ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4952/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.735 din 22 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă a fost respinsă contestația formulată de contestatorul D. M., în contradictoriu cu pârâta Părimăria comunei Șimnicu de Sus, prin care solicitase anularea deciziei nr. 1880 și 1881/2000 și obligarea pârâtei de a emite dispoziție de restituire, prin echivalent, în titluri de valoare nominală, pentru terenul intravilan, în suprafață de 1827 mp, județul Dolj. Apelul declarat de reclamant a fost admis, prin decizia nr. 36 din 25 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a fost anulată sentința tribunalului și a fost reținută cauza, pentru rejudecarea fondului litigiului.

Rejudecând cauza în fond, aceeași curte de apel a pronunțat decizia nr. 205 din 18 noiembrie 2002, prin care a fost admisă în parte contestația, a fost anulată decizia nr. 69/2002 emisă de primarul comunei Șimnicu de Sus și a fost obligată pârâta să-i acorde reclamantului măsuri reparatorii, în echivalent, în limita sumei de 72.185.910 lei, pentru terenul în suprafață de 1770 mp, sumă stabilită pe baza raportului de expertiză tehnică efectuat în apel. Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs ambele părți. Contestatorul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct.10 din C. proc. civ. și a susținut că în mod greșit a procedat instanța de apel revenind asupra dispoziției privitoare la completarea expertizei tehnice.

Prin recursul său, pârâta a invocat prevederile art. 304 pct.9 din C. proc. civ., susținând că se impunea respingerea cererii, deoarece terenul în litigiu a fost solicitat de reclamant și în temeiul Legii nr. 18/1991 și că numai prefectura are calitate procesuală pasivă în cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma. Anulând sentința tribunalului și reținând cauza pentru judecarea în fond a litigiului, curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru individualizarea terenului și stabilirea valorii acestuia. La dosar a fost depus raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul Ș.V., a cărui completare a fost dispusă de instanță la termenul din 30 septembrie 2002, conform obiecțiunilor formulate de contestator, probă asupra căreia a revenit însă nejustificat, fără nici o motivare și a soluționat cauza în fond.

Procedând astfel, instanța a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., privitoare la exercitarea rolului activ de către judecători și au pronunțat o decizie a cărei casare se impune. În consecință, recursurile urmează a fi admise, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., a fi casată decizia atacată și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru completarea probelor cu supliment la expertiza tehnică sau cu o nouă expertiză. Cu ocazia rejudecării cauzei, urmează a fi analizate și celelalte critici, printre care se numără și cea referitoare la lipsa calității procesuale pasive a primăriei în cererea referitoare la plata măsurilor reparatorii prin echivalent, excepție invocată pentru prima dată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamantul D.M. și de pârâta Primăria Comunei Șimnicu de Sus – județul Dolj. Casează decizia nr. 205 din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.