ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 119/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, la data de 13 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au chemat în judecată pârâții TRIBUNALUL ARGEȘ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București, CURTEA DE APEL PITEȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI București, solicitând instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 117 din Codul de procedură fiscală și art. 42 lit. b) din Hotărârea nr. 44 din 22 ianuarie 2004- pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal: anularea actului administrativ nr. 429063 din 2.10.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin care se prevede nelegal faptul că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, se aplică și sumelor reprezentând daune interese moratorii; anularea actului administrativ fiscal nr. 432025 din 17.12.2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin care se dispune abuziv în sensul că, sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratorii și compensatorii sunt drepturi salariale și sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. l) din Codul fiscal, și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Prin sentința civilă nr. 441/2016, pronunțată la data de 09 mai 2016, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Argeș, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: K., C., L., G., H., I., J., M., E., B., A., D., F. și pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției București, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că, primele două capete de cerere, considerate principale, sunt în contradictoriu cu pârâții M.F.P. și Ministerul Justiției. Or, acestea sunt autorități publice centrale, iar în conformitate cu disp.art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 rep., competența revine în primă instanță curților de apel, complete specializate în contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai 2016, sub nr. x/2016.

Prin sentința nr. 126/F- CONT, pronunțată la data de 03 iunie 2016, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului Argeș, secția Conflicte de Muncă competența de soluționare a cauzei privind reclamanții K., C., L., G., H., I., J., M., E., B., A., D., F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice București, Ministerul Justiției Publice București, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat anularea adreselor nr. x din 2.10.2015 și nr. 432.025 din 17.12.2015, emise de Ministerul Finanțelor Publice, precum și obligarea la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Sumele pretinse de către reclamanți reprezintă diferențe de plată ca urmare a reținerii impozitului și altor contribuții individuale cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a drepturilor salariale stabilite prin titlurile executorii.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, s-a apreciat că nu există niciun element care să atragă competența secției de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești.

Reclamanții nu sunt funcționari publici pentru a fi incidente dispozițiile art. 109 din Legea 188/1999 care atrag competenta instanței de contencios administrativ, ci fac parte din categoria personalului bugetar, respectiv personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.

Ca urmare, fiind vorba, în esență, de drepturi salariale, instanța a aprecia că, litigiul este unul de muncă, și nefiind dat în competența specială a unei anumite instanțe, acesta intră, potrivit art. 94 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în competența de drept comun a tribunalului, respectiv, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Mai mult decât atât, s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 95 din Legea 576/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor acestei legi se soluționează de tribunalele de muncă și asigurări sociale, iar până la înființarea tribunalelor de muncă și asigurări sociale, se soluționează de secțiile sau completele specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 16 iunie 2016, sub nr. x/2016*.

Înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub același număr, 142/109/2016*, pricina a primit prim termen de judecată la data de 07.12.2016, când instanța a pus în discuție necompetența materială în soluționarea pricinii pe fondul ei, în raport de obiectul acțiunii cu care, potrivit principiului de drept civil al disponibilității părților, a fost învestită, corelat cu disp.art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, a căror incidență o atrage (obiectul).

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3098/2016, pronunțată la data de 23 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2016 a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în cauza privind pe reclamanții K., C., L., G., H., I., J., M., E., B., A., D. și F. și pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș; a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Pitești; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Prin acte administrative emise de autorități publice centrale, în speță pârâții în cauză Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, s-a stabilit că sumele prevăzute în titluri executorii, reprezentând prejudiciul cauzat pentru plata cu întârziere, sunt drepturi salariale și sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j)

1

din Codul fiscal.

Apreciind abuzivă această interpretare și, implicit, reținerea, din aceste sume, cu ocazia executării și a plății lor, a impozitelor și contribuțiilor legale, pentru argumentele pe care le-au susținut în cererea introductivă de instanță, din punct de vedere faptic dar și pentru considerente de drept, reclamanții au înțeles să conteste actele administrative respective, solicitând expres anularea acestora și restituirea, numai în consecință, a sumelor reținute abuziv.

Textele art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, privind contenciosul administrativ sunt speciale și de strictă interpretare, neavând relevanță în cauză calitatea reclamantului, la care Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 126/F-CONT/03.06.2016, face trimitere atunci când motivează în fapt și drept soluția de declinare.

Este real, a reținut instanța, că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, însă Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat în contencios administrativ și fiscal, ca de altfel și această instanță, nu a avut în vedere la declinare acest temei, pe de o parte, pentru că reclamanții nu sunt funcționari publici, iar pe de alta, întrucât prin acțiunea de față se contestă acte administrative ale autorității publice centrale care, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

De asemenea, s-a mai reținut, este adevărat că potrivit art. 95 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice (iar nu Legea nr. 576/2004, aceasta privind modificări la C. proc. pen.), litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluționează de tribunalele de muncă și asigurări sociale, iar până la înființarea tribunalelor de muncă și asigurări sociale, acestea se soluționează de secțiile sau completele specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă, numai că acțiunea de față nu are ca obiect aplicarea actului normativ care reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, mai exact drepturi personale (precum recrutări, instruiri, formare inițială și profesională continuă, numiri, promovări, suspendări și eliberări din funcție, delegare/detașare/transfer, promovări în trepte, grade, funcții) ori salariale, ci anularea unor acte administrative pe care aceștia le consideră abuzive, acte emise de autorități publice centrale în aplicarea inclusiv a unor norme de drept fiscal, precum regimul de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j)

1

din Codul fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte observă că, instanțele au reținut corect obiectul cererii de chemare în judecată, ca fiind un litigiu reprezentat de anularea unor acte administrative emise de Ministerul Finanțelor Publice București.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin pct. 2 din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care, privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Așadar, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric.

În cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de Curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

În cauza de față, obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea actelor administrative nr. 429063 din 2.10.2015 și nr. 432025 din 17.12.2015 emise de Ministerul Finanțelor Publice prin care s-a dispus că, regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, se aplică și sumelor reprezentând daune interese moratorii și, respectiv, că, sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratorii și compensatorii sunt drepturi salariale și sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. l) din Codul fiscal, și, obligarea autorităților pârâte, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, este vorba de un litigiu privind acte administrative emise de o autoritate publică centrală, respectiv, Ministerul Finanțelor Publice București.

În ceea ce privește instanța competentă din punct de vedere material, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este reprezentată de Curtea de apel, aplicabil în cauză fiind criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Pitești și, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., cu referire la art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL ARGEȘ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București, CURTEA DE APEL PITEȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI București, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2017.