ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1319/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra contestațiilor în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, astfel cum a fost completată și modificată, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, admiterea contestației, desființarea Hotărârii nr. 1/2015, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., respectiv a încheierii din data de 16.01.2015, precum și a Hotărârii nr. 2/2014, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de către Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și închiderea dosarului disciplinar.

De asemenea, a solicitat constatarea și sancționarea, în principal cu nulitatea absolută, iar în subsidiar, cu inopozabilitatea, a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 8.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și a actelor subsecvente.

Prin sentința nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității contestației, invocată din oficiu și, în consecință, a respins ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia; a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/2015, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., a încheierii din data de 16.01.2015 și a Hotărârii nr. 2/2014, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cerere formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești; a obligat reclamanta să plătească pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia suma de 2.728 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 2775 din data de 28 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., a Hotărârii nr. 2/28.10.2014, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 08 mai 2014, de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal; a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Ulterior, reclamanta A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cerere de strămutare a judecării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin încheierea nr. 604 din data de 7 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, cererea a fost admisă, dispunându-se strămutarea cauzei la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a admiterii cererii de strămutare, prin încheierea nr. 7 din 11.02.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și trimiterea dosarului Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, pe rolul acestei din urmă instanțe cauza fiind înregistrată la data de 05.03.2019 sub nr. x/2015*.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 134 din data de 30 mai 2019, a respins ca nefondată acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a obligat reclamanta să plătească pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia suma de 10.917,5 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Împotriva sentinței civile nr. 134 din 30 mai 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 134 din 30 mai 2019, iar pe fond, admiterea contestației, desființarea Hotărârii nr. 1/2015, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. și a Hotărârii nr. 2/28.10.2014, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

2.1. Prin încheierea din 15 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, instanța de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă Insemex Petroșani, reținând că cererea nu îmbracă forma unei veritabile cereri de intervenție, în fapt fiind vorba despre cererea prin care o terță persoană încearcă să apere interesele recurentei-reclamante, fără a invoca, la nivel de aparență, un interes propriu în soluționarea dosarului;

A respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecății, reținând că nu se justifică luarea unei măsuri care ar conduce la tergiversarea soluționării litigiului, în condițiile existenței unui remediu prevăzut de legiuitor, partea având posibilitatea de formulare a unei cereri de revizuire, în cazul constatării neconstituționalității prevederilor ce formează obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale;

A reținut cauza în pronunțare cu privire la cererile de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ și de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, excepția nulității recursului și recursul declarat de reclamantă, urmând să se pronunțe asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă în dosarul asociat nr. x/2015

2.2. Prin decizia nr. 4649 din data de 13 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești și a îndreptat eroarea materială strecurată în încheierea de ședință din data de 24 martie 2022, în sensul că denumirea intimatului-pârât este Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești, în loc de Colegiul Medicilor, iar în loc de "având cuvântul asupra excepției invocate, recurentul-reclamant" se va trece "având cuvântul asupra excepției invocate, intimatul-pârât";

A respins cererile formulate de recurenta-reclamantă A. privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/2000 și la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. I punctul 19 din Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, ce modifică art. 20 alin. (2) din Legea 554/2004, ca inadmisibile;

A respins cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, ca inadmisibilă;

A respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești;

A respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 134 din 30 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat;

A obligat recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a sumei de 1137 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3.1. Împotriva încheierii din data de 15 septembrie 2022 și a deciziei civile nr. 4649 din data de 13 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, a formulat contestație în anulare contestatoarea A., solicitând admiterea contestației în anulare, anularea hotărârilor atacate și stabilirea unui termen pentru judecararea cererii de intervenție și a cererii de recurs.

În susținerea contestației în anulare arată că în dosarul de recurs din al doilea ciclu procesual, la data de 10.02.2022, s-a depus o cerere de intervenție accesorie de către B., ce a fost comunicată părților, iar titularul acestei cereri a fost citat în calitate de petent; cererea de intervenție accesorie a fost respinsă, sens în care s-a formulat recurs, fiind astfel format dosarul nr. x/2022.

Precizează că în aceeași cauză, la data de 15.09.2022, s-a depus o cerere de intervenție accesorie de către Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă - INSEMEX Petroșani, conceptat în cauză ca petent, titular al cererii de intervenție, însă această cerere nu a fost judecată, fiind calificată în ședință publică ca fiind o simplă petiție.

Astfel, arată că cererea de intervenție accesorie depusă de INSEMEX Petroșani nu a fost comunicată părților, iar petentul nu a fost citat.

Susține că nici recurenta A. nu a fost citată; că în lipsa comunicării către părțile litigante a cererii de intervenție accesorie, depuse de INSEMEX Petroșani și în lipsa citării petentului, acesta nu s-a putut prezenta la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, pentru dezbaterea cererii de intervenție și nu și-a putut exercita drepturile procesuale, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ., dreptul de a fi parte în proces, prevăzut de art. 55 din C. proc. civ., dreptul de a interveni în proces, prevăzut de art. 61 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., dreptul la intervenție accesorie, prevăzut de art. 63 din C. proc. civ. și dreptul la judecata cererii de intervenție accesorie, conform art. 64 din C. proc. civ.

Consideră că instanța a încălcat dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., regulile de drept aplicabile în speță, întrucât judecătorul avea posibilitatea calificării actelor și faptelor deduse judecății, precum și obligația de a pune în discuția părților calificarea cererii, precum și pe aceea de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a se depăși limitele învestirii.

Precizează că tot din cauza lipsei comunicării către părțile litigante a cererii de intervenție accesorie depuse de INSEMEX Petroșani și în lipsa citării petentului și a recurentei, acesteia din urmă i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. și dreptul la judecata cererii de intervenție accesorie, conform art. 64 din C. proc. civ., fiind încălcate dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

3.2. Împotriva acelorași hotărâri judecătorești a formulat contestație în anulare și contestatorul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexploziva - INSEMEX Petroșani, solicitând anularea încheierii de ședință din data de 15.09.2022 și a deciziei nr. 4649 din 13.10.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, cu consecința rejudecării cererii de intervenție, având în vedere că nu a fost citat și nu s-a putut prezenta la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru judecarea cererii de intervenție.

În susținerea contestației în anulare arată că la data de 10.02.2022, B. a formulat o cerere de intervenție accesorie, fiind format în acest sens dosarul nr. x/2015.

Mai arată că la data de 15.09.2022 a depus o cerere de intervenție accesorie, care nu a fost judecată, fiind calificată în ședință publică, ca fiind o petiție, deși contestatorul-petent o calificase ca fiind o cerere de intervenție accesorie.

Susține că, dată fiind această împrejurare, nu a fost citat și nu s-a putut prezenta la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezbaterea cererii de intervenție, cererea nu a fost soluționată, astfel că nu și-a putut exercita drepturile procesuale, cum ar fi dreptul la o cale de atac.

Consideră că i-au fost încălcate: dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. dreptul de a fi parte în proces, prevăzut de art. 55 din C. proc. civ. dreptul de a interveni în proces, prevăzut de art. 61 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. dreptul la intervenție accesorie, prevăzut de art. 63 din C. proc. civ. dreptul la judecata cererii de intervenție accesorie, conform art. 64 din C. proc. civ.

De asemenea, consideră că instanța a încălcat dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., respectiv regulile de drept aplicabile, întrucât judecătorul avea posibilitatea calificării actelor și faptelor deduse judecății, precum și obligația de a pune în discuția părților calificarea cererii, precum și pe aceea de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a se depăși limitele învestirii.

Intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare formulate de contestatoarea A., ca lipsite de interes, respectiv ca inadmisibile, iar în subsidiar ca nefondată, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Susține că instanța a respectat drepturile recurentei, în sensul că prin calificarea cererii petentului drept petiție a permis recurentei să aibă un proces echitabil, într-un termen rezonabil; că la termenul de judecată din data de 15.09.2022 a fost pusă în discuție cererea de intervenție accesorie, contestatoarea fiind prezentă prin avocat; că formularea unei contestații în anulare pe motivul neamânării cauzei și necomunicării unei cereri provenite din partea unui terț, dar cu punerea în discuția părților prezente a acestei cereri, nu poate fi justificată de către contestatoare prin prisma unui interes personal.

Pe de altă parte, arată că în speță contestatoarea invocă lipsa comunicării cu părțile, respectiv lipsa citării petentului, care are calitatea de terț în procedură. Astfel, invocă pretinse drepturi procesuale încălcate altor părți și unui terț.

Consideră că, în ipoteza recalificării naturii juridice a petiției în cadrul contestației în anulare, aceasta ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.

Din perspectiva admisibilității contestației în anulare întemeiate pe art. 503 alin. (1) C. proc. civ., arată că acest text de lege se referă la ipoteza în care contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, or, în cauză contestatoarea a fost legal citată și avea termen în cunoștință, fiind și reprezentată de către avocat, astfel că nu se poate susține o eventuală lipsă de apărare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția din data de 27 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 16 noiembrie 2022 pentru soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii a cărei anulare se cere, iar la data de 8 martie 2022 pentru soluționarea contestației în anulare, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2022, Înalta Curte a respins excepția lipsei de interes; a respins cererile formulate de contestatoarea A. și de contestatorul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă - Insemex Petroșani privind suspendarea executării deciziei nr. 4649 din 13 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, și a dispus restituirea cauțiunii consemnate pentru cererile de suspendare a executării formulate.

Examinând contestațiile în anulare, în raport cu motivele invocate de contestatori și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată că obiectul dosarului nr. x/2015 în cadrul căruia au fost pronunțate încheierea de ședință și decizia atacate cu contestație în anulare în prezenta cauză, l-a constituit recursul împotriva sentinței civile nr. 134 din 30 mai 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, declarat de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

În cadrul acestui dosar, la data de 14 septembrie 2022, petentul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă - Insemex Petroșani a formulat o cerere de intervenție accesorie.

La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2022, cererea de intervenție accesorie a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța reținând că aceasta nu îmbracă forma unei veritabile cereri de intervenție, în fapt fiind vorba de o cerere prin care o terță persoană încearcă să apere interesele recurentei-reclamante, fără a invoca, la nivel de aparență, un interes propriu în soluționarea dosarului.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea contestațiilor în anulare, urmează a le analiza global, având în vedere argumentele similare formulate de contestatori prin contestațiile în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Din examinarea textului de lege ce constituie temeiul de drept al contestațiilor în anulare reiese că această cale de atac de retractare poate fi formulată atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Or, în speță, pentru termenul de judecată din data de 15 septembrie 2022, recurenta A. avea termen în cunoștință, ce i-a fost dat la termenul de judecată din 19 mai 2022, conform încheierii de ședință de la acel termen.

De asemenea, la termenul din 15 septembrie 2022, instanța a amânat pronunțarea (aceasta fiind amânată succesiv la data de 29 septembrie 2022, respectiv la data de 13 octombrie 2022, când instanța de fond a pronunțat sentința recurată), astfel că în cauză nu au mai avut loc dezbateri în ședință publică.

Prin urmare, nu se poate reține lipsa citării acesteia pentru termenul când a avut loc judecata recursului.

Mai mult, la ambele termene, atât la cel din 19 mai 2022, cât și la cel din 15 septembrie 2022, contestatoarea A. a fost reprezentată de avocat C. cu împuternicire avocațială atașată la dosarul cauzei, care la termenul din 15 septembrie 2022, după comunicarea cererii de intervenție accesorie formulate de petentul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă - Insemex Petroșani și după apelarea cauzei la a doua strigare pentru ca reprezentantul recurentei-reclamante să ia cunoștință de cuprinsul cererii comunicate, a pus concluzii asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie, precum și asupra celorlalte cereri puse în discuție în respectiva ședință de judecată.

Scopul cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. îl constituie în principal respectarea dreptului la apărare al părților, pentru ca părțile să aibă cunoștință de aspectele puse în discuție în litigiile în care sunt parte, respectiv pentru ca acestea să aibă posibilitatea să-și apere în instanță drepturile.

Cu toate acestea, o asemenea ipoteză nu se verifică în speță, unde partea, respectiv contestatoarea A. a avut termen în cunoștință și a fost reprezentată de avocatul ales.

Înalta Curte constată că lipsa citării la care se referă art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi reținută în speță, câtă vreme contestatoarea a avut termen în cunoștință, întrucât prin reglementarea acestui caz de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere ipoteza în care partea nu a avut termen în cunoștință și în care nu a fost citată, deși citarea era necesară în vederea îndeplinirii procedurii cu părțile din proces.

De asemenea, prin lipsa părții la termenul la care a avut loc judecata, legiuitorul a avut în vedere exclusiv ipoteza în care partea nu a fost reprezentată de avocat, or, în cauză contestatoarea a beneficiat de apărare specializată, avocatul care o reprezenta punând concluzii asupra tuturor aspectelor puse în discuție de către instanță.

Astfel, lipsa citării nu poate fi invocată de partea care a fost reprezentată la termenul de judecată de avocatul ales, cum este cazul din speță.

În acest sens, se impun a fi reținute prevederile de mai jos, potrivit cărora:

Art. 229 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată."

Art. 153 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Prin urmare, în cauză nu se relevă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., pentru admiterea contestațiilor în anulare.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute nici criticile contestatorilor conform cărora cererea de intervenție accesorie formulată de către Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă - INSEMEX Petroșani a fost calificată drept o cerere prin care o terță persoană încearcă să apere interesele recurentei-reclamante, fără a invoca, la nivel de aparență, un interes propriu în soluționarea dosarului, pentru a putea fi calificată ca o cerere de intervenței accesorie.

Aceasta pentru că un asemenea argument nu poate fi circumscris cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care se referă doar la ipoteza în care contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În același context, se impun a fi reținute și prevederile art. 65 C. proc. civ., potrivit cărora intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale.

De asemenea, contestatoarea A. nici nu poate invoca lipsa citării unei alte părți în cadrul contestației în anulare, în condițiile în care din interpretarea art. 503 alin. (1) C. proc. civ. reiese că lipsa de procedură poate fi invocată doar în ipoteza în care insuși contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, și nu privire la alte părți.

Totodată, nici criticile conform cărora cererea de intervenție accesorie depusă de INSEMEX Petroșani nu a fost comunicată părților și că petentul nu a fost citat nu pot face obiectul analizei în contestație în anulare, în condițiile în care această cale de atac, de retractare, poate fi exercitată doar pentru motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în susținerea argumentului de mai sus, contestatorii nu au făcut dovada vătămării suferite prin necomunicarea cererii formulate de INSEMEX Petroșani, în condițiile în care nu este vorba de o vătămare prezumată, ce de una condiționată de producerea unui prejudiciu.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în speță, contestatorul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexploziva - INSEMEX Petroșani este în eroare cu privire la faptul că dosarul nr. x/2015 a avut ca obiect cererea de intervenție accesorie a petentului B., în condițiile în care respectivul dosar a avut ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurenta-reclamantă A., cerere ce a fost admisă la termenul din 19.05.2022, dispunându-se sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că, în pricina de față, criticile invocate de către contestatori pe calea contestației în anulare nu se confirmă, motiv pentru care acestea urmează a fi respinse, ca nefondate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestațiile în anulare formulate de contestatoarea A. și de contestatorul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă - Insemex Petroșani împotriva încheierii din 15 septembrie 2022 și împotriva deciziei nr. 4649 din 13 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestațiile în anulare formulate de contestatoarea A. și de contestatorul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă - Insemex Petroșani împotriva încheierii din 15 septembrie 2022 și împotriva deciziei nr. 4649 din 13 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.