ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4802/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2015 formulată și precizată de reclamanta A. - executor judecătoresc, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Comisia Superioară de disciplină, Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Consiliul de disciplină, Camera Executorilor judecătorești s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea hotărârii nr. 2/23.02.2015 pronunțată în dosar nr. x/2015 de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a hotărârii nr. 8/2015 pronunțată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. - suspendarea executării actelor administrative atacate.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 26/2016 din data de 11 februarie 2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba și a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J și în consecință: A respins contestația formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâții Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba și a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepțiile invocate de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. A respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu intimații Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva Hotărârii nr. 2/5015 pronunțată în dosar nr. x/2015 de Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba și a Hotărârii nr. 08/2015 pronunțată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. A anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării hotărârilor atacate. A respins cererea intimatului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 26/2016 din data de 11 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., formulând critici care au fost încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii formulate. La data de 15.05.2019 recurenta-reclamantă Executor Judecătoresc A. a depus o cerere prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora "(1) Actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanelor judecătoreși competente" pentru a se stabili legalitatea controlului efectuat de organismele de control profesional cu depășirea competenței conferite de alin. (2) al aceluiași articol, în sensul că "(2) Activitatea executorilor judecătorești este supusă controlului profesional, în condițiile prezentei legi" în situațiile în care controlul efectuat de organismele profesionale vizează legalitatea actelor de executare. Astfel, cu referire la iminența apariției unei practici neunitare a arătat că s-au identificat două orientări jurisprudențiale, după cum urmează: Într-o primă orientare instanța a considerat că este forțat să se considere că încălcarea unor dispoziții din C. proc. civ., în materia executării silite, este de natură a aduce atingere onestității și probității profesionale a executorilor judecătorești (decizia nr. 5822/16.12.2013, pronunțată de Curtea de Aepl București în dosarul nr. x/2013). Alte instanțe, precum instanța care a pronunțat hotărârea recurată, a apreciat că dispozițiile art. 60 din Legea nr. 188/2000 nu au fost încălcate, deoarece în cadrul procedurii nu s-a analizat legalitatea acestelor de executare. Controlul a vizat calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorul judecătoresc, constatând că "reclamanta nu a respectat dispozițiilor Hot. 2/2007, Anexă la Statutul UNEJ, în sensul că s-a reținut suma de 100 RON pentru emitere proces-verbal de stabilire scheltuieli și 400 RON pentru comunicarea actelor de procedură, deși în Anexa nr. 1 din Statatul UNEJ nu se regăsea proces-verbal de stabilire cheltuieli ci doa proces-verbal de constatare. Nu s-au emis dovezi de comunicare a actelor de executare, generând astfel cheltuieli de executare nejustificate". Consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 C. proc. civ., care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. Pe fondul recursului, prin criticile invocate în ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor de drept material, recurenta reclamantă a arătat că instanța de fond apreciat în mod greșit că admiterea contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului x/2012 al Judecătoriei Petroșani, respectiv, reducerea cheltuielilor de executare, fie si greșit stabilite, poate întemeia atragerea răspunderii disciplinare a executorului judecătoresc conform dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 188/2000. Potrivit deciziei nr. 162/2003 a Curții Constituționale, executorul judecătoresc nu are calitate procesuală in contestația la executare si, ca urmare, nu poate formula apărări. Faptele pentru care a fost cercetat si sancționat disciplinar (stabilirea cheltuielilor de executare pretins contrar dispozițiilor legale), nu sunt prevăzute in legea specială si nu pot reprezenta fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri (astfel precum dispune hotărârea disciplinara). Cu privire la legalitatea procedurii de control, prima instanță a reținut în mod greșit că nu au fost încălcate dispozițiile art. 60 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în cadrul procedurii disciplinare nefiind analizată legalitatea ci calitatea actelor de executare. Deși retine inițial in mod corect faptul că organismele disciplinare pot controla, în mod exclusiv, calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești, precum și comportamentul acestora, revine apoi și reține că pot efectua controlul de legalitate al actelor de executare, conferind instanțelor profesionale competențe ce exced celor stabilite de dispozițiile art. 60 din legea 188/2000. Prin acest considerent se încalcă jurisprudența Curții Constituționale, care prin decizia nr. 810/2007 a stabilit faptul că executorul judecătoresc răspunde disciplinar pentru fapte care sunt expres si limitativ prevăzute de lege si se referă la conduita profesională a acestuia, instituind astfel, limitarea controlului profesional al activității executorului judecătoresc. În ceea ce privește posibilitatea autosesizării Colegiului Director al C.E.J. Alba-Iulia, în temeiul dispozițiilor art. 48 din Legea 188/2000, coroborate cu art. 67 si 68 din Regulamentul de aplicare al legii 188/2000, consideră că aceasta trebuia să aibă la bază un înscris denumit "Autosesizare in vederea exercitării acțiunii disciplinare". Mai mult, lipsește și cercetarea prealabilă a executorului judecătoresc, cercetare ce trebuia făcuta tot de Colegiul Director si trebuia să fie consemnată tot într-un act scris, denumit "proces-verbal de cercetare prealabila", neregularități menite sa conducă la nulitatea întregii proceduri disciplinare. Prima instanță confundă pretinsele greșeli in desfășurarea actelor sau procedurilor de executare silită cu abateri ce tin de moralitate, reținând că a fost încălcată legislația secundara execuțională - Statut și Codul deontologic, precum si că au fost corect individualizate si încadrate abaterile disciplinare, raportat la faptul ca acestea sunt reprezentate de încălcări de către executorul judecătoresc a reglementarilor din C. proc. civ. În ceea ce privește neregularitățile de ordin procedural, recurenta reclamantă a susținut că prima instanță a apreciat în mod greșit că Legea 188/2000 se completează cu dispozițiile C. proc. civ. doar în ceea ce privește procedura execuțională, nu și în procedura acțiunii disciplinare, această procedură fiind reglementată prin art. 60-77 din Regulamentul de aplicare a legii, aprobat prin Ordinul MJ nr. 210/2001 și nu de C. proc. civ. Instanța de Fond greșește distingând referitor la aplicarea legii noi de procedură astfel că, întregul proces disciplinar, trebuia desfășurat după regulile noi de procedura civilă. În temeiul dispozițiilor art. 72 din legea 188/2000, potrivit cărora "prezenta lege se completează cu dispozițiile C. proc. civ..", ca procedura disciplinară sa fie desfășurată in concordanta cu normele noului C. proc. civ., respectându-se principiul legalității procesului civil, edictat de art. 7 si art. 24 dinn acest cod. Ambele instanțe disciplinare, au nesocotit obligația de a desfășura judecata potrivit dispozițiilor art. 201 C. proc. civ. privitor la fixarea primului termen de judecata, împrejurare ce conduce la nulitatea procedurii si a procesului disciplinar, au încălcat dreptul la apărare prin depunerea întâmpinării, corelativ cu dreptul de a primi răspuns la întâmpinare. Cu privire la nesolutionarea cererii de recuzare a membrului completului de soluționare a acțiunii disciplinare, prima instanță în mod greșit a reținut că prevederile art. 10 alin. (1) din legea 188/2000 cu privire la recuzare se interpretează coroborat cu prevederile art. 652 C. proc. civ. și se aplica doar în procedurii de executare silită, context în care este nefondată critica reclamantei cu privire nesolutionarea acestui incident în faza acțiunii disciplinare. Fie chiar si de neprimit excepția recuzării, ambele instanțe disciplinare, aveau obligația de a se pronunța, cu privire la cererea de incompatibilitate. Prin hotărârea nr. 2/23.02.2015, pronunțata in dosar nr. x/2015, instanța disciplinara de fond nu s-a pronunțat relativ la excepția recuzării executorului judecătoresc B., iar faptul că prin procesul-verbal al ședinței de judecată din data de 23.02.2015 se menționează respingerea cererii de recuzare, acest fapt nu valorează pronunțare asupra excepției. Privitor la incompatibilitatea executorului judecătoresc B.