ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2613/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.P. a formulat contestație împotriva Deciziei de încadrare nr. 4672 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin care i s-a stabilit gradul de handicap „mediu” deși suferă de boala Alzheimer și are nevoie de însoțitor. Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2286 din 13 septembrie 2010 a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal cu motivarea că actul atacat este emis de autoritatea publică centrală, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența revine curții de apel.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal și s-a formulat o cerere precizatoare solicitând anularea Deciziei nr. 4672 din 14 mai 2010, emiterea unei noi decizii de încadrare în grad de handicap cu însoțitor și plata diferențelor de bani gradul mediu la gradul I cu însoțitor și au fost depuse înscrisuri. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 4423 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ a fost respinsă excepția plângerii prealabile, a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a actelor medicale care atestă boala Alzheimer, cu debut tardiv, formă severă M.M.S.E.

– 5 puncte și au fost acordate cheltuieli de judecată reclamantului în sumă de 6000 lei. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, că aceasta este nefondată pentru că potrivit art. 13 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 430/2008 contestațiile împotriva certificatelor de încadrare în grad cu handicap se soluționează prin decizii emise de Comisia superioară, iar acestea pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, act prin care se soluționează procedura prealabilă sub forma recursului ierarhic. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a constatat că reclamantul a depus la dosarul cauzei acte medicale și din aceste rezultă că există neconcordanță între biletul de ieșire din Spitalul de Psihiatrie „A.O.”, unde reclamantul este diagnosticat cu M.M.S.E.

24, cu consecința încadrării în grad de handicap, biletul de ieșire din spital emis de același spital la 21 ianuarie 2010 în care este consemnat diagnostic principal G 30.8 – Demență Alzheimer Stadiul 4 boala Reisberg, forma mixtă și scrisoarea medicală emisă de Spitalul de boli cronice Sf.Luca din 4 aprilie 2011, în care este stabilit diagnostic principal boala Alzheimer cu debut tardiv, formă severă (M.M.S.E. - 5 puncte). Având în vedere că aceste acte medicale nu au fost analizate de pârâtă, a fost admisă în parte acțiunea, anulată Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a actelor medicale care atestă M.M.S.E. – 5 puncte, cu aplicarea art. 274 C. proc.

civ. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care se substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap. În motivele de recurs se arată că instanța de fond a stabilit în mod eronat calitatea procesuală pasivă a Comisiei superioare pe care a apreciat-o ca fiind în subordinea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, instituție publică care și-a încetat activitatea la 30 iunie 2010 prin efectul O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a activității instituțiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa.

Instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010 potrivit cărora M.M.F.P.S. se substituie în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, iar Comisia Superioară funcționează în structura Ministerului Familiei și Protecției Sociale. În mod greșit, se susține în motivele de recurs, instanța de fond, în pofida constatărilor din biletul de ieșire emis de Spitalul Obgregia a consemnat că intimatul are o afecțiune mentală mai gravă și a ținut seama de înscrisuri ulterioare datei de 14 mai 2010, când a fost emis actul administrativ contestat, care fiind ulterioare, nu pot fi concludente pentru starea reclamantului anterioară emiterii deciziei contestate.

Se critică și acordarea cheltuielilor de judecată de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în contradicție cu motivarea sentinței. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe fond, menținerea valabilității actelor administrative contestate. La dosar a fost depus certificatul de deces al intimatului-reclamant G.P. și a fost introdusă în cauză, ca moștenitoare, soția supraviețuitoare, G.P.A. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul, dar pentru următoarele considerente: În prezenta cauză a fost contestată Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Litigiul, în fața Curții de apel, a fost soluționat în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. Sunt nejustificate criticile din motivele de recurs referitoare la autoritățile care au avut calitate procesuală pasivă deoarece citarea M.M.F.P.S. a fost dată de aplicarea art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a M.M.F.P.S. și a activităților instituțiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa. Se impunea și citarea Comisiei superioare deoarece decizia a fost emisă de o autoritate publică și chiar în urma reorganizării, această autoritate este funcțională, chiar dacă în structura M.M.F.P.S.

și nu a A.N.P.H. Însă, criticile din motivele de recurs ce se referă la fondul cauzei sunt întemeiate. Mai întâi, trebuie precizat că decizia de încadrare în gradul de handicap contestată în prezenta cauză a fost emisă la 14 mai 2010 și s-a stabilit grad de handicap mediu, deși în certificatul de încadrare în gradul de handicap se stabilise gradul „ușor”. La stabilirea acestui grad de handicap s-a avut în vedere, între altele, biletul de ieșire din Spitalul clinic de psihiatrie „Prof.Dr.A.O.”, din care rezultă un M.M.S.E. de 24 și, în raport de criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se face încadrarea în grad de handicap aprobată prin Ordinul comun nr. 1992/762/2007, criterii care prevăd că și în cazul demenței Alzheimer, gradul de handicap poate fi ușor, mediu, accentuat sau grav, în raport de deficiența constatată și M.M.S.E.

Instanța de fond, deși a reținut că între actele medicale prezentate există neconcordanță, a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a unuia dintre acele documente și fără a preciza motivul pentru care a înlăturat celălalt document. De precizat că atât biletul de ieșire din Spitalul „A.O.” din 10 noiembrie 2010 unde M.M.S.E. = 16 pct., cât și scrisoarea medicală din 4 aprilie 2011 emisă de Spitalul „Sf.Luca” – spital de boli conice, unde M.M.E.S.E. = 5 pct., sunt acte medicale emise ulterior deciziei nr. 4672 din 14 mai 2010 ce se contestă în prezenta cauză. Prin urmare, nu poate constitui motiv de anulare a deciziei emise în luna mai 2010 niște înscrisuri emise ulterior acesteia.

Trebuie, de asemenea, subliniat că Decizia nr. 4672 din 14 mai 2010 a avut ca termen de revizuire februarie 2011, iar intimatul-reclamant putea prezenta actele medicale obținute ulterior lunii mai 2010 la termenul fixat pentru revizuirea medicală. Această revizuire a avut loc și a fost emis chiar Certificatul de evaluare și încadrare în grad de handicap „mediu” nr. 487 din 22 februarie 2011, dar nu sunt depuse dovezi că și acesta a fost contestat. Pentru că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința și respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței civile nr. 4423 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2012.