ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4807/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta G.C. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Deciziei nr. 4018 din 9 decembrie 2010 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să fie încadrată în grad de handicap I cu însoțitor. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că după evaluarea din martie 2010, starea sănătății sale s-a înrăutățit, neputându-se mișca de la brâu în jos. A mai susținut că suferă de cardiopatie ischemică, demență senilă și o serie de alte boli și că nu mai poate mânca singură, având nevoie de însoțitor.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ. La data de 14 martie 2011 reclamanta G.C. a decedat, acțiunea fiind continuată de fiica acesteia N.M.V. Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 302 din 5 octombrie 2011 a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de către pârât și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta G.C. și continuată de moștenitoarea acesteia N.M.V.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, s-a reținut că în materia încadrării în grad de handicap procedura prealabilă are o reglementare specifică, în sensul că decizia a cărei anulare se solicită este emisă de către pârât în soluționarea unei contestații formulate împotriva certificatul de încadrare în grad de handicap. Pe fondul cauzei s-a reținut că prin raportul de evaluare complexă s-a recomandat încadrarea reclamantei în grad de handicap grav fără asistent personal, neluându-se în considerare biletele și scrisorile medicale eliberate la ieșirea din spital.

Cum aceste bilete și scrisori medicale au fost eliberate la ieșirea din spital, deci ulterior emiterii deciziei atacate, ele prezintă relevanță numai sub aspectul evaluării medicale, ca etapă a procesului de evaluare complexă, ele nu sunt de natură a justifica singure decizia privind acordarea unui asistent personal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, prin succesoarea acesteia N.M.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în mod sintetic, că hotărârea curții de apel este nemotivată și că există o contradicție evidentă între prevederile Ordinului comun al MMPS nr. 762/2007 și concluziile anchetei sociale care au stat la baza evaluării, raportul de evaluare complexă întocmit de serviciul de evaluare din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială, precum și actele depuse, care demonstrează în mod clar că G.C.

avea nevoie de însoțitor. Examinând cauza, prin prisma normelor legale incidente, a probatoriului existent la dosar, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință pentru cele ce vor fi punctate în consecință: Critica referitoare la nemotivarea sentinței atacate nu poate fi primită, considerentele avute în vedere pentru pronunțarea soluției fiind lămuritoare atât din punct de vedere al situației de fapt cât și al celei de drept, deci instanța a respectat dispozițiile art. 261(1) pct. 5 C. proc. civ.

În mod judicios, curtea de apel învestită cu o acțiune în anulare a Deciziei nr. 4018 din 9 decembrie 2010 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și obligarea acestei autorități la emiterea unor noi decizii de încadrare în grad de handicap I cu însoțitor în favoarea reclamantei G.C., a observat că aparține exclusiv Comisiei Superioare competența în ceea ce privește încadrarea în grad de handicap în conformitate cu criteriile medico-psiho-sociale stabilite prin Ordinul comun al MMFPS și MSP din 2007, instanța de contencios administrativ urmând doar să verifice legalitatea actelor emise de autoritatea administrativă în discuție.

Într-adevăr, analiza este posibilă numai din perspectiva actelor existente, mai exact a situației reclamantei, la momentul emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap, neavând relevanță sub aspectul încadrării în grad de handicap recomandările medicale, biletele și scrisorile medicale eliberate la ieșirea din spital. Aceste documente au însemnătate sub aspectul evaluării medicale, ca etapă a procesului de evaluare complexă, însă nu pot fi de natură prin ele însele să conducă la decizia privind acordarea unui asistent personal. Or, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba a întocmit un raport de evaluare complexă conform art. 46 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 (aprobate prin H.G.

nr. 268/2007), recomandând încadrarea în grad de handicap grav fără asistent personal. În acest context, în mod corect instanța fondului a concluzionat că nu există elemente de natură a stabili că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea legii, motiv pentru care acțiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.M.V. în calitate de moștenitoare a reclamantei G.C. împotriva Sentinței civile nr. 302 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV