ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2389/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2389/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 50/CA/2003
– P, pronunțată la data de 20 ianuarie 2003 în dosarul nr. 72/CA/2003, Curtea
de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis
acțiunea formulată de reclamanta R.M. și a anulat hotărârea nr. 3300 din 18 iunie
2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să
recunoască reclamantei statutul de beneficiară a prevederilor O.G. nr.
105/1999.
Pentru a pronunța această soluție,
curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta, chiar dacă s-a născut
ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de
domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art. 1 lit. c) din
O.G. nr. 105/1999, ea dobândind la naștere statutul părinților săi.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, motivând, în esență, că instanța de
fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a prevederilor regulilor în
materie, reclamanta – copilul născut în perioada refugiului părinților săi –
neregăsindu-se în dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată
prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că
reclamanta s-a născut la 21 decembrie 1944, în comuna Bogata județul Mureș,
unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a
persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a
suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării
îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile
suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada
arătată, din motive etnice:
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
resfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca
urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate
consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că
reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți
să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe
nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a
persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de
suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din
împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.
105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să
acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit
persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori
trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind
născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele
nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor
etnice.
Cu această motivare, soluția curții
de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca
neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 50/CA/2003 -
P din 20 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.