,

Suceava, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția Curții de apel este

legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 348/CA/2003 – P din 15

septembrie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-18
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1134/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 349/CA/2003 – P pronunțată la data de 15 septembrie 2003, în dosarul nr. 2895/CA/2003, Curtea de Apel
ÎCCJ 2005-01-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 283/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 238/CA/2004 - PI din 29 martie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată
ÎCCJ 2003-03-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1079/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2002, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta P.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare,
ÎCCJ 2003-03-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie 2002 la Curtea de Apel Oradea, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, so
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2389/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 50/CA/2003 – P, pronunțată la data de 20 ianuarie 2003 în dosarul nr. 72/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de
Sursă