ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 934/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 541/18.11.2015; a se constata că există discriminare între funcția reclamantului de jurist (consilier jurist la Consiliul Legislativ) și juriștii din Ministerul Justiției, Ministerul Administrației și Internelor și din toate autoritățile și instituțiile centrale ale statului; obligarea pârâților UNBR și Baroul București la repararea prejudiciilor materiale și morale pricinuite prin abuz, respectiv la 22.000 euro despăgubiri materiale pentru perioada octombrie 2010 - octombrie 2014 și 11.000 euro despăgubiri morale.

Prin Sentința nr. 1576 din 11 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, 18.11.2015 s-a respins capătul 1 din cererea formulată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Uniunea Naționala a Barourilor din România și Baroul București,pentru lipsă de interes; au fost respinse celelalte cereri ca neîntemeiate; s-a respins obligarea pârâților la cheltuieli de judecată și a fost obligat reclamantul la 800 RON cheltuieli de judecată către pârâți.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte:

- instanța de fond nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. pentru că această cauză a fost judecată pe fond de către un judecător incompatibil, respectiv, a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 2 și art. 43 alin. (1) - (3) din noul C. proc. civ., având în vedere că domnul judecător B. în cadrul celor două structurii ale avocaturii chemate în judecată în această cauză a fost avocat activ și este avocat fără exercitarea acestei profesii pe perioada în care îndeplinește funcția de judecător, aspecte ce conduc la concluzia că domnul judecător are interese personale cu privire la modul în care a soluționat acest dosar.

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei întrucât în conținutul motivării nu se face referire în nici un fel cu privire la nelegalitatea Hotărârii CNCD nr. 541/2015 și cu privire la faptul că judecătorul nu s-a pronunțat asupra argumentelor reclamantului și nu a prezentat propriile argumente, concluzionând fără temei că excepția lipsei de interes este întemeiată.

- hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.], față de admiterea excepției lipsei de interes în ceea ce privește anularea Hotărârii nr. 541/2015, motivat de împrejurarea că reclamantul a fost primit în profesia de avocat încă din 01.10.2014, în condițiile în care obiectul petițiilor adresate CNCD (nr. 6351/2012; 15469/15.05.2015), îl constituie constatarea discriminării dintre doi juriști în cadrul procedurii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, respectiv, consilier jurist la Consiliul Legislativ și consilierul juridic din MJ și din MAI.

A arătat reclamantul recurent că este evident interesul de a cere anularea Hotărârii nelegale a CNCD nr. 541/2015 cu recunoașterea faptului că discriminarea invocată se confirmă, întrucât o astfel de recunoaștere justifică și interesul la obligarea pârâților Baroul București și UNBR la plata despăgubirilor pentru prejudiciile materiale și morale pricinuite.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488, pct. 1, 6 și 8 noul C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă intimatul Baroul București a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că excepția lipsei de interes a fost invocată prin întâmpinare și a fost pusă în discuția părților la termenul din data de 20.04.2016.

Intimata Uniunea Barourilor din România prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în răspunsul la întâmpinare reclamantul a făcut ample precizări cu privire la excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe.

A apreciat hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumentele de fapt relevante

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16.05.2014, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 541/18.11.2015; a se constata că există discriminare între funcția reclamantului de jurist (consilier jurist la Consiliul Legislativ) și juriștii din Ministerul Justiției, Ministerul Administrației și Internelor și din toate autoritățile și instituțiile centrale ale statului; obligarea pârâților UNBR și Baroul București la repararea prejudiciilor materiale și morale pricinuite prin abuz, respectiv la 22.000 euro despăgubiri materiale pentru perioada octombrie 2010 - octombrie 2014 și 11.000 euro despăgubiri morale.

Soluția instanței de fond a fost cea de respingere a capătului de cerere privind anularea Hotărârii CNCD nr. 541/18.11.2015 ca lipsit de interes, motivat de împrejurarea că reclamantul a fost primit în profesia de avocat.

Observă instanța de control judiciar că în cererea de chemare în judecată reclamantul precizează, că, întrucât prin Decizia nr. 1959/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție capătul de cerere privind primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a fost soluționat favorabil a solicitat în mod expres prin adresa înregistrată la CNCD cu nr. 5023/22 iulie 2015, calificată de CNCD ca Petiția nr. 15469/15.05.2015, ca acesta să se pronunțe numai cu privire la existența faptei de discriminare de care s-a plâns prin petiția inițială nr. 6351/2012, având în vedere că obligarea celor doi pârâți la plata de despăgubiri materiale și morale poate fi reținută prin instanța numai dacă se confirmă discriminarea pretinsă.

Constată Înalta Curte de Casație și Justiție că instanța de fond s-a rezumat a prelua fidel argumentele expuse la filele x din întâmpinarea depusă de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, fără a exprima propria convingere asupra pretențiilor concrete deduse judecății.

Totodată, deși a reținut că este lipsit de interes primul capăt al cererii de chemare în judecată, a făcut și aprecieri asupra fondului acestui capăt de cerere, preluând din aceeași întâmpinare.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/.../b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față.

În raport cu obiectul cauzei și cu dezlegarea dată de prima instanță, instanța de control judiciar se găsește în imposibilitate de a putea exercita un control efectiv de legalitate a hotărârii.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent în cadrul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei.

Constatând că sentința recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul recursul, consecința fiind cea de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței nr. 1576 din 11 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV