ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4099/2018

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a contestat Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2013 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, prin care au fost soluționate contestațiile formulate împotriva Deciziei de reverificare nr. 15639 din 14 noiembrie 2011 și a deciziei de impunere nr. x din 29 noiembrie 2012, respectiv a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 29 noiembrie 2012 și a Procesului-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012, toate acestea fiind întocmite de către D.G.F.P. Galați - Activitatea de Inspecție Fiscală Galați, solicitând să se dispună desființarea actelor atacate ca fiind nelegale.

Prima sentință a instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 122 F din 13 mai 2014 a Curții de Apel Galați a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în sensul că au fost desființate Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2013, RIF nr. x din 29 noiembrie 2012, Decizia de impunere nr. x din 29 noiembrie 2012 și Procesul-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012, emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - în prezent devenită Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați. Pârâta a fost obligată la plata sumei de 13.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Decizia de casare Prin Decizia nr. 788 din data de 16 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 s-a admis recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați împotriva Sentinței civile nr. 122/F din 13 mai 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal; s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

A doua sentință Prin Decizia nr. 345/2016 din 14 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013*, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantei; a anulat Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2013 de soluționare a contestației, Raportul de inspecție fiscală nr. x din 29 noiembrie 2012, Decizia de impunere nr. x din 29 noiembrie 2012, precum și procesul-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012. Instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea deciziei de reverificare nr. 15639 din 14 noiembrie 2012 și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 14.093 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva Deciziei nr. 345/2016 din 14 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată. În motivarea recursului se susține că raportul de inspecție fiscală nr. x din 29 noiembrie 2012 și procesul-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012 nu au caracterul unor acte administrativ fiscale, fiind doar acte de constatare în temeiul cărora se emite actul administrativ fiscal, astfel că cererea de anulare a acestor acte este inadmisibilă. A mai arătat că instanța de fond a reținut greșit că înscrisurile care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate îndeplinesc condițiile de formă pentru a putea fi considerate documente justificative. Susține recurenta că plata mărfurilor achiziționate de intimata reclamantă prin virament bancar nu exclude caracterul fictiv al operațiunilor realizate, care în opinia DGRFP Galați, rezultă și din faptul că nu au existat avize de însoțire a mărfii, certificate de calitate în care să fie menționate caracteristicile produselor livrate, iar facturile întocmite descriu generic mărfurile livrate. Mai susține că în timpul controlului la societatea intimată, aceasta nu a prezentat înscrisuri care să dovedească scopul achiziționării materialelor de construcții, situații de lucrări sau procese-verbale privind efectuare unor lucrări făcute în scopul operațiunilor taxabile. Cu privire la cheltuielile făcute cu prestările de servicii, justificate de intimata-reclamantă prin contractul nr. x din 15 octombrie 2010, arată că acest contract nu a fost prezentat în timpul controlului fiscal. Precizează că cifra de afaceri pe anul 2011 ar fi trebuit să crească în urma derulării contractului nr. x din 15 octombrie 2010.

Apărările intimatei-reclamante Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care solicită anularea recursului, conform dispozițiilor art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat. Referitor la susținerea că Raportul de inspecție fiscală nr. x din 29 noiembrie 2012 și procesul-verbal nr. x din 29 noiembrie 2012 nu ar avea caracterul unor acte administrativ fiscale, arată că aceste critici sunt nefondate și că această apărare a fost formulată pentru prima dată în fața instanței de recurs, nefiind analizată de către instanța de fond, iar recursul nu poate fi exercitat decât pentru motive care au făcut analiza instanței de fond. Mai arată că această critică a fost formulată în primul ciclu procesual, acest aspect fiind astfel clarificat, în conformitate cu dispozițiile art. 501 C. proc. civ. Referitor la realitatea operațiunilor, arată că documentele justificative referitoare la achiziția de piese auto au făcut obiectul raportului de expertiză, administrată în condiții de contradictorialitate și necontestată de recurentă. Mai arată că sunt nefondate susținerile recurentei că societatea nu ar deține documente justificative și că, în speță, cheltuielile constând în prestări servicii și cele cu închirierea utilajelor nu ar fi reale. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru II. Procedura de soluționare a recursului 1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților. 2. Cu privire la cererea de recurs Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, Înalta Curte constată că acest recurs este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă ca temei de drept al cererii sale de recurs. De asemenea, criticile recurentei nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înșiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiect al cererii de recurs. În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtă, se constată că aceasta reprezintă o copie a cererii de recurs din primul ciclu procesual, când instanța de recurs, în baza rolului său activ, a reținut nemotivarea hotărârii recurate în raport cu dispozițiile art. 425 C. proc. civ. și cu jurisprudența instanțelor europene, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Cele două cereri de recurs sunt identice, deși au ca obiect sentințe diferite care conțin considerente diferite ale instanței de fond. Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, respectiv recurenta nu a formulat nicio critică de nelegalitate a acestei hotărâri în sensul avut în vedere de legiuitor, alegațiile formulate prin cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați împotriva Deciziei nr. 345/2016 din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.