- membru al instanței disciplinare, excepția recuzării trebuia judecată de un alt complet, potrivit dispozițiilor art. 50 C. proc. civ., având în vedere faptul că acesta, în calitate de executor judecătoresc, a executat-o silit atât pe A.- persoana fizică cat si pe B.E.J. A., in dosarul executional nr. x/2010 aflat pe rolul B.E.J. B., atâta vreme cât recurenta reclamantă se află în procese penale cu acesta, ultimul care a fost soluționat fiind formând obiectul dosarului nr. x/2015, soluționat de Curtea de Apel Alba-Iulia, in data de 02.06.2015. Așadar, este nelegală constatarea primei instanțe în sensul că este inadmisibilă procedura recuzării unui executor judecătoresc, având in procesul disciplinar calitatea de judecător in cadrul instanței disciplinare. In final, consideră că s-ar fi impus observarea nu numai a faptului nepronuntarii instanțelor disciplinare fata de excepția ridicată, ci și primirea motivelor de incompatibilitate invocate, cu consecința constatării lipsei de imparțialitate a completului disciplinar de fond. Cu privire la modul de individualizare a sancțiunii, susține că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 49 lit. c) din Legea 188/2000, iar dispoziția privind cheltuielilor de judecată încalcă prevederile art. 77 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000. Referitor la aplicarea art. 49 lit. c) din Legea 188/2000, arată că a ridicat excepția de neconstitutionalitate, instanța de fond procedând la admiterea sesizării Curții Constituționale. Prima instanță a apreciat greșit că toate drepturi sale procesuale i-au fost respectate în procedura disciplinară în condițiile în care a avut posibilitatea de a depune orice probe în apărare, de la data la care a fost citat și până la termenul stabilit în vederea judecării acțiunii disciplinare. Atât instanța de fond cât instanța disciplinara - Consiliul de Disciplina al C.E.J. Alba-Iulia, au încălcat Constituția României - art. 21 (4), care prevede ca jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative si gratuite, precum si art. 125 (5) ce prevede ca este interzisă înființarea de instanțe extraordinare. În continuare, reiterează aspectele de nelegalitate si netemeinicie ale hotărârilor disciplinare atacate: Instanța disciplinara de fond, Consiliul de Disciplina al C.EJ. Alba-Iulia, a încălcat dreptul executorului judecătoresc A. la un proces (disciplinar) echitabil, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. si art. 6 C. proc. civ., iar instanța disciplinara superioara, in loc sa constate încălcarea dreptului, a susținut in ciuda evidenței, poziția instanței disciplinare de fond, astfel: Deși art. 72 din Legea nr. 188/2000 prevede completarea legii cu dispozițiile C. proc. civ., acțiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia. nu întrunea condițiile de forma prevăzute de art. 194-200, instanța disciplinara - Consiliul de Disciplina al C.EJ. Alba-Iulia, a admis fixarea primului termen de judecata, întocmind ca prime acte de procedura, citarea membrilor completului de judecata si a executorului judecătoresc judecat, contrar dispozitiilor art. 201 raportat la art. 194-200 C. proc. civ. Instanța disciplinara avea obligația de a observa că cererea introductiva denumită "Acțiune Disciplinara", nu cuprinde mențiunile dispuse de art. 194 lit. a) C. proc. civ., lipsind pentru Colegiul Director al C.EJ. Alba-Iulia. mențiunea privind contul bancar, iar pentru executorul judecătoresc A., lipsind codul numeric personal, codul de identificare fiscal si contul bancar - fiind ignorată procedura prevăzută de art. 200 C. proc. civ. de verificare si regularizare a cererii. De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 194 lit. e) C. proc. civ., cu referire la art. 150 din același cod, in sensul ca, nu au fost depuse de către titularul acțiunii disciplinare - reclamantul Colegiul Director al C.E.I. Alba-Iulia, înscrisurile doveditoare, in copie certificata de parte, pentru conformitate cu originalul. Lipsa certificării, de către partea reclamantă, a înscrisurilor constituie o cerință prevăzută sub sancțiunea anulării cererii, ceea ce a condus la desfășurarea in ilegalitate a întregului proces disciplinar, atrăgând nulitatea procedurii disciplinare. Instanța superioara - Comisia Superioara de Disciplina din cadrul U.N.EJ. prin hotărârea 8/2015, pronunțată in dosar nr. x/2015, nu s-a pronunțat in dispozitivul hotărârii față de cererile de preschimbare de termen din data de 17.04.2015 si din data de 22.04.2015. Fata de cele invocate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar in rejudecarea in fond a cauzei, admiterea contestației, desființarea hotărârilor disciplinare, anularea cheltuielilor dispuse de instanțele disciplinare si închiderea dosarului disciplinar, cu cheltuieli de judecată.

Apărările formulate în cauză. 4.1. Prin întâmpinarea depusă intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a invocat excepția nulității recursului, excepția lipsei calității procesual pasive a UNEJ și, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă. 4.2. Prin întâmpinarea depusă intimata-pârâtă Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

Aspecte de fapt și de drept prealabile. Reclamanta A. - executor judecătoresc a a solictat instanței de contencios administrativ exercitarea controlului de legalitate față de hotărârea nr. 2/23.02.2015 pronunțată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a hotărârii nr. 8/2015 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. Prin Hotărârea nr. 2/23.02.2015 a Consiliului de Disciplină, confirmată de către Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ prin hotărârea nr. 8/2015, s-a admis acțiunea disciplinară și a dispus sancționarea executorului judecătoresc A. cu amendă de 500 RON, conform art. 47, lit. c) și e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești. Potrivit stării de fapt reținute, necontestată de reclamantă, urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat de către organismele profesionale de control că reclamata nu a respectat dispozițiile Hotărârii nr. 2/2007, anexa la Statutul UNEJ la stabilirea unor cheltuieli de executare, în sensul că a reținut suma de 100 RON pentru emitere proces-verbal de stabilire cheltuieli și suma de 400 RON pentru comunicarea actelor de procedură, deși în Anexa nr. 1 din Statutul UNEJ nu se regăsea proces-verbal de stabilire cheltuieli, ci doar proces-verbal de constatare. Nu s-au emis dovezi de comunicare a actelor de executare, generând astfel cheltuileli de executare nejustificate (aspect relevat și de sentința civilă nr. 2180/2013 a Judecătoriei Petroșani pronunțată în dosarul x/2012 s-a admis în parte contestația la executare formulată de C. și s-a dispus reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 1789,32 la suma de 111,6 RON). Prima instanță, prin încheierea din data de 10.02.2016, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (5) fraza a doua teza întâi și art. 49 lit. c) fraza a doua și a treia din Legea nr. 188/2000, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (1) și (2) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 210/05.02.2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 și. Pe fondul cauzei, prima instanță a respins contestația formulată, menținând actele administrative atacate ca fiind legale și temeinice. A validat constatările organismelor profesionale de control prin care s-au reținut în sarcina reclamantei abaterile prevăzute de art. 47 lit. c) ("săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri") și art. 47 lit. e) ("întârzierea sistematică și neglijența în efectuarea lucrărilor"), apreciind ca legală și temeinică sancțiunii amenzii aplicate. Așa cum rezultă din preambulul prezentei hotărâri, a fost depusă la dosarul cauzei Decizia nr. 831/14.12.2017 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (5) fraza a doua teza întâi și ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 49 lit. c) fraza a doua și a treia din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreștii invocată în prezenta cauză. Cu referire la excepția de neconstituționalitate invocată, Curte Constituțională a reținut următoarele: "25. Procedura disciplinară în cazul executorilor judecătorești este similară celei corespunzătoare prevăzute de Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie 2014. De asemenea, există o reglementare similară privind competența de soluționare a abaterilor disciplinare și în ceea ce îi privește pe avocați (potrivit art. 71 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, anchetarea abaterii și exercitarea acțiunii disciplinare sunt de competența consiliului baroului, iar, potrivit art. 88, în cadrul fiecărui barou se organizează și funcționează o comisie de disciplină care judecă, în primă instanță și în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârșite de avocații din acel barou, iar recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca instanță de fond, este judecat de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România constituit ca instanță disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză). 