Decizia nr. 5318/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 33/2016 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba -Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, contestație împotriva hotărârii nr. 7/26.06.2015 pronunțată în dosar nr. x/2015 de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a hotărârii nr. 18/2015 pronunțată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., solicitând desființarea soluțiilor pronunțate și a hotărârilor contestate și închiderea dosarului disciplinar.

Soluția instanței de fond în primul și al doilea ciclu procesual Prin sentința nr. 33 din 18 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba și a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J și în consecință a respins contestația formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A. în contradictoriu cu pârâții Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba și a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală. A respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva Hotărârii nr. 7/5015 pronunțată în dosar nr. x/2015 de Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba și a Hotărârii nr. 18/2015 pronunțată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. Împotriva sentinței nr. 33 din 18 februarie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.

Obiectul cererii de revizuire Prin decizia civilă nr. 2821 din 28 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins atât cererea privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cât și recursul declarat de reclamantul Executor Judecătoresc A. împotriva sentinței civile nr. 33 din 18 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 septembrie 2022, sub nr. x/2022, împotriva deciziei de la pct. I.3 a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă Executor Judecătoresc A., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 raportat la art. 511 alin. (3) C. proc. civ. În susținerea motivului de revizuire invocat, revizuenta arată că, prin decizia atacată, i-a fost respins recursul exercitat împotriva sentinței nr. 33/2019, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii nr. 7/26.06.2015, pronunțată în dosar nr. x/2015 de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și împotriva hotărârii nr. 18/2015, pronunțată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., iar ulterior, prin Decizia nr. 1649/2022, dată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 719/18.07.2022), s-a decis anularea în parte art. 103 alin. (2) al Ordinului Ministerului Justiției nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în ceea ce privește sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești". Revizuenta precizează că în cadrul celui din urmă dosar, respectiv dosarul nr. x/2018, a avut calitatea de intervenient. În consecință, revizuenta apreciază că se impune admiterea cererii de revizuire de față, anularea deciziei atacate și admiterea contestației formulate împotriva sentinței nr. 33/2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2015.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca prematură și ca inadmisibilă, susținând,în esență, că decizia nu a fost publicată în Monitorul Oficial, iar motivul de revizuire invocat nu este aplicabil în cauză, întrucât nu se invocă pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii prin care s-a admis o excepție de neconstituționalitate invocată în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2015 De asemenea, arată că Decizia nr. 1649/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, invocată de revizuentă, este o decizie prin care s-a admis o cerere ce vizează anularea unui act administrativ, ipoteză ce nu poate fi confundată sau asimilată prin analogie cu pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii privind neconstituționalitatea. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată și urmează a o admite, cu consecința respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă, fiind, astfel, de prisos analizarea excepției de prematuritate și a fondului cererii de revizuire. Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privința temeiniciei soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății. Revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.". Din economia dispozițiilor citate, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest motiv de revizuire are în vedere ipoteza constând în admiterea unei excepții de neconstituționalitate în cauza în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire, intervenită după ce hotărârea a devenit definitivă. Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită această ipoteză, întrucât în cauza ce a format obiectul dosarului de recurs, soluționat prin Decizia nr. 2821 din 28 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, hotărâre împotriva căreia a fost formulată prezenta cale de retractare, nu a fost admisă vreo excepție de neconstituționalitate, care să atragă incidența prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. Pentru aceste motive, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 2821 din 28 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015. Totodată, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va admite și va dispune obligarea revizuentei la plata sumei de 357 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE,