ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27.10.2008, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus, anularea hotărârii comisiei județene nr. 1351 din data de 23.09.2008 prin care s-a aprobat procesul-verbal de delimitare a suprafeței de 565,70 ha, suprafață ce a fost trecută din domeniul public al Statului în domeniul privat al comunei Simnicu de Sus și s-a pus la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar.

Prin încheierea civilă din data de 11.03.2009 Judecătoria Craiova s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de A., B., C., D. și E., în sensul respingerii în principiu a acestora.

La termenul de judecată din data de 29.06.2012 Tribunalul Timiș a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de F. și G.

Prin Decizia civilă nr. 1193/R/26.10.2012 Tribunalul Timiș a dispus admiterea recursurilor formulate, casarea hotărârii recurate și judecarea cauzei și în contradictoriu cu intervenienții accesorii F. și G.

Prin Sentința civilă nr. 15620/2013 Judecătoria Timișoara a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola Simnic Craiova, a admis cererea formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola Simnic Craiova, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus și în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 1351/23.09.2008 emisă de pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj, a admis cererea de intervenție în interesul reclamantei Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova formulată de intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", a respins cererile de intervenție a numiților A., B., C. și D., intervenienții în interesul altor persoane F. și G. prin mandatar H., a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului în interes propriu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Dolj pentru Ministerul Finanțelor Publice, a admis cererea de intervenție în interes propriu a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus și în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 1351/23.09.2008 a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, calea de atac fiind admisă prin Decizia civilă nr. 833/R din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș, iar Sentința a fost casată în parte privind soluționarea cererii introductive și a cererii de intervenție în nume propriu formulată de Statul Român, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea Deciziei de casare, Tribunalul Timiș a arătat că în ciclul procesual anterior instanța de recurs a dezlegat o problemă de drept, și anume că, în speță, nu se aplică prezumția legală a puterii lucrului judecat a Deciziei nr. 1116/2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2008.

Prin Decizia civilă nr. 9630/28.08.2015 Tribunalul Timiș a admis cererea formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus. A dispus anularea Hotărârii nr. 1351/23.09.2008 a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj. A respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus formulată de intervenienții F. și G. A admis cererea de intervenție în interes propriu a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P Timiș, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus și a dispus anularea Hotărârii nr. 1351/23.09.2008 a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată precum și a cererii de intervenție în interes propriu Statului Român, iar în subsidiar casarea sentinței recurate cu consecința rejudecării.

Prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/2008 s-a dispus sesizarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, cu cererea recurentei de soluționare a excepției de nelegalitate a anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006, poz. 116968, doar în ceea ce privește parcelele ce fac obiectul Hotărârii Comisiei județene de fond funciar Dolj nr. 1351/23.09.2008, sens în care a fost înaintat Curții de Apel Timișoara copie de pe încheierea de ședință și de pe cererea recurentei privind excepția de nelegalitate, suspendându-se judecarea cauzei.

Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus a invocat excepția de nelegalitate a Anexei 7 C din Hotărârea de Guvern nr. 1705/29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului cu privire la terenul agricol situat în Craiova, Șoseaua x, nr. 14 poziție înscrisă în inventarul centralizat al MFP sub nr. 116968 cod clasificat 08.05.03, solicitând admiterea excepției și constatarea nelegalității actului atacat.

Prin întâmpinarea formulată Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă cu motivarea că inventarul centralizat al bunurilor este un act cu caracter normativ, iar pe fond a arătat că terenul agricol aparține domeniului public al Statului ex lege.

Prin întâmpinarea formulată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru că s-a apreciat că Hotărârea de Guvern nr. 1705/2006 este un act cu caracter normativ iar pe fond s-a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată cu motivarea că Legea nr. 213/1998 menționează terenurile institutelor și Stațiunilor de cercetări științifice destinate cercetării și producerii de semințe ca făcând parte din domeniul public la Statului. Pe de altă parte, se arată că H.G. nr. 1460/2006 nu este menționat în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public la Statului ca fiind temeiul juridic al dreptului de proprietate publică, ci ca fiind baza legală pentru situația juridică a bunului respectiv aceea de darea în administrarea Stațiunii.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 38 din 30.01.2017, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice reprezentant al Statului Român și Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova, a respins excepția de nelegalitate a Anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006, poz. 116968, invocată de Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus, în contradictoriu cu pârâții F., G., Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova, Comisia Județeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice reprezentant al Statului Român, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești, A., B., C., D. și Guvernul României

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 38 din 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ., Comisia Locală de Fond Funciar Șimnicu de Sus prin Primar a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea opțiunii sale procesuale recurenta a susținut următoarele:

În mod eronat instanța de fond a respins excepția de nelegalitate, apreciind că în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 terenul care face obiectul disputei părților în prezenta cauză, a fost înscris în inventarul domeniului public cu titlu de apartenență la domeniul public, prin declarația legii, omițând a observa că "declarația legii" nu este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, ci trebuie să corespundă cerinței esențiale de a fi dobândite de stat sau de unitățile administrativ teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Cu alte cuvinte, nu orice includere arbitrară a unui bun aparținând altuia va deveni mai presus de orice dubiu proprietatea publică a statului.

Dispozițiile H.G. nr. 1460/2006 care prevăd că terenurile identificate în anexele nr. 1.c) - 15.c), aflate în domeniul public al statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului, trec în administrarea stațiunilor de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul culturii plantelor de câmp nou înființate, nu poate constitui un titlu de proprietate al statului asupra terenului în litigiu, ci în mod evident se rezumă la reglementarea transmiterii unui drept de administrare asupra unor terenuri de la Agenția Domeniilor Statului către stațiunile de cercetare în condițiile unui drept de proprietate preexistent.

Însă, dobândirea dreptului de proprietate poate avea loc numai în condițiile Legii nr. 213/1998, respectiv pe cale naturală, prin achiziții publice, prin expropriere, prin liberalități acceptate, prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică sau prin alte moduri prevăzute de lege.

Se apreciază, în acest context, că hotărârea atacată nesocotește jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că valabilitatea atestării domeniului public al statului este condiționată de existența, ca premisă, a unui mod de dobândire a proprietății publice, argument care nu a fost analizat de instanța de fond. În acest sens, recurenta a invocat mai multe exemple jurisprudențiale și doctrinare, de natură, în opinia recurentei a dovedi justețea criticilor sale.

Statul Român nu este titularul unui drept de proprietate publică, cât timp nu deține niciun titlu valabil de preluare a terenurilor retrocedate ce au făcut obiectul hotărârii atacate, iar prin hotărârea Comisie Județene prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al persoanelor care au depus cereri de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005, s-a realizat tocmai repararea abuzurilor Statului Român în perioada 1945 - 1989.

1.3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimații Academia de Științe Agricole și Silvice - Gheorghe Ionescu-Șișești și Guvernul României au solicitat respingerea recursului exercitat de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond prin care s-a respins excepția de nelegalitate a anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006, poziția 116968, este legală.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006, poziția 116968, în ceea ce privește parcelele care fac obiectul Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar Dolj nr. 1351/23.09.2008, întrucât, în opinia recurenților, se încalcă prevederile Legii nr. 213/1998, prin aceea că nu s-a făcut dovada intrării terenului în cauză în patrimoniul statului în temeiul unui titlu valid.

Instanța de contencios administrativ, învestită prin acest mijloc procedural, cu caracter incidental în litigiul vizând anularea Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar Dolj nr. 1351/23.09.2008, este ținută a efectua un control de legalitate a acestui act administrativ, respectiv de a face un examen al conformității lui cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și pentru executarea cărora a fost emis.

Sub acest aspect, este de menționat că, H.G. nr. 1705/2006 nu este un act de dobândire a unui drept de proprietate asupra terenului care face obiectul Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar Dolj nr. 1351/23.09.2008, ci atestă o situație juridică existentă în evidențele autorității, fiind emis în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/2008, care obligă ministerele și celelalte organe specializate ale administrației publice centrale care au în administrare bunuri proprietate publică, să procedeze la reactualizarea inventarului domeniului public.

Prin urmare, instanța de contencios nu este chemată a analiza dreptul de proprietate al statului, ci doar încadrarea terenurilor în sfera afectațiunii publice, în timp ce stabilirea dreptului de proprietate, prin compararea titlurilor în conflict și validarea celui mai caracterizant și mai preferabil, luând în calcul la această analiză nu numai conformitatea cu legea din punct de vedere formal, ci și consistența drepturilor autorilor de la care provin titlurile, este în competența exclusivă a instanței civile, instanța de contencios urmând a analiza dacă trecerea terenurilor în dispută, s-a făcut în temeiul unui titlu.

Procedând la propria analiză, instanța de control judiciar reține că anterior emiterii actului administrativ atacat, prin acte administrative similare și cu aceeași forță juridică, terenul în discuție a fost atestat ca făcând parte din domeniul public, fiind inclus în inventarul corespunzător prin H.G. nr. 1045/2000, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004, necontestate de autorul excepției.

Potrivit Anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006 terenul menționat la punctul MF 116968 figurează ca fiind concesionat în baza H.G. nr. 517/1999, situație juridică preluată de la actele administrative anterior menționate.

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 517/1999 privind delimitarea suprafețelor de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă și trecerea terenurilor destinate producției, aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, în domeniul privat al statului s-a prevăzut la art. 1 că aparțin domeniului public al statului suprafețele de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă și cele destinate producției, delimitate potrivit anexei nr. 1, precum și terenurile proprietate de stat folosite de unitățile de învățământ cu profil agricol, prevăzute în anexa nr. 2.

Potrivit art. 2 din această hotărâre, suprafețele de teren aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, destinate producției, prevăzute în coloana nr. 5 din anexa nr. 1, trec din domeniul public în domeniul privat al statului

La poziția 12 din anexa 1, Stațiunea de Cercetări Agricole Șimnic - Șimnicu de Jos, județul Dolj figurează cu o suprafață de 2.945 ha, din care suprafață strict necesară pentru cercetarea și producția de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă este de 2.511 ha, iar suprafața de teren destinată producției este de 434 ha.

La rândul ei, această hotărâre a fost emisă în temeiul art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora "(1) Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice. (2) Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de rasă, precum și din administrarea Institutului pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultură și a centrelor sale teritoriale aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora. În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi*), Guvernul, la propunerea Ministerului Agriculturii și Alimentației, va delimita suprafețele de teren strict necesare cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și animalelor de rasă și pe cele destinate producției, din administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă.

Pe de altă parte, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituția României "Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 stabilește că "Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege, în anexă la pct. 5 fiind menționate "terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă."

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, potrivit actelor normative anterior menționate, terenurile fac obiectul proprietății publice prin declarația legii, fiind în patrimoniul statului la momentul acestei consacrări legale, iar autorul excepției nu a făcut dovada că intrarea lor în domeniul public s-a făcut fără titlu sau în temeiul unui titlu nevalabil.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că actul administrativ contestat este legal, iar hotărârea instanței de fond care l-a validat este pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Comisia Locală de Fond Funciar Șimnicu de Sus prin Primar împotriva Sentinței nr. 38 din 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN