ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 decembrie 2015, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Uniunea Naționala a Executorilor Judecătorești, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 10/26.06.2015, pronunțată în dosar nr. x/2015 de Consiliul de Disciplina din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și împotriva Hotărârii nr. 27/2015, pronunțată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioara de Disciplina din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, solicitând anularea hotărârilor contestate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 109 din 11 mai 2016, Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a lipsei capacității de folosință a Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocate de pârâta Uniunea Naționala a Executorilor Judecătorești și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A. împotriva pârâților Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.

Calea de atac a recursului Împotriva sentinței civile nr. 109 din 11 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Executor Judecătoresc A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea contestației.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 3935 din 13 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și a respins recursul declarat de reclamanta Executor Judecătoresc A. împotriva sentinței civile nr. 109 din 11 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată la data de 2 septembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, Executor Judecătoresc A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3935 din 13 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015. Revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitându-se anularea deciziei atacate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii. Revizuenta a invocat, în susținerea cererii sale, pronunțarea ulterioară, de către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, a deciziei nr. 1649/2022, în dosarul nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 719/18.07.2022, prin care s-a dipus anularea în parte a art. 103 alin. (2) al Ordinului Ministerului Justiției nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în ceea ce privește sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești". A mai arătat revizuenta că a avut calitatea de intervenientă în dosarul nr. x/2018.

Apărările formulate în cauză Intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii ca prematură, iar în subsidiar, ca inadmisibilă. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta Executor Judecătoresc A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă, "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții". În raport de acest text de lege, rezultă că, pentru a fi în prezența unei revizuiri admisibile, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe o hotărâre judecătorească definitivă; în cursul judecății să se fi invocat o excepție de neconstituționalitate; această excepție să fi fost admisă de Curtea Constituțională după rămânerea definitivă a hotărârii. Înalta Curte constată că în speță nu sunt îndeplinite aceste cerințe cumulative, întrucât, deși revizuirea a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive (decizia nr. 3935 din 13 septembrie 2019, pronunțată de ÎCCJ-SCAF), motivele căii de atac nu se întemeiază pe o decizie a Curții Constituționale prin care s-a soluționat o excepție de neconstituționalitate invocată în cauză, ci pe o soluție a Înaltei Curți, pronunțată într-un alt dosar, prin care s-a statuat cu privire la legalitatea art. 103 alin. (2) al Ordinului Ministerului Justiției nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești. Hotărârea judecătorească de care se prevalează revizuenta nu se circumscrie ipotezei legislative prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., care are în vedere o situație limitativ reglementată, respectiv pronunțarea unei decizii de către Curtea Constituțională și nu poate fi extinsă la alte cazuri. Chiar dacă revizuenta a avut calitatea de intervenient în dosarul nr. x/2018, în care s-a pronunțat decizia nr. 3935/2019, această împrejurare nu are relevanță în privința condițiilor de admisibilitate ale revizuirii, care impun pronunțarea unei decizii de către Curtea Constituțională (precum și invocarea în cauză a excepției de neconstituționalitate a textului de lege constatat a fi neconform Constituției), iar nu a unei hotărâri judecătorești. Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind formulată pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat. În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă. În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuenta Executor Judecătoresc A. la plata către intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a cheltuielilor de judecată în sumă de 357 RON, reprezentând onorariu avocațial, achitat conform documentelor justificative depuse .