ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4807/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta G.C. a chemat în judecată

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Deciziei nr. 4018 din 9 decembrie

2010 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să fie încadrată în

grad de handicap I cu însoțitor.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că după evaluarea din martie 2010, starea

sănătății sale s-a înrăutățit, neputându-se mișca de la brâu în jos. A mai

susținut că suferă de cardiopatie ischemică, demență senilă și o serie de alte

boli și că nu mai poate mânca singură, având nevoie de însoțitor.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile

prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

La data de 14 martie

2011 reclamanta G.C. a decedat, acțiunea fiind continuată de fiica acesteia

N.M.V.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 302

din 5 octombrie 2011 a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

invocată de către pârât și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta G.C. și continuată de moștenitoarea acesteia N.M.V.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut următoarele:

Cu privire la

excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, s-a reținut că în

materia încadrării în grad de handicap procedura prealabilă are o reglementare

specifică, în sensul că decizia a cărei anulare se solicită este emisă de către

pârât în soluționarea unei contestații formulate împotriva certificatul de

încadrare în grad de handicap.

Pe fondul cauzei s-a

reținut că prin raportul de evaluare complexă s-a recomandat încadrarea

reclamantei în grad de handicap grav fără asistent personal, neluându-se în

considerare biletele și scrisorile medicale eliberate la ieșirea din spital.

Cum aceste bilete și

scrisori medicale au fost eliberate la ieșirea din spital, deci ulterior

emiterii deciziei atacate, ele prezintă relevanță numai sub aspectul evaluării

medicale, ca etapă a procesului de evaluare complexă, ele nu sunt de natură a

justifica singure decizia privind acordarea unui asistent personal.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, prin succesoarea acesteia N.M.V.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs s-a arătat, în mod sintetic, că hotărârea curții de apel este

nemotivată și că există o contradicție evidentă între prevederile Ordinului

comun al MMPS nr. 762/2007 și concluziile anchetei sociale care au stat la baza

evaluării, raportul de evaluare complexă întocmit de serviciul de evaluare din

cadrul Direcției Generale de Asistență Socială, precum și actele depuse, care

demonstrează în mod clar că G.C. avea nevoie de însoțitor.

Examinând cauza, prin

prisma normelor legale incidente, a probatoriului existent la dosar, Înalta

Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință pentru

cele ce vor fi punctate în consecință:

Critica referitoare

la nemotivarea sentinței atacate nu poate fi primită, considerentele avute în

vedere pentru pronunțarea soluției fiind lămuritoare atât din punct de vedere

al situației de fapt cât și al celei de drept, deci instanța a respectat

dispozițiile art. 261(1) pct. 5 C. proc. civ.

În mod judicios,

curtea de apel învestită cu o acțiune în anulare a Deciziei nr. 4018 din 9

decembrie 2010 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și

obligarea acestei autorități la emiterea unor noi decizii de încadrare în grad

de handicap I cu însoțitor în favoarea reclamantei G.C., a observat că aparține

exclusiv Comisiei Superioare competența în ceea ce privește încadrarea în grad

de handicap în conformitate cu criteriile medico-psiho-sociale stabilite prin Ordinul

comun al MMFPS și MSP din 2007, instanța de contencios administrativ urmând

doar să verifice legalitatea actelor emise de autoritatea administrativă în

discuție.

Într-adevăr, analiza

este posibilă numai din perspectiva actelor existente, mai exact a situației

reclamantei, la momentul emiterii certificatului de încadrare în grad de

handicap, neavând relevanță sub aspectul încadrării în grad de handicap

recomandările medicale, biletele și scrisorile medicale eliberate la ieșirea

din spital.

Aceste documente au

însemnătate sub aspectul evaluării medicale, ca etapă a procesului de evaluare

complexă, însă nu pot fi de natură prin ele însele să conducă la decizia

privind acordarea unui asistent personal.

Or, Serviciul de

Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Direcției

Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba a întocmit un raport

de evaluare complexă conform art. 46 din Normele metodologice de aplicare a

prevederilor Legii nr. 448/2006 (aprobate prin H.G. nr. 268/2007), recomandând

încadrarea în grad de handicap grav fără asistent personal.

În acest context, în

mod corect instanța fondului a concluzionat că nu există elemente de natură a

stabili că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea legii, motiv pentru

care acțiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată.

Văzând și

dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de N.M.V. în calitate de moștenitoare a reclamantei G.C. împotriva

Sentinței civile nr. 302 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV