ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1011/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 17 septembrie 2001, contestatorul D.M. a solicitat în

contradictoriu cu Primăria comunei Șimnicu de Sus anularea deciziei nr. 1880

din 8 august 2001 emisă de pârâtă în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001;

obligarea pârâtei la restituirea în natură, pe vechiul amplasament a terenului

intravilan în suprafață de 6849 mp moștenit de la mama sa D.G., situat pe raza

comunei Sîmnicu de Sus sau obligarea primăriei la restituirea prin echivalent,

în titluri de valoare nominală pentru suprafața de 5022 mp teren intravilan

deoarece pentru suprafața de 1827 mp teren intravilan a solicitat despăgubiri

printr-o altă acțiune adresată aceluiași tribunal.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin

sentința nr. 733 din 22 noiembrie 2001 a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantului.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că solicitările reclamantului au făcut obiectul

Legii nr. 18/1991, în temeiul căreia s-a emis titlul de proprietate nr. 2148 –

48343 din 14 septembrie 2001 iar potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 aceleași terenuri nu mai pot face parte din obiectul de reglementare al

Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul D.M.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 37 din 25 martie 2002, a admis apelul reclamantului și conform art.

297 alin. (1) C. proc. civ. a anulat sentința tribunalului, reținând cauza

pentru evocarea fondului.

S-a reținut că, în privința

terenurilor fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, cum

este terenul în cauză dacă cererea adresată de persoana îndreptățită în baza

Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar a fost respinsă, nu mai operează

excepția prevăzută de art. 8 alin. (1) din legea nr. 10/2001, astfel că

proprietarul are posibilitatea de a urma procedura Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 – 22 decembrie 1989.

Așa fiind și văzând că tribunalul nu

s-a pronunțat pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut cauza spre soluționare

și a dispus efectuarea unei expertize tehnice.

Evocând fondul prin decizia nr. 206

din 18 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea

reclamantului D.M., a anulat decizia nr. 70/2002 emisă de Primarul comunei

Șimnicu de Sus, județul Dolj și a obligat pârâta să acorde reclamantului măsuri

reparatorii în echivalent în limita sumei de 24.469.800 lei pentru terenul în

suprafață de 600 mp.

S-a reținut că reclamantul a

contestat decizia nr. 70/2002 emisă de Primarul comunei Șimnicu de Sus, prin

care i s-a respins cererea de restituire în natură sau în echivalent a

suprafeței de 5022 mp, ce face parte din suprafața de 6849 mp, moștenită de la

autoarea sa D.G., pentru care a adresat notificarea nr. 408/2001.

S-a precizat că pentru diferența de

1827 mp teren intravilan, reclamantul a adresat notificarea nr. 410/2001 ce

face obiectul dosarului nr. 1607/2002 a Curții de Apel Craiova.

Din lucrarea de expertiză efectuată

în cauză rezultă că a fost identificată suprafața de 0,49 ha teren intravilan

situat pe raza comunei Șimnicu de Sus, județul Dolj, amplasat în parcela 92/1,

din care 0,43 ha a fost atribuită reclamantului D.M. în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. 2148 – 48343 din

14 septembrie 2010.

S-a considerat că în raport de

prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit la restituirea

diferenței de 0,06 ha.

Reținând că restituirea în natură a

suprafeței de 600 mp nu este posibilă, în raport de art. 10 și art. 11 din Legea

nr. 10/2001, s-a dispus obligarea pârâtei să acorde reclamantului măsuri

reparatorii în echivalent în limita sumei de 24.469.800 lei stabilită de

expert.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul D.M. cât și

pârâta Primăria comunei Șimnicu de Sus, județul Dolj.

Recurentul D.M. invocă motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și consideră nelegală

hotărârea instanței de apel pentru că în cauza de față a solicitat restituirea

prin echivalent în titluri de valoare nominală a terenului în suprafață de 5500

mp ce l-a moștenit de la mama sa D.G.

Că, intimata a indus în eroare

instanța prezentând titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 pe

numele moștenitorilor lui D.D., titlu ce se referă la alt teren intravilan

decât cel în litigiu, pentru care defunctul D.D. nu avea nici un drept. Astfel,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra obiectului procesului.

Se mai susține că valoarea terenului

stabilită de expert nu a avut în vedere prețul practicat pe piața liberă așa

încât se impune completarea expertizei tehnice.

Recurenta-pârâtă Primăria comunei

Șimnicu de Sus, județul Dolj invocă în cererea de recurs motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține în esență că terenul în

litigiu a fost solicitat de reclamant în temeiul Legii nr. 18/1991 și i s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra acestuia așa încât sunt incidente

cauzei dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și acțiunea trebuia

respinsă.

Este nelegală obligarea recurentei

la plata despăgubirilor bănești nu numai pentru faptul că potrivit Legii nr.

10/2001 acestea se pot solicita de la prefectură dar și pentru nerespectarea

dispozițiilor art. 36 – 40 din același act normativ ce prevăd o anume procedură

de evaluare și acordare a despăgubirilor.

Recursurile declarate sunt fondate

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Verificând actele și lucrările

dosarului se constată că la data de 17 septembrie 2001, recurentul D.M. a

investit instanța cu cererea de anulare a deciziei nr. 1880 din 8 august 2001.

Tribunalul a respins contestația

împotriva acestei decizii iar instanța de apel, după anularea sentinței

instanței de fond conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., evocând fondul prin

decizia nr. 206 din 18 noiembrie 2002 a admis în parte acțiunea lui D.M. și a

anulat decizia nr. 70/2002 ce fusese contestată de acesta la data de 27 iunie

2002, în dosarul nr. 6264/civ/2002 al Tribunalului Dolj.

Dosarul 6264/2002 a fost înaintat de

Tribunalul Dolj prin încheierea din 24 septembrie 2002 Curții de Apel Craiova

pentru conexarea cu dosarul de față (nr. 1610/civ/2002) fiind constatată

existența litispendentei.

Asupra conexării, instanța de apel

nu s-a pronunțat, deși dosarul nr. 6264/2002 este atașat dosarului nr.

1610/2002, iar când a evocat fondul, în loc să se pronunțe asupra contestației

introduse la 17 septembrie 2001 împotriva deciziei nr. 1880 din 8 august 2001,

Curtea de Apel Craiova a anulat decizia nr. 70/2002 ce fusese contestată la 3

iunie 2002 în dosarul neconexat.

Din această perspectivă, instanța de

apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. ce prevede că „în

toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății”.

În cauza de față, instanța de apel a

soluționat procesul fără a se pronunța asupra fondului, asupra obiectului dedus

judecății astfel încât Curtea, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va

admite ambele recursuri, va casa decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova și

va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării se vor analiza

și celelalte apărări invocate de părți pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamantul D.M. și pârâta Primăria Comunei Șimnicu de Sus împotriva deciziei

civile nr. 206 din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă,

pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie

2005.