26. Prin Decizia nr. 650 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea organelor care judecă acțiunea disciplinară în condițiile Legii nr. 36/1995, constatând că atât Consiliul de disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, cât și Consiliul uniunii sunt organisme profesionale, cu competențe în domeniul răspunderii disciplinare a notarilor publici. Curtea a constatat că procedura judecării abaterilor disciplinare nu trebuie confundată cu o jurisdicție specială administrativă, care, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Constituție, este gratuită și facultativă. În acest sens, Curtea a observat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, jurisdicția administrativă specială este "activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale". Prin urmare, domeniul procedurii disciplinare diferă de cel al unei proceduri jurisdicționale speciale administrative. Ca atare, pentru identitate de rațiune, nici în cauza de față nu se poate reține încălcarea art. 21 alin. (4) din Constituție referitor la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, întrucât organele disciplinare din cadrul profesiei de executor judecătoresc nu întrunesc caracteristicile unor astfel de jurisdicții. 27. Curtea nu poate reține nici susținerea potrivit căreia ar fi nesocotite prevederile art. 21 alin. (4) din Constituție, care consacră caracterul gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, întrucât autoarea excepției de neconstituționalitate pornește de la o premisă greșită. Astfel, faptul că sancțiunea aplicată de organele de disciplină ale profesiei constă în obligația de a achita o amendă într-un anumit cuantum nu echivalează cu obligația instituită în sarcina părții de a plăti o taxă pentru a apela la jurisdicția administrativă, ci este consecința conduitei profesionale necorespunzătoare a acesteia, constatată și sancționată ca atare de autoritatea disciplinară organizată în cadrul profesiei. 28. Tot astfel, nu este întemeiată nici critica referitoare la încălcarea caracterului facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative, prevăzut de același text din Legea fundamentală. Faptul că partea înțelege să conteste hotărârea Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătorești, fiind interesată să obțină, în fața Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, anularea hotărârii prin care acesteia i se aplică sancțiunea amenzii, nu imprimă acestui demers un caracter obligatoriu, rămânând la latitudinea părții să apeleze sau nu la acest mecanism procedural. 29. În ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000, Curtea constată că autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci evidențiază contradicția dintre acestea și prevederi de lege având forță juridică inferioară Constituției. Astfel, potrivit susținerilor autoarei excepției, acestea sunt în contradicție cu dispozițiile art. 641 din C. proc. civ., prin exceptarea hotărârii Comisiei superioare de disciplină de la formalitatea obligatorie prevăzută, la data ridicării excepției, de textul menționat, a învestirii cu formulă executorie, hotărârea acesteia fiind executorie chiar în lipsa unei asemenea învestiri. În acest context este de reținut că, ulterior sesizării Curții Constituționale, a fost eliminată din cuprinsul C. proc. civ. cerința învestirii cu formula executorie a hotărârilor judecătorești, la care se referă autoarea excepției - prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017. Autoarea excepției mai susține că art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 contravine prevederilor art. 21 din Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al executorilor judecătorești, precum și dispozițiilor art. 24 și 25 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora doar ministrul justiției dispune suspendarea din funcție a executorului judecătoresc. 30. Curtea observă că toate aceste critici sunt realizate prin compararea textului de lege supus controlului de constituționalitate cu prevederi din alte acte normative, inferioare Legii fundamentale, fără să fie argumentate eventualele contradicții dintre prevederile de lege criticate și dispoziții sau principii cuprinse în Constituție. Ca atare, excepția de neconstituționalitate motivată în această manieră apare ca inadmisibilă, neîndeplinind cerința impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia sesizările trebuie motivate. Având în vedere că prin Decizia sus-citată, Curtea Constituțională a analizat excepția de constituționalitate a prevederilor art. 48 alin. (5) fraza a doua teza întâi și ale art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 și s-a pronunțat cu referire la criticile recurentei reclamante care vizau contrarietatea procedurii disciplinare