ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2613/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul G.P. a formulat contestație împotriva

Deciziei de încadrare nr. 4672 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin care i s-a stabilit

gradul de handicap „mediu” deși suferă de boala Alzheimer și are nevoie de

însoțitor.

Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2286 din 13

septembrie 2010 a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal cu

motivarea că actul atacat este emis de autoritatea publică centrală, iar

potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența revine curții de apel.

Cauza a fost înregistrată la Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal și s-a formulat o

cerere precizatoare solicitând anularea Deciziei nr. 4672 din 14 mai 2010,

emiterea unei noi decizii de încadrare în grad de handicap cu însoțitor și

plata diferențelor de bani gradul mediu la gradul I cu însoțitor și au fost

depuse înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 4423 din 24

iunie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ a fost

respinsă excepția plângerii prealabile, a fost admisă în parte acțiunea, a fost

anulată Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a fost obligată pârâta să

emită o nouă decizie cu luarea în calcul a actelor medicale care atestă boala

Alzheimer, cu debut tardiv, formă severă M.M.S.E. – 5 puncte și au fost

acordate cheltuieli de judecată reclamantului în sumă de 6000 lei.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, că

aceasta este nefondată pentru că potrivit art. 13 alin. (4) și (5) din H.G. nr.

430/2008 contestațiile împotriva certificatelor de încadrare în grad cu handicap

se soluționează prin decizii emise de Comisia superioară, iar acestea pot fi

atacate potrivit Legii nr. 554/2004, act prin care se soluționează procedura

prealabilă sub forma recursului ierarhic.

În ceea ce privește fondul cauzei,

instanța de fond a constatat că reclamantul a depus la dosarul cauzei acte

medicale și din aceste rezultă că există neconcordanță între biletul de ieșire

din Spitalul de Psihiatrie „A.O.”, unde reclamantul este diagnosticat cu M.M.S.E.

24, cu consecința încadrării în grad de handicap, biletul de ieșire din spital

emis de același spital la 21 ianuarie 2010 în care este consemnat diagnostic

principal G 30.8 – Demență Alzheimer Stadiul 4 boala Reisberg, forma mixtă și

scrisoarea medicală emisă de Spitalul de boli cronice Sf.Luca din 4 aprilie 2011,

în care este stabilit diagnostic principal boala Alzheimer cu debut tardiv,

formă severă (M.M.S.E. - 5 puncte).

Având în vedere că aceste acte

medicale nu au fost analizate de pârâtă, a fost admisă în parte acțiunea,

anulată Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 și a fost obligată pârâta să emită o

nouă decizie cu luarea în calcul a actelor medicale care atestă M.M.S.E. – 5

puncte, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care se

substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoane

cu Handicap.

În motivele de recurs se arată că

instanța de fond a stabilit în mod eronat calitatea procesuală pasivă a Comisiei

superioare pe care a apreciat-o ca fiind în subordinea Autorității Naționale

pentru Persoanele cu Handicap, instituție publică care și-a încetat activitatea

la 30 iunie 2010 prin efectul O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de

reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a

activității instituțiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea

sa.

Instanța de fond nu a făcut

aplicarea art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010 potrivit cărora M.M.F.P.S. se

substituie în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru

Persoanele cu Handicap, iar Comisia Superioară funcționează în structura

Ministerului Familiei și Protecției Sociale.

În mod greșit, se susține în

motivele de recurs, instanța de fond, în pofida constatărilor din biletul de

ieșire emis de Spitalul Obgregia a consemnat că intimatul are o afecțiune

mentală mai gravă și a ținut seama de înscrisuri ulterioare datei de 14 mai

2010, când a fost emis actul administrativ contestat, care fiind ulterioare, nu

pot fi concludente pentru starea reclamantului anterioară emiterii deciziei

contestate.

Se critică și acordarea

cheltuielilor de judecată de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în

contradicție cu motivarea sentinței.

S-a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței atacate și, pe fond, menținerea valabilității actelor

administrative contestate.

La dosar a fost depus certificatul

de deces al intimatului-reclamant G.P. și a fost introdusă în cauză, ca

moștenitoare, soția supraviețuitoare, G.P.A.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul, dar

pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză a fost contestată

Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Litigiul, în fața Curții de apel, a

fost soluționat în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Sunt nejustificate criticile din

motivele de recurs referitoare la autoritățile care au avut calitate procesuală

pasivă deoarece citarea M.M.F.P.S. a fost dată de aplicarea art. 3 alin. (4)

din O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a M.M.F.P.S. și a

activităților instituțiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub

autoritatea sa.

Se impunea și citarea Comisiei

superioare deoarece decizia a fost emisă de o autoritate publică și chiar în

urma reorganizării, această autoritate este funcțională, chiar dacă în

structura M.M.F.P.S. și nu a A.N.P.H.

Însă, criticile din motivele de

recurs ce se referă la fondul cauzei sunt întemeiate.

Mai întâi, trebuie precizat că

decizia de încadrare în gradul de handicap contestată în prezenta cauză a fost

emisă la 14 mai 2010 și s-a stabilit grad de handicap mediu, deși în

certificatul de încadrare în gradul de handicap se stabilise gradul „ușor”.

La stabilirea acestui grad de

handicap s-a avut în vedere, între altele, biletul de ieșire din Spitalul

clinic de psihiatrie „Prof.Dr.A.O.”, din care rezultă un M.M.S.E. de 24 și, în

raport de criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se face încadrarea în

grad de handicap aprobată prin Ordinul comun nr. 1992/762/2007, criterii care

prevăd că și în cazul demenței Alzheimer, gradul de handicap poate fi ușor,

mediu, accentuat sau grav, în raport de deficiența constatată și M.M.S.E.

Instanța de fond, deși a reținut că

între actele medicale prezentate există neconcordanță, a admis acțiunea și a

obligat pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a unuia dintre

acele documente și fără a preciza motivul pentru care a înlăturat celălalt

document.

De precizat că atât biletul de

ieșire din Spitalul „A.O.” din 10 noiembrie 2010 unde M.M.S.E. = 16 pct., cât

și scrisoarea medicală din 4 aprilie 2011 emisă de Spitalul „Sf.Luca” – spital

de boli conice, unde M.M.E.S.E. = 5 pct., sunt acte medicale emise ulterior

deciziei nr. 4672 din 14 mai 2010 ce se contestă în prezenta cauză.

Prin urmare, nu poate constitui

motiv de anulare a deciziei emise în luna mai 2010 niște înscrisuri emise

ulterior acesteia.

Trebuie, de asemenea, subliniat că

Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 a avut ca termen de revizuire februarie 2011,

iar intimatul-reclamant putea prezenta actele medicale obținute ulterior lunii

mai 2010 la termenul fixat pentru revizuirea medicală.

Această revizuire a avut loc și a

fost emis chiar Certificatul de evaluare și încadrare în grad de handicap

„mediu” nr. 487 din 22 februarie 2011, dar nu sunt depuse dovezi că și acesta a

fost contestat.

Pentru că hotărârea instanței de

fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi

modificată sentința și respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței civile nr.

4423 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2012.