ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4214/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința recurată, sentința civilă nr. 249/CA/2003 – P pronunțată la data de 9 iunie 2003 în dosarul nr. 1766/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta E.F. și a anulat hotărârea nr. 3513 din 7 decembrie 2002 emisă de comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i recunoască statutul și drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut la data de 9 martie 1944 în comuna Dornești, județul Suceava, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu: comuna Piscari, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice de autoritățile maghiare, după încorporarea Ardealului de Nord în urma Diktatului de la Viena, dobândind astfel statutul părinților săi. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile legale în materie pentru că art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 nu enumeră și copiii născuți în refugiul părinților lor ca beneficiari ai drepturilor corespunzătoare.

Recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 9 martie 1944 în comuna Dornești, județul Suceava, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 249/CA/2003 – P din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2003.