ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3345/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x din 21 septembrie 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015 pronunțată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în sensul admiterii contestației nr. 53957 din 19 decembrie 2014, înregistrată la MDRAP cu nr. x din 22 decembrie 2104 așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință:

- în principal, să se anuleze dispozițiile Fișei de neconformitate nr. 85451 din 18 noiembrie 2014 prin care s-a stabilit în mod eronat aplicarea de corecții financiare în valoare de 2% din valoarea contractului de lucrări nr. x din 22 iulie 2014 în cadrul cererilor de plată depuse de beneficiar, și

- în subsidiar, să se respingă ca nefondate criticile înaintate de evaluatorul dosarului de achiziție publică a serviciilor de lucrări și să se constate conformitatea organizării și derulării procedurii de achiziție antemenționate, în cadrul proiectului "Reabilitarea rețelei de străzi urbane, trotuare și iluminat public în orașul Comănești, județul Bacău", cod SMIS 7188.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 27 din 12 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-au admis excepțiile invocate de pârâtă pe calea întâmpinărilor.

A fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014.

A fost respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015, cerere formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

1.3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

S-a considerat de recurentă că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, fără să țină cont că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat că a înțeles să se îndrepte împotriva Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015, iar nu împotriva Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014, fiind vorba despre o eroare materială strecurată la redactarea plângerii.

S-a apreciat, de asemenea, că prima instanță a hotărât, în mod eronat, că reclamanta nu avea interes în a formula plângere împotriva Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015, în condițiile în care, prin această decizie, MDRAP s-a pronunțat într-un mod injust, nefondat și contradictoriu asupra contestației formulată de reclamantă împotriva Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014 prin care s-a dispus corecția de 2% din valoarea contractului de lucrări nr. x din 22 iulie 2014 în cadrul cererilor de plată depuse de beneficiar.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 ianuarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 18 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești a solicitat anularea Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu consecința admiterii contestației și, în principal, anularea Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014.

Prin Decizia nr. 185 din 26 iunie 2015, instituția pârâtă a admis contestația, a dispus anularea Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014 emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP și refacerea acesteia cu menționarea temeiului legal direct aplicabil pentru stabilirea cuantumului reducerii procentuale. Totodată, a dispus desființarea în parte a Informării nr. 93.314 din 25 noiembrie 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP cu privire la sumele reținute ca urmare a aplicării reducerilor procentuale prin Nota de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014 și refacerea acesteia în concordanță cu noul act administrativ de verificare și considerentele deciziei.

Față de această situație, instituția pârâtă a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii vizând anularea Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014, excepție pe care, după aprecierea Înaltei Curți, instanța de fond a admis-o în mod corect și legal.

Însă, instanța de control judiciar reține că judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor și argumentelor invocate de reclamantă în susținerea temeiniciei cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanța de fond a analizat demersul judiciar inițiat de reclamantă doar din perspectiva capătului de cerere al acțiunii introductive de instanță, fără a proceda și la cercetarea capătului de cerere formulat în cadrul răspunsului la întâmpinare, aflat la dosarul de fond, prin care reclamanta a solicitat și modificarea Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015, atașată acțiunii alături de celelalte înscrisuri. Se precizează în cadrul răspunsului la întâmpinare că din eroare a fost menționată Nota nr. x din 18 noiembrie 2014, prin cererea de chemare în judecată reclamanta urmărind anularea Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015, care menține pe fond corecția, și a Notei nr. x din 28 iulie 2015.

Potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut".

Această pronunțare implică, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, dar și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

Omisiunea primei instanțe de analiza și de a se pronunța asupra acestei solicitări formulate de reclamantă lipsește de eficacitate juridică hotărârea judecătorească pronunțată.

Astfel, scopul efectiv urmărit de reclamantă nu a fost atins, deoarece, a fost analizat un alt capăt de cerere decât cel avut în vedere de parte.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat". Art. 6 din C.E.D.O. implică în sarcina instanței obligația de a face o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de dovezi ale părților, dând astfel posibilitatea și instanței de control judiciar de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii de primă instanță.

Totodată, sentința nesocotește jurisprudența CEDO în materia art. 6 pct. 1 din Convenție, care a statuat constant că dreptul la un proces echitabil presupune ca hotărârea instanței să cuprindă răspunsuri specifice și explicite la aspectele esențiale supuse judecății, altfel spus un examen concret, efectiv al aspectelor importante ale cauzei (de ex. în cauza Albina împotriva României, 2005 ori în cauza Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României, 2006).

Fiind nesocotite dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea și de a respecta el însuși toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil, dar și cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, a fost încălcat astfel dreptul părților la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., republicat, va judeca din nou litigiul pentru a efectua cercetarea judecătorească în limitele învestirii sale, prin analizarea capătului de cerere referitor la anularea Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015, ținând seama de toate motivele și apărările invocate de reclamantă prin acțiune, de pârât prin întâmpinare, de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, precum și de celelalte critici de care s-a prevalat recurenta, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a căror examinare a devenit inutilă, prin raportare la soluția dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe capătul de cerere privind anularea Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești împotriva Sentinței nr. 27 din 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată, în sensul că trimite spre rejudecare aceleiași instanțe capătul de cerere privind anularea Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM