ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2022

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub dosar nr. x/2015, așa cum a fost completată și modificată, reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL DIRECTOR AL CAMEREI EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA-IULIA și COMISIA SUPERIOARĂ DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL UNIUNII NAȚIONALE A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată în dosar nr. x/CSD/2.014 de Comisia Superioara de Disciplină din cadrul UNEJ, respectiv încheierii din data de 16.01.2015 pronunțată în cauză și a Hotărârii nr. 2/2014 pronunțată în dosar nr. x/2014, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: - admiterea contestației, desființarea soluțiilor și a hotărârilor contestate și închiderea dosarului disciplinar; - constatarea și sancționarea cu nulitatea absolută a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 8. 05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba - Iulia, precum și a actelor subsecvente. Prin sentința nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: a admis excepția inadmisibilității contestației, invocată din oficiu și, în consecință, a respins ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia; a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată în dosar nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., inclusiv a încheierii din data de 16.01.2015, pronunțată în cauză și a Hotărârii nr. 2/2014, pronunțată în dosar nr. x/2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cerere formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A. în contradictoriu cu pârâtele Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești; a obligat reclamanta să plătească pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia suma de 2.728 RON, cu titlu cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin încheierea din 11.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile tardivității, lipsei de interes și abuzului de drept procesual, a fost admis în principiu recursul declarat și s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 27.10.2017, cu citarea părților. Prin încheierea din 27.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, iar prin încheierea din 23.02.2018 a Înaltei Curți a fost respinsă cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta-reclamantă. La termenul din 4.06.2018 a fost invocată excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ și Hotărârea nr. 2/28.10.2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 de Consiliul de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curții de Apel Alba-Iulia. S-a solicitat și suspendarea soluționării litigiului de față până la pronunțarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Ulterior, la termenul din 11.06.2018 a fost invocată excepția de nelegalitate a: - procesului-verbal de cercetare prealabilă încheiat la data de 8.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia; - Hotărârea nr. 1/2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ; - Hotărârea nr. 2/28.10.2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 de Consiliul de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și s-a solicitat admiterea excepției de nelegalitate și anularea actelor a căror nelegalitate a fost invocată. Prin decizia nr. 2.775 din data de 29.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2015 s-a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., a Hotărârii nr. 2/28.10.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 08 mai 2014, de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, ca inadmisibilă; s-a admis recursul declarat de reclamanta Executor Judecătoresc A. împotriva sentinței nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin încheierea nr. 604 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2019 s-a admis cererea de strămutare formulată de către reclamanta executor judecătoresc A. ce formulează obiectul dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Alba Iulia și a fost strămutată judecarea cauzei la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea nr. 7 din 11.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2015 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și s-a trimis dosarul Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Pe rolul Curții de Apel Cluj -, secția de contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrat la data de 05.03.2019 sub nr. x/2015*.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 134/2019 din 30 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL DIRECTOR AL CAMEREI EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA și COMISIA SUPERIOARĂ DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL UNIUNII NAȚIONALE A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI, a obligat reclamanta să plătească pârâtului COLEGIUL DIRECTOR AL CAMEREI EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA suma de 10.917,5 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 134/2019 din 30 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Executor Judecătoresc A..

Decizia Înaltei Curți asupra recursului Prin Decizia nr. 4649 din 13 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești și a îndreptat eroarea materială strecurată în încheierea de ședință din data de 24 martie 2022, în sensul că denumirea intimatului-pârât este Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești, în loc de Colegiul Medicilor, iar în loc de "având cuvântul asupra excepției invocate, recurentul-reclamant" se va trece "având cuvântul asupra excepției invocate, intimatul-pârât"; a respins cererile formulate de recurenta-reclamantă executor judecătoresc A. privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/2000 și la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. I punctul 19 din Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, ce modifică art. 20 alin. (2) din Legea 554/2004, ca inadmisibile; a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă Executor Judecătoresc A. privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, ca inadmisibilă; a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești; a respins recursul formulat de reclamanta Executor Judecătoresc A. împotriva sentinței civile nr. 134 din 30 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefundat; a obligat recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia la plata sumei de 1137 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de ordonanță președințială La data de 17 octombrie 2022, recurenta - reclamantă A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 484 și urm. și art. 999 alin. (2) C. proc. civ., Ordonanță Președințială, prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării a Deciziei nr. 4649 din 13.10.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015. În fapt, a arătat că în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, s-a judecat în recurs contestația promovată de executor judecătoresc A., iar, la data de 19.05.2022, a depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor punctului 19, articolul I din Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, publicată în M.O. nr. 658 din 30.07.2018 și subsecvent a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea 554/2004, prin care se dispune că procedura prevăzută la art. 493 din C. proc. civ., nu se aplică în materia contenciosului administrativ. În mod greșit, în dosarul nr. x/2015, disjuns din dosar nr. x/2015, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, deși aceasta întrunea integral, toate condițiile de admisibilitate. Avându-se în vedere greșita apreciere a cererii de sesizare depuse și efectele grave ce se pot produce, a solicitat, în temeiul art. 484 și urm. C. proc. civ., suspendarea provizorie a executării Deciziei nr. 4649 din 13.10.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție in dosarul nr. x/2015. De asemenea, a arătat că prin Decizia nr. 4649 din 13.10.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost respins recursul promovat de executorul judecătoresc A. declarat împotriva sentinței civile nr. 134/2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2015, astfel că, se poate executa excluderea din profesie a executorului judecătoresc A., aceasta în condițiile în care procesul care a condus la pronunțarea hotărârii a cărei suspendare o solicită, a fost în mod evident inechitabil și impredictibil, astfel precum este definit la art. 6 C. proc. civ. - atât prin greșita apreciere a cererii de sesizare depuse cât și prin faptul că, dacă instanța ar fi apreciat în mod corect cererea de sesizare a Curții Constituționale pe care a formulat-o și ar fi admis-o, cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2015, în care a depus cererea de sesizare a Curții Constituționale și din care a fost disjuns dosarul nr. x/2015 */a4, putea fi suspendată până la pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate. La termenul de judecată din 08.11.2022, petenta a depus cerere precizatoare prin care a indicat temeiul juridic al acțiunii ca fiind art. 996 și următoarele din C. proc. civ. A precizat petenta că prin cererea de ordonanță președințială solicită suspendarea vremelnică a Deciziei nr. 4649 din 13.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2015, până la soluționarea cererii de suspendare, care a fost formulată în cadrul contestației în anulare, promovate împotriva acestei decizii și care face obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen la data de 16.11.2022.