cu dispozițiile constituționale prevăzute la art. 1 alin. (4) -principiul separației și echilibrul puterilor în stat și art. 21 privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și caracterul gratuit și facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative, Înalta Curte nu va reanaliza criticile care se subsumează aspectelor de neconstituționalitate invocate. Prin încheierea din data de 6 februarie 2019 Înalta Curte a respins excepția nulității recursului invocat de intimata pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, apreciind că motivele de recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, prin încheierea din data de 06.02.2019 Înalta Curte a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 2/23.02.2015 a Consiliului de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Hotărârea nr. 8/2015 a Comisiei superioare de disciplină din cadrul UNEJ, invocată de recurenta reclamantă, reținând că actele vizate prin excepția invocată formează obiectul litigiului dedus judecății, prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, s-a dispus corectarea citativului, în sensul că Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ și Comisia de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu au calitatea părți în recurs, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți prin hotărârea primei instanțe. Cu privire la cererea recurentei reclamante de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 188/2000, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 188/2000 "(1) Actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanelor judecătoreși competente" pentru a se stabili legalitatea controlului efectuat de organismele de control profesional cu depășirea competenței conferite de alin. (2) al aceluiași articol, în sensul că "(2) Activitatea executorilor judecătorești este supusă controlului profesional, în condițiile prezentei legi". Recurenta reclamantă a susținut că interpretarea și aplicarea acestor dispoziții poate da naștere la practică judiciară neunitară în situațiile în care controlul efectuat de organismele profesionale vizează legalitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc. În temeiul dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, controlul profesional ce se poate exercita de către organismele de control poate viza "calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești". De asemenea, atragerea răspunderii disciplinare pentru abaterea prevăzută de art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000 -"săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri" poate implica și fapte care "vizează calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești". În înțelesul normelor de drept citate, "calitatea actelor de executare" se referă la însușirea acestora de a fi conforme cu legea sau întocmite cu încălcarea acesteia. În acest context, nu se poate susține că stabilirea onorariului executorului judecătoresc prin nerespectarea unor norme statutare nu afectează atât calitatea actelor de procedură cât și probitatea și integritatea profesională sau că constatarea acestor nereguli excedează competența organismelor de control profesional. În conscință, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenta reclamantă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, apreciind că problema de drept, care ar trebui să constituie obiectul sesizării în temeiul dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., nu necesită dezlegări dificil de realizat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse de intimați, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cu privire la legalitatea procedurii de control, prima instanță a reținut că în cauză Consiliul de Disciplină nu a încălcat dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, întrucât controlul a vizat calitatea actelor și lucrărilor efectuate și conduita executorului judecătoresc în îndeplinirea atribuțiilor sale, în raport cu autoritățile publice, precum și cu persoanele fizice sau juridice. Înalta Curte apreciază, în acord cu cele reținute de prima instanță, că activitatea de control profesional exercitat de către organele abilitate cu privire la calitatea lucrărilor sau conduita executorilor judecătorești implică într-o anumită măsură verificarea respectarii legii în îndeplinirea atribuțiilor profesionale. Termenul de "calitatea lucrărilor", utilizat de art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, se referă la însușirea actelor de executare de a fi conforme sau nu cu legea, prin urmare, verificarea legalității acestor de lucrări, mai ales în situațiile în care acestea au fost supuse în prealabil controlului de legalitatea efectuat de instanța de executare, nu excedează competenței organismelor de control profesional. Înalta Curte nu poate reține temeinicia criticilor formulate nici cu referire la încălcarea prevederilor art. 68 alin. 2 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, invocată pentru lipsa autosesizării cu privire la eventualele aspecte considerate ca abateri disciplinare. Așa cum rezultă din Hotărârea nr. 2/23.02.2015, acțiunea disciplinară a fost formulată ca urmare a sesizării formulate de numitul C., înregistrată la Camera Executorilor Judecătorești de la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/13.08.2014, prin care acesta s-a plâns cu privire la neregularitățile unui dosar de executare instrumentat de executorul judecătoresc BEJ A., în concret cu privire la refuzul executorului judecătoresc de a restitui suma de 1677,72 RON reprezentând onorariul executorului judecătoresc diminuat prin sentința civilă nr. 2180/2013 a Judecătoriei Petroșani. Prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt întemeiate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în cadrul contestației. Înalta Curte împărtășește opinia primei instanțe, în sensul că procedura de soluționare a acțiunii disciplinare este reglementată prin art. 60-77 din Regulamentul de aplicare a legii Legii nr. 188/2000, aprobat prin Ordinul MJ nr. 210/2001 și nu de C. proc. civ., cum se susține în contestație. Chiar dacă Legea 188/2000 se completează cu dispozițiile C. proc. civ., această completare vizează procedura execuțională, nu procedura acțiunii disciplinare. În plus, se poate admite că procedura disciplinară reglementată prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 se completează cu dispozițiile C. proc. civ., însă aceasta în măsura în care, în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, aceste reguli de procedură nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Referitor la criticile invocate de recurenta reclamantă cu privire la încălcarea principiului legalității procesului civil și a dreptului la apărare, Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, întrucât corect s-a reținut de către Comisia Superioară de Disciplină că amânarea soluționării acțiunii disciplinare poate fi dispusă, la cererea părții, numai pentru motive temeinice, context în care, în mod corect s-a respins cererea de amânare formulată de reclamantă, motivul invocat de aceasta nefiind unul temeinic. Nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare în condițiile în care executorul judecătoresc a fost citat de către Consiliul de Disciplină la termenul de judecată stabilit și a avut posibilitatea să să-și formuleze apărarea. Este neîntemeiată și critica referitoare la nerespectarea principiului legalității în procedura disciplinară, ca o consecință a neaplicării dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții nu sunt compatibile cu procedura disciplinară reglementată prin reguli de procedură speciale. În legătură cu incompatibilitatea unui membru al comisiei disciplinare, prima instanță a reținut că prevederile art. 10 alin. (1) din legea 188/2000 cu privire la recuzare se interpretează coroborat cu prevederile art. 652 C. proc. civ. și se aplică doar în procedura de executare silită, context în care este nefondată critica reclamantei cu privire nesoluționarea acestui incident în faza acțiunii disciplinare. Înalta Curte nu poate reține încălcarea dreptului la apărare sau a principiului legalității procedurii disciplinare datorită faptului că respingerea cererii de recuzare a fost consemnată în cuprinsul procesului-verbal al ședinței de judecată din data de 23.02.2015, care cuprinde mersul dezbaterilor și nu în cuprinsul Hotărârii nr. 2/23.02.2015. Mai mult, posibilitatea recuzării executorului judecătoresc B., membru în comisia de disciplină, pentru singurul motiv că acesta a efectuat acte de executare într-un dosar execuțional împotriva recurentei reclamante, nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, coroborate cu art. 652 C. proc. civ. și nu poate fundamenta prezumția de lipsă de imparțialitate a acestuia. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanța a reținut în mod corect că amenda aplicată reclamantei se situează la limita minimă prevăzută de lege, iar mențiunea din cuprinsul hotărârii, în sensul că "neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii atrage suspendarea de drept a executorului judecătoresc din funcție până la achitarea sumei" este, de asemenea, în concordanță cu dispozițiile art. 49 lit. c) din Legea 188/2000.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă. PENTRU ACESTE MOTIVE,