Decizia nr. 2282/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 226/2015 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.05.2015 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., executor judecătoresc, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, anularea Hotărârii nr. 5/23.02.2015, pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și anularea Hotărârii nr. 11/2015 pronunțate de Dosarul nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 226 din 16 decembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ și, în consecință, a respins contestația formulată de reclamanta A., executor judecătoresc, în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală; A respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Recursul exercitat Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. judecătoresc a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând pe fond, admiterea contestației, anularea hotărârilor contestate și închiderea dosarului disciplinar.

Hotărârea instanței de recurs, a cărei revizuire se solicită Prin decizia nr. 3873 din 12 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 226 din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 3873 din 12 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, a formulat cerere de revizuire revizuenta A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitând admiterea revizuirii, schimbarea în tot a deciziei atacate și admiterea contestației formulate. În motivarea cererii de revizuire arată că prin decizia nr. 1649/2022, pronunțată în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, publicată în M.O. nr. 719/18.07.2022, în care revizuenta a avut calitatea de intervenient, s-a dispus: "Anulează în parte art. 103 alin. (2) al Ordinului ministrului justiției nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în ceea ce privește sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești".

Apărările formulate în revizuire Intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca prematură, respectiv ca inadmisibilă, și obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește prematuritatea, arată că potrivit art. 511 alin. (3) C. proc. civ.: "Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 10 și 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I", or, în cauză nu a fost publicată în Monitorul Oficial decizia invocată de către revizuentă. În ceea ce privește inadmisibilitatea, arată că motivul de revizuire invocat nu este aplicabil în cauză, întrucât nu se invocă pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii prin care s-a admis o excepție de neconstituționalitate invocată în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2015 Apreciind că prin cererile repetate formulate, vădit inadmisibile, revizuenta săvârșește un abuz de drept procesual, solicită amendarea acesteia cu suma maximă prevăzută de lege.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 15.09.2022 s-a fixat termen de judecată la data de 02.11.2022, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru data de 03.05.2023.

Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire Analizând cu prioritate excepția prematurității cererii de revizuire, precum și îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte constată cele ce succed. În cauză, revizuenta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 3873 din 12 septembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., pentru motivul că prin decizia nr. 1649/2022, pronunțată în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, publicată în M.O. nr. 719/18.07.2022, în care revizuenta a avut calitatea de intervenient, s-a dispus: "Anulează în parte art. 103 alin. (2) al Ordinului ministrului justiției nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în ceea ce privește sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești". Examinând cererea de revizuire din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte reține că potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții." De asemenea, potrivit alin. (2) al articolului de mai sus: "(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul". Înalta Curte constată că motivul de revizuire prevăzut de acest text are în vedere ipoteza în care excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, intervenită după ce hotărârea a devenit definitivă. Or, din motivele invocate de către revizuentă în susținerea acestui caz de revizuire, rezultă că aceasta invocă drept motiv de revizuire, faptul că prin decizia nr. 1649/2022, pronunțată în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, publicată în M.O. nr. 719/18.07.2022, s-a anulat în parte art. 103 alin. (2) al Ordinului ministrului justiției nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în ceea ce privește sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești", în condițiile în care în acel dosar, revizuenta a avut calitatea de intervenient. Astfel fiind, Înalta Curte constată că revizuenta a invocat o hotărâre pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu o decizie prin care Curtea Constituțională a României să fi constatat neconstituționalitatea unui text de lege. Prin urmare, demersul judiciar al revizuentei este inadmisibil, nefiind respectată ipoteza art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., pentru formularea cererii de revizuire, respectiv aceea ca instanța de contencios constituțional să fi constatat neconstituționalitatea unui text de lege cu care să fi fost sesizată în dosarul pendinte. În ceea ce privește prematuritatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta a fost invocată în raport cu împrejurarea că în cauză nu a fost publicată în Monitorul Oficial decizia la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. Or, în speță, nu există o decizie de constatare a neconstituționalității vreunui text de lege de către Curtea Constituțională, în raport cu care să se poată stabili că cererea de revizuire ar fi prematur introdusă, astfel că nu se poate vorbi de prematuritatea cererii de față. Prin urmare, excepția de prematuritate urmează a fi respinsă.

Temeiul legal al soluției adoptate cu privire la cererea de revizuire Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., coroborate cu art. 511 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 3873 din 12 septembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă. În temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., apreciind că în cauză nu se conturează reaua-credință a revizuentei în exercitarea dreptului prevăzut de art. 509 din C. proc. civ., va respinge cererea formulată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia privind amendarea revizuentei-reclamante A.. În temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuenta-reclamantă A., ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a sumei de 357 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.