Apărările formulate în cauză Intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de suspendare a executării deciziei ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. De asemenea, a mai solicitat să nu se dispună restituirea cauțiunii către petent, intimatul urmând a ridica pretenții față de suma consemnată în vederea acoperirii cheltuielilor de judecată. Totodată, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a solicitat amendarea petentului cu amendă maximă. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra ordonanței președințiale Analizând admisibilitatea ordonanței președințiale formulate de petenta Executor Judecătoresc A., Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 997 și urm. din C. proc. civ., instituția ordonanței președințiale este o procedură de excepție, reglementată de legiuitor în mod expres ca o procedură specială prin intermediul căreia reclamantul trebuie să afirme o aparență de drept și să solicite instanței de judecată ordonarea de măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării. În situația în care însă, legiuitorul a înțeles să reglementeze o procedură distinctă, specifică pentru luarea unor anumite măsuri urgente, acea procedură se impune a fi urmată de către parte, norma specială înlăturând de la aplicare dispozițiile generale. Cererea reclamantei are ca obiect suspendarea executării unei hotărâri judecătorești, ori în acest domeniu legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct calea de urmat pentru obținerea efectului de suspendare. Astfel, în cauza de față se constată că prin cererea de ordonanță președințială formulată, se solicită suspendarea efectelor Deciziei nr. 4649 din 13.10.2022, pronunțată de secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2015, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației în anulare promovate împotriva acestei decizii, contestație ce a fost înregistrată sub nr. x/2022 al aceleiași instanțe. De asemenea, se reține că în dosarul nr. x/2015, în care s-a pronunțat Decizia nr. 4649 din 13.10.2022, respectiva hotărâre a fost pronunțată în calea de atac a recursului, împotriva căreia reclamanta a formulat contestația în anulare, înregistrată sub nr. x/2022. Conform dispozițiilor art. 503 C. proc. civ.: "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs". De asemenea, conform dispozițiilor art. 507 C. proc. civ.: "Art. 507 - Suspendarea executării Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător". În conformitate cu dispozițiile art. 484 C. proc. civ.: "(1) Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări cu așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege. (2) La cererea recurentului formulată în condițiile art. 83 alin. (2) și (3), instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanța de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs și dovada depunerii cauțiunii prevăzute la art. 719. În cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanța de recurs, se va alătura și o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs". În fine, art. 719 C. proc. civ., prevede expres următoarele: "Art. 719 - Suspendarea executării (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată. (2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune … ." Înalta Curte constată astfel că, pentru a solicita măsura de suspendare a efectelor Deciziei nr. 4649 din 13.10.2022, reclamanta are la dispoziție doar calea specială de a cere suspendarea executării deciziei, bazată pe dispozițiile art. 507 C. proc. civ., completate și coroborate cu dispozițiile art. 484 C. proc. civ. și art. 719 C. proc. civ., speței de față nefiindu-i aplicabile regulile de drept comun ale ordonanței președințiale, prevăzute prin norma generală, respectiv prin art. 997 și urm. din C. proc. civ. Cum reclamanta a înțeles să folosească calea procedurală prevăzută de dispozițiile art. 997 și urm. C. proc. civ., instanța nu poate modifica temeiul expres prevăzut de către partea ce beneficiază de asistență juridică calificată astfel că, în limitele investirii instanței prin cererea calificată juridic de către reclamant reține caracterul inadmisibil al cererii de suspendare a executării formulate pe calea ordonanței președințiale. Concluzionând, prezenta cerere formulată pe calea de drept comun, a ordonanței președințiale, reglementată de art. 997 și urm. C. proc. civ., apare ca inadmisibilă, această din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura reglementată prin art. 507 C. proc. civ. Cu privire la cererea de amendare a reclamantei, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice" cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON. În speță, buna credință sub imperiul căreia a acționat reclamanta fiind prezumată, iar reaua credință trebuind să fie probată în concret, constată că intimatul nu a făcut dovada relei credințe a reclamantei, deși sarcina probei îi incumba conform disp. art. 249 C. proc. civ. Simpla introducere a unei cereri, chiar inadmisibilă nu este natură a releva exercitarea dreptului cu rea credință. Pe cale de consecință, va respinge cererea de amendare a reclamantei ca nefondată.