ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4952/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.735 din 22 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția

civilă a fost respinsă contestația formulată de contestatorul D. M., în

contradictoriu cu pârâta Părimăria comunei Șimnicu de Sus, prin care solicitase

anularea deciziei nr. 1880 și 1881/2000 și obligarea pârâtei de a emite

dispoziție de restituire, prin echivalent, în titluri de valoare nominală,

pentru terenul intravilan, în suprafață de 1827 mp, județul Dolj.

Apelul

declarat de reclamant a fost admis, prin decizia nr. 36 din 25 martie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a fost anulată sentința

tribunalului și a fost reținută cauza, pentru rejudecarea fondului litigiului.

Rejudecând

cauza în fond, aceeași curte de apel a pronunțat decizia nr. 205 din 18

noiembrie 2002, prin care a fost admisă în parte contestația, a fost anulată

decizia nr. 69/2002 emisă de primarul comunei Șimnicu de Sus și a fost obligată

pârâta să-i acorde reclamantului măsuri reparatorii, în echivalent, în limita sumei

de 72.185.910 lei, pentru terenul în suprafață de 1770 mp, sumă stabilită pe

baza raportului de expertiză tehnică efectuat în apel.

Împotriva

acestei ultime decizii au declarat recurs ambele părți.

Contestatorul

și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct.10 din C. proc. civ. și a

susținut că în mod greșit a procedat instanța de apel revenind asupra

dispoziției privitoare la completarea expertizei tehnice.

Prin

recursul său, pârâta a invocat prevederile art. 304 pct.9 din C. proc. civ.,

susținând că se impunea respingerea cererii, deoarece terenul în litigiu a fost

solicitat de reclamant și în temeiul Legii nr. 18/1991 și că numai prefectura

are calitate procesuală pasivă în cererea de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent.

Recursurile

sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.

Anulând

sentința tribunalului și reținând cauza pentru judecarea în fond a litigiului,

curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru

individualizarea terenului și stabilirea valorii acestuia.

La

dosar a fost depus raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul Ș.V., a

cărui completare a fost dispusă de instanță la termenul din 30 septembrie 2002,

conform obiecțiunilor formulate de contestator, probă asupra căreia a revenit

însă nejustificat, fără nici o motivare și a soluționat cauza în fond.

Procedând

astfel, instanța a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ.,

privitoare la exercitarea rolului activ de către judecători și au pronunțat o

decizie a cărei casare se impune.

În

consecință, recursurile urmează a fi admise, conform art. 312 alin. (1) din C.

proc. civ., a fi casată decizia atacată și a fi trimisă cauza, aceleiași

instanțe, pentru completarea probelor cu supliment la expertiza tehnică sau cu

o nouă expertiză.

Cu

ocazia rejudecării cauzei, urmează a fi analizate și celelalte critici, printre

care se numără și cea referitoare la lipsa calității procesuale pasive a

primăriei în cererea referitoare la plata măsurilor reparatorii prin

echivalent, excepție invocată pentru prima dată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamantul D.M.

și de pârâta Primăria Comunei Șimnicu de Sus – județul Dolj.

Casează decizia nr. 205 din 18 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.