ÎCCJ, decizie (scj.ro #151779)

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea atacată:

Prin Decizia civilă nr. 144 din ședința completului de filtru de la 25 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (1) și art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., s-a constatat nul recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3169 din 24 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Hotărârea ce a format obiectul recursului a fost comunicată recurentului la data de 22 noiembrie 2017, fiind depusă la cutia poștală, conform procesului-verbal de înmânare atașat la dosarului nr. x/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 octombrie 2017, iar în cuprinsul declarației de recurs s-a menționat faptul că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs au fost transmise de recurent prin poșta electronică la data de 8 ianuarie 2018, fiind înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 9 ianuarie 2018, cu depășirea termenului de 30 zile de la comunicarea hotărârii (22 noiembrie 2017), prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, completul de filtru a reținut că este incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., conform cărora "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal".

Contestația în anulare:

Împotriva deciziei menționate a formulat contestație în anulare recurentul A., în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 din C. proc. civ. și a dispozițiilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Astfel, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Întrucât, în cauză, contestația în anulare vizează o decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători s-a pronunțat asupra unui recurs, în procedura de filtru, și, având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea astfel pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac, aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., devenind inutilă, în această situație, examinarea excepției tardivității contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 144 din 25 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2019.

Procesat de GGC - GV