ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2043/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2016, pe rolul Curții de Apel București, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, anularea actului administrativ nr. 429.063 din 2.10.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin care se prevede nelegal faptul că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, se aplică și sumelor reprezentând daune interese moratorii, anularea actului administrativ fiscal nr. 432.025 din 17.12.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin care se dispune abuziv în sensul că sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratorii și compensatorii sunt drepturi salariale și sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j) ind. l din Codul fiscal, obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Prin Sentința civilă nr. 1568 din 11 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII - de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții A. Și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, având ca obiect "anulare act administrativ".

Împotriva sentinței civile reclamanții A. și B. au formulat recurs, criticând-o nelegalitate.

Au susținut că actele a căror anulare o solicită, respectiv nr. 429.063 din 2.10.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice și nr. 432.025 din 17.12.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, sunt acte administrative în sensul disp. art. 2 din Legea nr. 554/2004 și nu doar simple răspunsuri, având în vedere că adoptă o măsură prin care se modifică un element esențial al raporturilor de serviciu între judecători și stat, respectiv modificarea veniturilor cuvenite pentru plata cu întârziere a unor drepturi salariale.

Au mai arătat recurenții că măsura suspusă analizei (impozitarea daunelor interese), a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv O.U.G. nr. 71/2009. Prin urmare, nu se poate afirma că se află în prezența unor simple răspunsuri către ordonatorii secundari de credite cu privire la problematica supusă analizei.

Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală și respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată în raport cu actele administrate la dosarul cauzei și la criticile invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele argumente:

Obiectul acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanți constă în anularea actului nr. 429.063 din 2.10.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice și a actului nr. 432.025 din 17.12.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, precum și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Pe cale de consecință, se impunea analizarea naturii juridice a actelor în discuție, din perspectiva art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Susținerile reclamanților-recurenți în sensul că actele atacate sunt acte administrativ, întrucât adoptă o măsură prin care se modifică un element esențial al raporturilor de serviciu între judecători și stat, respectiv modificarea veniturilor cuvenite pentru plata cu întârziere a unor drepturi salariale, nu conduc la concluzia că acestea sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Adresele a căror anulare s-a solicitat de reclamanți prin prezenta acțiune nu nasc, nu modifică și nu schimbă raporturi juridice, așadar nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care prevede că este act administrativ "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", și cu atât mai mult acte administrativ fiscale, definite de art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală ca fiind acte emise de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

Adresa nr. x din 2.10.2015 reprezintă răspunsul dat de Ministerul Finanțelor Publice la solicitarea Ministerului Justiției, transmisă cu adresa din 13.07.2015, referitoare la regimul fiscal aplicabil hotărârilor judecătorești devenite executorii până la 31 decembrie 2015, având ca obiect acordarea de daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute de titluri executorii privind acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Prin Adresa nr. x din 17.12.2015, Ministerul Finanțelor Publice își menține punctul de vedere exprimat prin adresa din 13.07.2015, în sensul că sumele reprezentând daune interese moratorii sub forma de dobânzii legale, acordate pentru plata eșalonată a drepturilor salariale, nu ar trebui disociate de drepturile salariale.

În mod corect a observat instanța de fond și faptul că punctul de vedere exprimat nu are caracter obligatoriu pentru Ministerul Justiției, astfel că în mod greșit se susține de către reclamanți, prin răspunsul la întâmpinare, că prin aceste adrese a fost luată măsura impozitării și aplicării contribuțiilor obligatorii, faptul că Ministerul Justiției a apreciat, față de opiniile exprimate de Ministerul Finanțelor Publice, că trebuie să ia aceste măsuri, nu conduce la această concluzie.

Solicitarea recurenților în sensul obligării pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt, nu a mai fost analizată, ca urmare a constatării inadmisibilității cererii în anularea celor două adrese.

Având în vedere aceste considerente, faptul că actele atacate, respectiv adresa nr. x din 2.10.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și adresa nr. x din 17.12.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, nu constituie acte administrative, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, pronunțând o hotărâre legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 1568 din 11 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII- de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - MM