ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 977/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C. au chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, solicitând:

- anularea actului administrative nr. 429.063 din 02.10.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin care se prevede nelegal faptul că regulile de impunere propria veniturilor din salarii, se aplică și sumelor reprezentând daune interese moratoria;

- anularea actului administrativ fiscal nr. x/17.12.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin care se dispune abuziv, că sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratoria și compensatorii sunt drepturi salariale și sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j

1

) din C. fisc. ;

- obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Prin Sentința nr. 193 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamante, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței nr. 193 din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele A., D. și C., menționând în cuprinsul declarației de recurs că, motivele vor fi depuse după comunicarea hotărârii".

Împotriva aceleiași sentințe, pârâtul Ministerul Justiției a formulat recurs incident, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar data de 25.01.2017, pârâtul Ministerul Justiției a invocat, pe cale de excepție, nulitatea recursului formulat de reclamante, raportat la dispozițiile art. 498 alin. (1) C. proc. civ., arătând că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal; pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La data de 23.02.2017, recurentele au transmis prin poștă motivele de recurs la care au atașat practică judiciară de speță.

La data de 28.04.2017, recurentele au formulat concluzii scrise.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de către reclamante, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce succed.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentelor-reclamante la data de 17 noiembrie 2016, conform proceselor-verbale de înmânare atașate la filele x ale dosarului de fond.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 01 noiembrie 2016, anterior comunicării hotărârii (17 noiembrie 2016).

În cuprinsul declarației de recurs se menționează faptul că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs au fost transmise prin poșta electronică la data de 22 februarie 2017, ora 16:25 și înregistrate la data de 23 februarie 2017, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii (17.11.2016), prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția prevăzută la alin. (3)".

Cum, în cauză, nu se identifică motive de ordine publică, în temeiul art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de A., D. și C. împotriva Sentinței nr. 193 din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește recursul incident formulat de Ministerul Justiției, având în vedere soluția dată de instanță recursului principal, devin aplicabile dispozițiile art. 472 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 491 alin. (1) și art. 494 din C. proc. civ., în temeiul cărora, se va constata ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantele A., D. și C. împotriva Sentinței nr. 193 din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV