ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 302/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 21 octombrie 2015, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Executor Judecătoresc A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, anularea Hotărârii nr. 8/26.06.2015 adoptată de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a Hotărârii nr. 19/25.09.2015 adoptată de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.

2.1. În primul ciclu procesual, prin sentința nr. 94 din 22 aprilie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea reclamantului Executor Judecătoresc A. și a anulat Hotărârea nr. 8/26.06.2015 și Hotărârea nr. 19/25.09.2015.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin Colegiul Director, iar prin decizia nr. 4496 din 13 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul antereferit, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 1 februarie 2019, sub dosar nr. x/2015.

2.2. În al doilea ciclu procesual, prin sentința nr. 66 din 28 martie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul Executor Judecătoresc A., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Executor Judecătoresc A..

Prin decizia civilă nr. 1426 din 10 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul Executor Judecătoresc A. împotriva sentinței civile nr. 66 din 28 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 septembrie 2022, sub nr. x/2022, împotriva deciziei de la pct. I.3 a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant Executor Judecătoresc A., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 raportat la art. 511 alin. (3) C. proc. civ.

În susținerea motivului de revizuire invocat, revizuentul arată că, prin decizia atacată, i-a fost respins recursul exercitat împotriva sentinței nr. 66/2019, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii nr. 8/26.06.2015, pronunțată în dosar nr. x/2015 de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, și împotriva hotărârii nr. 18/2015, pronunțată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., iar ulterior, prin decizia nr. 1649/2022, dată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 719/18.07.2022), s-a decis anularea în parte art. 103 alin. (2) al Ordinului Ministerului Justiției nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în ceea ce privește sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești".

Revizuenta precizează că în cadrul celui din urmă dosar, respectiv dosarul nr. x/2018, a avut calitatea de intervenient.

În consecință, revizuenta apreciază că se impune admiterea cererii de revizuire de față, anularea deciziei atacate și admiterea contestației formulate împotriva sentinței nr. 66/2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2015.

Prin întâmpinare, intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca prematură și ca inadmisibilă, susținând că motivul de revizuire este inaplicabil în cauză, întrucât nu se invocă pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii prin care s-a admis o excepție de neconstituționalitate invocată în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2015

Decizia nr. 1649/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, invocată de revizuent, este o decizie prin care s-a admis o cerere ce vizează anularea unui act administrativ, ipoteză ce nu poate fi confundată sau asimilată prin analogie cu pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii privind neconstituționalitatea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele arătate în continuare.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privința temeiniciei soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

Din economia dispozițiilor citate, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest motiv de revizuire are în vedere ipoteza constând în admiterea unei excepții de neconstituționalitate în cauza în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire, intervenită după ce hotărârea a devenit definitivă.

Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită această ipoteză, întrucât în cauza ce a format obiectul dosarului de recurs, soluționat prin decizia nr. 1426 din 10 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, hotărâre împotriva căreia a fost formulată prezenta cale de retractare, nu a fost admisă vreo excepție de neconstituționalitate, care să atragă incidența prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, și va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire îndreptată de revizuentul Executor Judecătoresc A. împotriva deciziei civile nr. 1426 din 10 martie 2022 pronunțată de ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Executor Judecătoresc A. împotriva Deciziei nr. 1426 din data de 10 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Defintivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.