ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5512/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 septembrie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 185/26.06.2015, pronunțată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în sensul admiterii contestației nr. 53957/19.12.2014, înregistrată la MDRAP cu nr. x/22.12.2104, așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință:

- în principal, să se anuleze dispozițiile Fișei de neconformitate nr. 85451/18.11.2014 prin care s-a stabilit în mod eronat aplicarea de corecții financiare în valoare de 2% din valoarea contractului de lucrări nr. 41 812/22.07.2014 în cadrul cererilor de plată depuse de beneficiar, și

- în subsidiar, să se respingă ca nefondate criticile înaintate de evaluatorul dosarului de achiziție publică a serviciilor de lucrări și să se constate conformitatea organizării și derulării procedurii de achiziție antemenționate, în cadrul proiectului "Reabilitarea rețelei de străzi urbane, trotuare și iluminat public in orașul Comănești, județul Bacău", cod SMIS 7188.

Prin sentința civilă nr. 27 din 12 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile invocate de pârâtă pe calea întâmpinărilor, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea Notei de neconformitate nr. x/18.11.2014 și a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 185/26.06.2015, cerere formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 3345 din 16 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești împotriva sentinței civile nr. 27 din 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată, în sensul că a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe capătul de cerere privind anularea Notei de neconformitate nr. x din 28.07.2015, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Prin sentința civilă nr. 1652 din 07 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu și a respins capătul de cerere privind anularea Notei de neconformitate nr. x/28.07.2015, formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca inadmisibil.

Împotriva sentinței civile nr. 1652 din 07 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a învederat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, fără să țină cont de răspunsul la întâmpinare formulat de aceasta în prezentul dosar, în care a precizat faptul că a înțeles să se îndrepte împotriva Notei de neconformitate nr. x/28.07.2015 și nu împotriva Notei de neconformitate nr. x/18.11.2014.

Precizează că prin plângerea inițială, din eroare a fost menționată Nota de neconformitate nr. x/18.11.2014, această eroare fiind motivată de faptul că atât prima nota de neconformitate, cât și a doua au același număr, numai data emiterii fiind diferită.

Astfel, dacă a înțeles să facă plângere împotriva Deciziei nr. 185/26.06.2015, atunci implicit solicită și modificarea Notei de neconformitate nr. x/28.07.2015. Mai mult decât atât, din conținutul plângerii reiese faptul că a solicitat instanței să constate că aplicarea corecției este nefondată si nelegală. Acest fapt este susținut și de documentele anexate la plângere, întrucât a depus Decizia nr. 185/26.06.2015 și Nota de neconformitate nr. x/28.07.2015.

Deși, prin răspunsul la întâmpinare a îndreptat eroarea strecurată în redactarea plângerii, instanța nu a ținut cont de apărările sale. Mai mult decât atât, în motivarea sentinței instanța de fond nu a făcut deloc referire la acest înscris, ca și cum nu ar fi ajuns la dosar. Precizează că răspunsul la întâmpinare, înregistrat cu nr. x/05.11.2015, a fost comunicat la fel ca și plângerea în cauză atât prin fax, cât și prin serviciile poștale cu confirmare de primire.

Deși a fost doar o eroare materială susținută de documentele anexate, totuși instanța trebuia să țină cont de prevederile art. 204 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

În speță, eroarea materială este susținută de înscrisurile de la dosar și de contestarea Deciziei nr. 185/28.07.2015. Chiar dacă instanța de fond ar fi considerat că este o modificare a cererii inițiale, atunci ar fi trebuit sa țină cont de prevederile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede că "reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat".

În concluzie, recurenta-reclamantă a învederat că instanța de fond în rejudecare a admis excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu fără să țină cont de limitele casării, de înscrisurile de la dosar și cu nerespectarea art. 204 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 august 2019, intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de fond a aplicat corect legea prin raportare la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile privind soluția instanței de fond de respingere ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea Notei de neconformitate nr. x/28.07.2015, prin raportare la dispozițiile deciziei de casare pronunțată în primul ciclu procesual, la înscrisurile de la dosar și la prevederile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., sunt nefondate.

Înalta Curte constată că prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual s-a stabilit că, în cauză, în raport de dispozițiile art. 501 din C. proc. civ., instanța de fond va judeca din nou litigiul pentru a efectua cercetarea judecătorească în limitele învestirii sale, prin analizarea capătului de cerere referitor la anularea Notei de neconformitate nr. x/28.07.2015.

Instanța de fond, în considerarea îndrumărilor obligatorii statuate prin decizia de casare pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a procedat la analiza capătului de cerere referitor la anularea Notei de neconformitate nr. x/28.07.2015, invocând din oficiu excepția de inadmisibilitate a acestui petit.

În fapt, prin Decizia nr. 185/26.06.2015 s-a admis contestația formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, s-a dispus anularea Notei de neconformitate nr. 85.451/18.11.2014 și refacerea acesteia.

În urma deciziei, a fost emisă o nouă notă de neconformitate, anume nr. 85451/28.07.2015 . Aceasta din urmă nu a făcut obiectul contestației administrative, iar susținerile reclamantei, potrivit cărora prin plângerea formulată împotriva Deciziei nr. 185/26.06.2015 a fost avută în vedere și Nota de neconformitate nr. x/28.07.2015, nu pot fi primite, față de data înregistrării contestației, anterioară celei a emiterii notei de neconformitate.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, "Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență" [alin. (1)], iar "Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii" [alin. (2)].

De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din același act normativ, "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Prin urmare, din economia dispozițiilor legale menționate rezultă că Nota de neconformitate nr. x/28.07.2015 reprezintă un titlu de creanță împotriva reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, care poate fi contestat pe cale administrativă, potrivit procedurii speciale instituite de O.G. nr. 66/2011, iar după finalizarea acestei proceduri, numai decizia de soluționare a contestației poate fi atacată de contestatar la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Astfel, conform prevederilor legale menționate, O.U.G. nr. 66/2011 reglementează atât o procedură administrativă specială de contestare (art. 46-47), cât și procedura judiciară de urmat [art. 51 alin. (2)].

În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate și art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Notei de neconformitate nr. x/28.07.2015, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Această interpretare este în acord cu principiul instituit de legiuitor în materia contenciosului administrativ și fiscal, respectiv acela al obligativității parcurgerii procedurii prealabile, pentru a da posibilitatea organului emitent al actului să revină asupra acestuia. Prin urmare, acest principiu se aplică și pentru actele administrativ-fiscale, procedura prealabilă fiind reglementată atât în Codul de procedură fiscală, precum și în O.U.G. nr. 66/2001, act normativ special în materia stabilirii și recuperării creanțelor bugetare.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de judecată nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent al titlului de creanță, care are posibilitatea de a-și revoca actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

De asemenea, caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile nu este contrazis de dispozițiile art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care o dată în plus califică natura juridică a acestei proceduri, reafirmând dreptul instituțional de acces liber la instanță și poziționând acest moment procesual în succesiunea obligatorie a actelor procedurale pe care trebuie să le parcurgă cel vătămat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

Prin urmare, instanța de fond a respectat întocmai decizia de casare și, în urma analizei capătului de cerere referitor la anularea Notei de neconformitate nr. x/28.07.2015, în mod legal și temeinic a pronunțat soluția de respingere a acestui capăt de cerere ca inadmisibil, prin aplicarea corectă a normelor de drept material și fără a încălca reguli de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității, cu expunerea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția dată.

Pentru argumentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești împotriva sentinței civile nr. 1652 din 07 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2021.