ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4214/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința recurată, sentința civilă nr. 249/CA/2003

– P pronunțată la data de 9 iunie 2003 în dosarul nr. 1766/CA/2003, Curtea de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea

formulată de reclamanta E.F. și a anulat hotărârea nr. 3513 din 7 decembrie

2002 emisă de comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Satu

Mare, care a fost obligată să-i recunoască statutul și drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de

apel a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut la data de 9 martie 1944 în

comuna Dornești, județul Suceava, unde părinții săi se refugiaseră din

localitatea de domiciliu: comuna Piscari, ca urmare a persecuțiilor exercitate

din motive etnice de autoritățile maghiare, după încorporarea Ardealului de

Nord în urma Diktatului de la Viena, dobândind astfel statutul părinților săi.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, susținând că instanța de fond a aplicat în mod

greșit prevederile legale în materie pentru că art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

nu enumeră și copiii născuți în refugiul părinților lor ca beneficiari ai

drepturilor corespunzătoare.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut

la data de 9 martie 1944 în comuna Dornești, județul Suceava, unde părinții se

refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate după Diktatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor

ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit

acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile

respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în

perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a

unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta,

care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca

urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel

de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului

supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o

indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și

nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să

beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în

perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile

care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cu această motivare, soluția Curții de apel este

legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 249/CA/2003 – P din 9

iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27

noiembrie 2003.