ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 3.030 din 10 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 715 din 19.02.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de A. ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A.

În motivarea căii de atac, contestatorul a arătat, în esență, că instanța de recurs a dat o hotărâre a cărei dezlegare este rezultatul unei greșeli material.

Pe de altă parte, în opinia contestatorului, instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unele din motivele de casare.

În continuare, în cuprinsul contestației în anulare sunt reluate în parte argumente deja invocate și în cuprinsul cererii de recurs.

Contestația în anulare va fi respinsă pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute în art. 317 și 318 C. proc. civ.

Potrivit art. 318 din C. proc. civ., în afara contestației în anulare obișnuite reglementate de art. 317 din C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Pornind de la interpretarea acestei prevederi legale, Înalta Curte constată, pe de o parte, că legiuitorul a circumstanțiat obiectul contestației în anulare speciale, care poate viza exclusiv hotărârile pronunțate în recurs.

Pe de altă parte, "greșeala materială" la care se referă art. 318 din C. proc. civ. constă în erori de ordin procedural de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite, confundarea unor elemente materiale sau a unor date esențiale ale dosarului.

Nu pot fi invocate, pe această cale, greșeli de judecată, legate de aprecierea probelor sau de interpretarea unor dispoziții legale.

Or, contestația în anulare formulată se întemeiază tocmai pe astfel de greșeli.

Din conținutul deciziei atacate, rezultă că, verificând actele administrative prin prisma actelor normative ce au stat la baza emiterii lor, instanța de recurs a ajuns la concluzia că sunt legale, realizând astfel un control efectiv, așa încât nu a fost prejudiciat dreptul recurentului la un proces echitabil față de soluția pronunțată.

Așadar, pentru a fi admisibilă contestația în anulare întemeiată pe motivul invocat este necesar, așa cum constant s-a statuat atât în doctrină cât și în jurisprudență, ca eroarea materială să privească un aspect de procedură, evident, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căruia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Or, aspectele prezentate de contestator nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 318 din C. proc. civ., criticile sale reprezintă de fapt pretinse greșeli de judecată, de apreciere a probelor, care nu pot forma obiect al acestei căi de atac.

De altfel, din modul de redactare, dar și din conținutul motivelor contestației în anulare, contestatorul tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluționată cauza.

Prin urmare, motivele invocate de către contestator nu pot fi încadrate în textul de lege invocat drept temei al căii de atac exercitate în cauză, ele vizează practic nemulțumirea sa față de soluția pronunțată în cauză.

Pe de altă parte, în ipoteza a doua a art. 318 din C. proc. civ., numai recurentul poate introduce contestație în anulare, din moment ce este vorba de omisiunea de a discuta un motiv de recurs.

Cu privire la aspectele de fond ale contestației în anulare, se reține faptul că deși contestatorul invocă formal nepronunțarea instanței de recurs asupra unor motive de recurs, în realitate reia criticile din recurs ce vizează greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea reamintește faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat" ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată ar fi apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental". De asemenea Curtea, permanent subliniază că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenție (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 715 din 19 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de ED