ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 987/2017

Decizia nr. 987/2017 Deliberând,asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 iulie 2016, sub nr. x/46/2016, reclamantele A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții D., E., Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea: 1. anularea actului administrativ nr. 429063 din 02 octombrie 2015, emis de D., prin care se prevede că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și sumelor reprezentând daune interese moratorii; 2. anularea actului administrativ fiscal nr. 432025 din 17 decembrie 2015, emis de D., prin care se dispune că sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratorii și compensatorii sunt drepturi salariale și sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j) 1 C. fisc.; 3. obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

În ședința publică de la 14 decembrie 2016 Curtea a Apel Pitești, secția a II-a civilă, verificându-și competența, conform dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., a reținut că este competentă să soluționeze numai capetele de cerere unu și doi, în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., a dispus disjungerea celui de-al treilea capăt de cerere care a fost înregistrat sub nr. x/46/2016. Prin sentința civilă nr. 245/F/Cont din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă,de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea actelor administrative nr. 429063 din 2 octombrie 2015 și nr. 432025 din 17 decembrie 2015, reținând, în esență, că cele două înscrisuri nu au caracter de acte administrative.

Prin sentința civilă nr. 245/F/Cont din 14 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt, în favoarea Tribunalului Vâlcea - Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ă, reținut că,prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat anularea unor acte pe care le-au apreciat ca având caracter administrativ, înscrisuri care cuprind poziția D., raportat la pretențiile de restituire a sumelor reținute cu titlu de impozit pe salariu și contribuții sociale la sumele reprezentând dobânzi calculate la drepturi salariale, în temeiul unor titluri executorii. Cu privire la cel de-al treilea capăt al cererii de chemare în judecată inițiale, curtea de apel a reținut că s-a solicitat obligarea părților la restituirea sumelor pretins reținute fără drept și care au fost virate de către angajator la bugetul consolidat al statului.

Așadar, reclamantele au învestit instanța, pe de o parte, cu pretenții aparținând dreptului public, iar, pe de altă parte, cu pretenții din sfera dreptului privat. A reținut această instanță că potrivit art. 99 C. proc. civ.: „(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.

(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt”. Astfel, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că toate cererile formulate inițial au caracter principal, așa cum le definește art. 30 C. proc. civ., însă ele nu se întemeiază pe aceeași cauză. Astfel, dacă pentru primele două capete de cerere fundamentul dreptului este, în opinia reclamantelor, norma fiscală ce se pretinde că a fost nesocotită, pentru ultimele pretenții acesta este reprezentat de existența unor rețineri nelegale, cu ocazia achitării drepturilor salariale.

Pe cale de consecință, această instanță a reținut că nu devine operantă prorogarea de competență, impunându-se disjungerea celor două categorii de pretenții. O astfel de disjungere s-a apreciat că este incidentă reținând nu doar competența diferită pe care cele două categorii de pretenții o implică, o competență de drept public, pe de o parte și o competență de drept privat, în sfera conflictelor de muncă și asigurări sociale, pe de altă parte, dar și compunerea diferită a completului de judecată pentru fiecare din aceste pricini și căile de atac cărora le sunt supuse hotărârile pronunțate. A mai reținut această instanță că legiuitorul român a înțeles să recunoască extinderea de competență, însă a apreciat că o astfel de prorogare nu poate opera pentru categorii de pretenții de natura celor de față, care revin spre soluționare unor instanțe specializate diferite.

Astfel, pricinile care aparțin contenciosului administrativ se judecă de către un complet specializat cu o anumită compunere iar hotărârile pronunțate sunt supuse căii de atac a recursului, așa cum de principiu statuează art. 20 din Legea nr. 554/2004. Litigiile de muncă, respectiv de asigurări sociale, se soluționează într-un complet cu o altă compunere, iar hotărârea este supusă apelului, cale de atac devolutivă și cu un alt regim decât cel al recursului. Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că dispozițiile legale privind prorogarea de competență nu sunt incidente în cauză, astfel că, în temeiul art. 99 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., a dispus disjungerea capătului de cerere privind pretențiile cu formarea unui nou dosar. Cu referire la competența de soluționare a cererii de obligare a pârâtelor la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, această instanță a reținut că pretențiile își au izvorul în raporturile de muncă, iar potrivit art. 95 din Legea nr. 567/2004 „(1) Litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluționează de tribunalele de muncă și asigurări sociale. (2) Până la înființarea tribunalelor de muncă și asigurări sociale, litigiile prevăzute la alin. (1) se soluționează de secțiile sau completele specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă”.

Față de această normă specială, reținând că litigiile, inclusiv cele de natura prezentei cauze, revin în competența de soluționare a tribunalului, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea - Completul specializat conflicte de muncă și asigurări sociale. Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 13 ianuarie 2017, sub nr. x/46/2016.

Prin Încheierea nr. 37 din 27 martie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, învestit prin declinare de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a reținut că reclamantele au învestit instanța cu o cerere prin care au solicitat anularea actelor administrative nr. 429063 din 02 octombrie 2015 și nr. 432025 din 17 decembrie 2015, emise de D., precum și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Astfel, această instanță a apreciat că adresele din 02 octombrie 2015 și din 17 decembrie 2015, acte a căror anulare se cere sunt acte administrative unilaterale cu caracter normativ întocmite de D., în calitate de autoritate publică în vederea organizării executării legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece prin adresele indicate s-a luat măsura modificării veniturilor cuvenite pentru plata cu întârziere a unor drepturi salariale, iar impozitarea daunelor interese s-a luat în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv O.U.G. nr. 71/2009. În consecință, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a apreciat că cererea dedusă judecăți este de competența instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Vâlcea, în considerarea argumentelor ce succed: Obiectul Dosarului nr. x/46/2016 îl reprezintă cererea prin care reclamantele A., B. și C.,au solicitat în contradictoriu cu pârâții D., E., Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Această cerere a fost disjunsă din Dosarul nr. x/46/2016 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, soluționat de această instanță prin sentința nr. 245/F/Cont din 14 decembrie 2016, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată prin care reclamantele A., B. și C. au solicitat,în contradictoriu cu pârâții D., E., Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, anularea actelor administrative nr. 429063 din 02 octombrie 2015 și nr. 432025 din 17 decembrie 2015, emise de D. Înalta Curte, constată că cererea dedusă judecății în Dosarul nr. x/46/2016 se circumscrie materiei conflictelor de muncă, întrucât vizează plata unor drepturi bănești rezultate din raporturile de muncă,respectiv din achitarea eșalonată a unor drepturi salariale, fiind o cerere cu caracter principal, în sensul art. 30 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit căruia: „Cererea principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii”. De asemenea, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., care dispun următoarele:„(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența”.

Față de obiectul cererii și de susținerile dovedite ale reclamantelor, în sensul că au calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 95 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul F., care prevăd că: „ (1) Litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluționează de tribunalele de muncă și asigurări sociale. (2) Până la înființarea tribunalelor de muncă și asigurări sociale, litigiile prevăzute la alin. (1) se soluționează de secțiile sau completele specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2017.