ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/2015, astfel cum a fost completată și modificată, reclamanta Executor judecătoresc A., reprezentată prin av. B., a formulat, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, contestație împotriva Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., respectiv împotriva încheierii din data de 16.01.2015, pronunțată în cauză și a Hotărârii nr. 2/2014, pronunțată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- admiterea contestației, desființarea soluțiilor și a hotărârilor contestate și închiderea dosarului disciplinar;

- constatarea și sancționarea, în principal cu nulitatea absolută, iar, în subsidiar, cu inopozabilitatea, a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și a actelor subsecvente;

- suspendarea actelor administrative constând în Hotărârea nr. 1/2015, pronunțată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. (inclusiv a încheierii pronunțate în cauză în data de 16.01.2015, ce face parte integrantă din Hotărârea atacată) și Hotărârea nr. 2/28.10.2014, pronunțată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, până la soluționarea definitivă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la cererea de suspendare, formulată contradictoriu cu pârâtele Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, prin încheierea de ședință nr. 17 din 05 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x în conformitate cu art. 138 alin. (2) C. proc. civ., a fost admisă excepția de litispendență invocată din oficiu de instanță și trimis dosarul nr. x la completul C8 fond, secția de contencios administrativ și fiscal, completul mai întâi învestit cu soluționarea dosarului nr. x, această cerere având ca obiect suspendarea acelorași hotărâri menționate anterior.

Prin sentința nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția inadmisibilității contestației, invocată din oficiu și, în consecință,

- a respins ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia;

- a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., inclusiv a încheierii din data de 16.01.2015, pronunțată în cauză și a Hotărârii nr. 2/2014, pronunțată în dosar nr. x de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cerere formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A. în contradictoriu cu pârâtele Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești;

- a obligat reclamanta să plătească pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia suma de 2.728 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Executor Judecătoresc A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivele de recurs a fost criticată soluția instanței de fond pentru că:

- a încălcat dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., care dispune cu privire la punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauză a altor persoane.

Potrivit dispozițiilor legale, instanța impune a fi în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, or, în speță, nu a fost pusă în discuția părților această chestiune, ci numai contestatoarei i s-a solicitat exprimarea poziției cu privire la introducerea în cauză a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ.

- a încălcat art. 14 alin. (6) C. proc. civ., care dispune ca hotărârea să fie întemeiată pe motive, explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Instanța de fond a omis sau a refuzat să pună în dezbatere contradictorie necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, încălcând principiul contradictorialității edictat la art. 14 alin. (6) C. proc. civ., deși au fost puse în discuție alte cereri: cererea de suspendare, excepția tardivității formulării cererii de modificare și completare a contestației, excepția inadmisibilității contestației;

- instanța de fond, în mod greșit, a judecat cererile în care a fost învestită în cadrul aceluiași proces, pe două cadre procesuale diferite, cu consecința pronunțării unei hotărâri nule, lipsită de temei legal.

Instanța de fond a fost învestită cu contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1/2015 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ și a Hotărârii nr. 2/2014 pronunțată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, dar și cu cererea de suspendare a celor două acte ce au fost contestate, cerere ce a fost formulată ca un petit al contestației, dar și separat, dar a fost admisă excepția de litispendență.

Cererea de suspendare ce a fost formulată separat (dosar nr. x) a fost formulată în contradictoriu atât cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cât și cu Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, astfel că instanța de fond trebuia să soluționeze în mod unitar, toate cererile în contradictoriu, atât cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, cât și cu Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, dar a preferat să soluționeze cele două cereri în cadre procesuale diferite.

- în mod greșit instanța de fond a apreciat cadrul procesual ca fiind incomplet, în lipsa Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ.

Plecând de la dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că instanța de fond a fost învestită cu soluționarea contestației împotriva celor două hotărâri, iar stabilirea cadrului procesual trebuia făcută, ținând cont de actele administrative contestate, cu introducerea în cauză atât a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ, cât și a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia sunt organisme disciplinare interne ale UNEJ, fără personalitate juridică ce au căderea să judece în cadrul procedurilor:

- considerații cu privire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și practica Curților de apel - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Se susține că practica, în ceea ce privește cadrul procesual, este diversă, neunitară în litigiile în care se judecă cererile executorilor judecătorești în contradictoriu cu autoritatea administrativă.

- considerații cu privire la practica CEDO referitoare la încălcarea art. 6.1. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A fost invocată cauza Georgel și Georgeta Stoiceanu împotriva României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că reclamanta nu a obținut o hotărâre definitivă privind fondul acțiunii sale civile, deoarece cauza i-a fost respinsă în repetate rânduri fără o examinare a fondului, pe motiv că nu a identificat bine autoritatea.

- considerații cu privire la calea de atac susceptibilă în cauză.

Recurenta a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, dar, potrivit art. 78 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condițiile art. 2 este supusă numai apelului și, de aceea, se consideră că, în mod greșit, a fost indicată calea de atac a recursului.

S-a solicitat recalificarea căii de atac, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Intimata Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca urmare a admiterii excepțiilor și, în subsidiar, ca nefondat.

Au fost invocate excepțiile tardivității recursului, lipsei de interes și abuzului de drept procesual.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 02.02.2017 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost comunicat părților din litigiu.

Prin încheierea din 11.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile tardivității, lipsei de interes și abuzului de drept procesual, a fost admis în principiu recursul declarat și s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 27.10.2017, cu citarea părților.

Prin încheierea din 27.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, iar prin încheierea din 23.02.2018 a Înaltei Curți a fost respinsă cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta-reclamantă.

La termenul din 04.06.2018 a fost invocată excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015 pronunțată în dosarul nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ și Hotărârea nr. 2/28.10.2014 pronunțată în Dosarul nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curții de Apel Alba-Iulia.

S-a solicitat și suspendarea soluționării litigiului de față până la pronunțarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea excepției de nelegalitate s-a susținut că prin controlul de legalitate a actelor de executare sau a însăși executării silite de către organismele profesionale disciplinare prevăzut la art. 103 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 se încalcă art. 100, Decizia nr. 810/2007 a Curții Constituționale, practica judiciară în materie (Decizia civilă nr. 5822/16.12.2013 a Curții de Apel București).

Ulterior, la termenul din 11.06.2018 a fost invocată excepția de nelegalitate a:

- procesului-verbal de cercetare prealabilă încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia;

- Hotărârea nr. 1/2015 pronunțată în Dosarul nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ;

- Hotărârea nr. 2/28.10.2014 pronunțată în Dosarul nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și s-a solicitat admiterea excepției de nelegalitate și anularea actelor a căror nelegalitate a fost invocată.

Intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a depus Note scrise prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate deoarece actele atacate pe calea excepției fac obiectul acțiunii în anulare, fiind în prezența unui abuz de drept procesual.

După examinarea excepției de nelegalitate invocată, a motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă și va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 1/2015 pronunțată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., respectiv împotriva încheierii din data de 16.01.2015, pronunțată în cauză și a Hotărârii nr. 2/2014, pronunțată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând să se dispună:

- admiterea contestației, desființarea soluțiilor și a hotărârilor contestate și închiderea dosarului disciplinar;

- constatarea și sancționarea, în principal cu nulitatea absolută, iar, în subsidiar, cu inopozabilitatea, a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și a actelor subsecvente;

- suspendarea actelor administrative constând în Hotărârea nr. 1/2015, pronunțată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. (inclusiv a încheierii pronunțate în cauză în data de 16.01.2015, ce face parte integrantă din Hotărârea atacată) și Hotărârea nr. 2/28.10.2014, pronunțată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, până la soluționarea definitivă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Excepția de nelegalitate este inadmisibilă

Prin cererea depusă la 11.06.2018, recurenta-reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a procesului-verbal de cercetare prealabilă încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și a actelor subsecvente.

După cum s-a arătat, acțiunea formulată în fața instanței de fond, astfel cum a fost modificată și completată, are ca obiect aceleași acte a căror excepție de nelegalitate a fost invocată.

Excepția de nelegalitate este una dintre formele de exercitare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative și pe această cale se tinde la înlăturarea unui act administrativ cu caracter individual nelegal ce are o incidentă într-o cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de obiect sau de stadiul procesual.

Potrivit art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.

(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere".

Din analiza acestui text rezultă pentru a fi admisibilă excepția de nelegalitate se impun să fie îndeplinite mai multe condiții:

- să se invoce nelegalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia;

- să fie invocată în fața instanței ce a fost învestită cu fondul litigiului;

- excepția de nelegalitate să vizeze un act administrativ cu caracter individual de care depinde soluționarea litigiului pe fond.

În raport de aceste condiții se constată că, în speță, nu este îndeplinită condiția ca excepția de nelegalitate să vizeze un act administrativ cu caracter individual de care să depindă soluționarea litigiului pe fond deoarece recurenta-reclamantă a invocat excepția de nelegalitate în recurs a actelor ce formează obiectul contestației pe fondul cauzei.

În acest context în care autorul excepției de nelegalitate are pe rolul instanțelor de contencios administrativ o acțiune în anulare a acelorași acte, invocarea excepției de nelegalitate, cu privire la aceleași acte, chiar în fața instanței de recurs învestită cu soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii instanței de fond, apare ca inadmisibilă.

De altfel, se poate remarca că, în speță, criticile invocate în cadrul excepției de nelegalitate sunt și motive de anulare a actelor contestate în fața primei instanțe, astfel că se poate concluziona că ar fi incident și principiul electa una via..., pentru că odată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei. Dacă s-ar accepta un alt punct de vedere ar însemna să se încalce principiul autorității de lucru judecat, față de existența litigiului ce are ca obiect anularea acelorași acte administrative.

Prin urmare, examinarea actului administrativ pe calea acțiunii directe exclude controlul judecătoresc pe calea indirectă a excepției de nelegalitate, când aceasta este invocată chiar în cadrul litigiului ce vizează anularea actului administrativ, la cererea acelorași persoane.

De aceea, va fi respinsă excepția de nelegalitate a procesului-verbal de cercetare prealabilă încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia; a Hotărârii nr. 1/2015 pronunțată în Dosarul nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ și a Hotărârii nr. 2/28.10.2014 pronunțată în Dosarul nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia va fi admis pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația reclamantei împotriva Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., respectiv împotriva încheierii din data de 16.01.2015, pronunțată în cauză și a Hotărârii nr. 2/2014, pronunțată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și s-a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/5015 pronunțată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., inclusiv încheierea din data de 16.01.2015 pronunțată în cauză și a Hotărârii nr. 2/5014 pronunțată în dosar nr. x de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A. în contradictoriu cu pârâtele Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba - Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Pentru a motiva această soluție instanța de fond a reținut că:

Prin Hotărârea nr. 2 din data de 28.10.2014 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea disciplinară promovată de către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare prev. de art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, respectiv excluderea din profesie a executorului judecătoresc A., sub aspectul săvârșirii următoarelor abateri disciplinare: săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri, întârziere sistematică și neglijență în efectuarea lucrărilor și absența nejustificată de la birou, prevăzute de art. 47 lit. c) e) și f) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Prin încheierea din data de 16.01.2015 pronunțată în dosar nr. x Comisia Superioară de Disciplină a respins ca inadmisibile excepțiile formulate de contestatoarea executor judecătoresc A., a respins ca inadmisibilă cererea de probațiuni cu martori și a admis cererea contestatoarei privind depunerea de concluzii scrise.

Prin Hotărârea nr. 01 din data de 30.01.2015 Comisia Superioara de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a respins în tot contestația formulată de contestatoarea executor judecătoresc A. în contradictoriu intimatul cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în consecință, a menținut în tot Hotărârea nr. 2 din 28.10.2014 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, respectiv sancțiunea aplicată de excludere din profesia de executor judecătoresc prevăzută de art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000, ca fiind temeinică și legală.

Prin încheierea de ședință din data de 12.05.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 78 alin. (2) noul C. proc. civ., Curtea, apreciind necesară introducerea în cauză a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești care este emitenta Hotărârii 1/2015, pronunțată în dosar nr. x i s-a pus în vedere contestatoarei, prin reprezentantul său convențional, să precizeze în scris dacă înțelege să se judece și cu Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. având în vedere că Hotărârea contestată, a cărei anularea se solicită, este emisă de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., însă reclamanta prin înscrisul de la dosar, a arătat că nu înțelege să solicite introducerea în cauză a acestei Comisii Superioare de Disciplină.

Or, întrucât Comisia Superioară de Disciplină a pronunțat hotărârea care face obiectul cererii de anulare se impunea chemarea în judecată a acesteia pentru a-i permite formularea de apărări, judecătorul nefiind în măsură a hotărî fără prealabila citare a acesteia.

Fără realizarea acestui consorțiu procesual pasiv obligatoriu, s-a apreciat că această contestație având ca obiect anularea hotărârilor este inadmisibilă.

Mai întâi, se impune a fi făcută precizarea că cererea de suspendare a celor două acte administrative a fost formulată, de reclamanta Executor judecătoresc A., în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, a fost respinsă de către instanța de fond dar soluția pronunțată cu privire la acest capăt de cerere ce nu a fost recurată, astfel că a intrat în puterea lucrului judecat.

Referitor la soluția pronunțată în privința contestației formulată de reclamantă se constată că aceasta este dată cu aplicarea greșită a normelor legale.

Conform art. 16

1

din Legea nr. 554/2004:

"Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept".

Potrivit art. 78 C. proc. civ.:

"(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.

(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond".

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 78 alin. (1) și (2) C. proc. civ., se poate deduce că legiuitorul a reglementat dreptul judecătorului de a dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc, dar numai în anumite condiții, în cazurile expres prevăzute de lege și în procedura necontencioasă.

În procedura contencioasă, se poate deroga de la principiul disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ., doar în măsura existenței unui text legal expres care să permită judecătorului modificarea din oficiu a limitelor procesului sub aspectul părților.

În lipsa acestui text legal expres este aplicabilă prevederea din art. 78 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a unui terț, iar dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză și pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, judecătorul va respinge cererea fără a se pronunța pe fond.

După cum se poate observa, art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 conține o normă supletivă pentru că se folosește termenul "poate", iar instanța de contencios poate introduce fie la cerere, fie poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept decât cele indicate inițial ca părți în litigiu.

Chiar dacă art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 nu o prevede expres, fiind subînțeles, art. 78 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că "judecătorul va pune în discuția părților". Rezultă din coroborarea celor două texte că, atunci când se invocă, necesitatea introducerii unor alte subiecte de drept în litigiul pendinte, aceasta trebuie pusă în discuția părților.

Mai mult, teza a II-a a art. 78 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că:

"dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar instanța apreciază că participarea acelui terț este indispensabilă soluționării litigiului", abia atunci poate fi respinsă cererea, fără a se pronunța pe fond.

Toate acestea dovedesc faptul că instanța de fond nu a respectat aceste prevederi legale în condițiile în care a solicitat numai contestatoarei să precizeze în scris dacă înțelege să se judece în contradictoriu și cu Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, deși textul art. 78 C. proc. civ. instituie obligativitatea punerii în discuția părților a necesității introducerii în cauză a altor persoane.

Mai mult, decât atât, față de poziția exprimată de reclamantă prin adresa aflată la dosar fond, cât și în concluziile scrise, instanța de fond a respins greșit acțiunea reclamantei ca inadmisibilă deoarece, chiar în concluziile scrise, reclamanta a fost de acord să fie admisă cererea de "întregire" a cadrului procesual, dispunând la cererea sa introducerea în cauză a Comisiei Superioare de Disciplină din cadru UNEJ, urmând a fi analizate cererile formulate împotriva ambelor hotărâri.

De altfel, instanța de fond a fost învestită, prin admiterea excepției de litispendență, atât cu acțiunea în anulare a actelor a căror nelegalitate a fost invocată, cât și cu cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J, cerere formulată în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, astfel că în litigiul aflat pe rolul instanței de fond avea calitatea de pârât și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ.

De aceea, Înalta Curte urmează a respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., a Hotărârii nr. 2/28.10.2014, pronunțată de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a procesului-verbal de cercetare prealabilă încheiat la data de 08 mai 2014, de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, ca inadmisibilă.

În baza art. 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de reclamanta Executor Judecătoresc A. și casată sentința atacată cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată în dosarul nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., a Hotărârii nr. 2/28.10.2014, pronunțată în dosarul nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 08 mai 2014, de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, ca inadmisibilă.

Admite recursul declarat de reclamanta Executor Judecătoresc A. împotriva sentinței nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2018.