ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1894/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1894/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1894/2017
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 04 iulie 2016, sub nr. x/46/2016, reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, au solicitat următoarele:
- anularea actului administrativ nr. 429063 din 02 octombrie 2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin care se prevede nelegal, faptul că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, se aplică și sumelor reprezentând daune interese moratorii;
- anularea actului administrativ fiscal nr. 432025 din 17 decembrie 2015 emis de Ministerul Finanțelor Publice, prin care se dispune abuziv, în sensul că sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratorii și compensatorii sunt drepturi salariale și sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j
1
) C. fisc.;
- obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 220 din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.
Prin încheierea nr. 2 din 16 ianuarie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis excepția necompetentei materiale, a declinat competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.
Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte, secția a II-a civilă, a scos cauza de pe rol și a trimis pricina privind reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, spre competentă soluționare la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Vâlcea, secția civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Așa cum rezultă din înscrisurilor de la dosar, reclamanții, foști grefieri în cadrul Tribunalului Vâlcea, au solicitat anularea actelor administrative nr. 429063 din 02 octombrie 2015 și nr. 432025 din 17 decembrie 2015 emise de Ministerul Finanțelor Publice și obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.
Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată în acord cu soluția curții de apel, că adresele nr. 429063 din 02 octombrie 2015 și nr. 432025 din 17 decembrie 2015 emise de Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004.
Înalta Curte reține că cele două adrese contestate în cauză, nu sunt de natură a naște, a modifica sau a stinge raporturi juridice, fiind de fapt două puncte de vedere ale Ministerului Finanțelor exprimate la solicitarea Ministerului Justiției referitor la regimul fiscal al sumelor reprezentând daune interese moratorii , sub formă de dobânzi legale, stabilite prin titluri executorii.
Conform dispozițiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, „Litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluționează de tribunalele de muncă și asigurări sociale”.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2017.