ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.05.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1959/2015

HOTĂRÂRE
12.05.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1959/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1959/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19 noiembrie 2012, sub nr. x/2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, anularea OMAI nr. 600/2005 și a OMAI nr. I/662/30 iunie 2011.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 19 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

Prin Sentința civilă nr. 3562 din 14 mai 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu de această instanță, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, capetele de cerere privind acțiunea în anularea Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 600/2005 și nr. I/662/30 iunie 2011 nu privesc raportul de serviciu al reclamantului, ci sunt acte de organizare instituțională a autorității publice centrale care este Ministerul Administrației și Internelor.

Instanța nu este chemată să analizeze legalitatea Ordinelor în cadrul apărărilor pe fondul raportului de serviciu al reclamantului, ci în cadrul unei veritabile acțiuni în anulare, așa cum apare aceasta reglementată în art. 4 alin. (4) Legea nr. 554/2004.

De altfel, chiar reclamantul a precizat în prezenta cauză că a formulat pe cale separată acțiunea împotriva dispoziției prin care a încetat raportul său de serviciu, iar în cazul de față atacă strict actele de reorganizare a ministerului Administrației și Internelor, autoritate publică centrală.

Prin Sentința civilă nr. 3562 din 14 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a decis înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că ambele instanțe, atât Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cât și Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-au declarat necompetente să judece prezenta cauză, dar ultima instanță care a declinat competența de soluționare a cauzei, respectiv Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, nu a constatat ivit conflict negativ de competență.

Este adevărat că instanța care a fost prima sesizată, respectiv Curtea de Apel București, a înaintat cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, pe cale administrativă, printr-o încheiere de scoatere de pe rol, având în vedere prevederile exprese ale Legii nr. 2/2013 care stabileau modalitatea de învestire a instanței devenită competentă să soluționeze acțiunea, dar aceasta nu înseamnă că ulterior declinării competenței de soluționare a cauzei de către Tribunalul București în favoarea Curții de Apel București nu a intervenit un conflict negativ de competență, din moment ce ambele instanțe au considerat că nu sunt competente să judece litigiul de față.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În prezenta cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea unor acte administrative emise de autorități publice centrale, respectiv anularea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 600 din 15 aprilie 2005 pentru aprobarea "Competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților Ministerului Administrației și Internelor" și Ordinului MAI nr. I/662 din 30 iunie 2011 privind reorganizarea structurilor centrale și teritoriale ale Poliției Române.

Or, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În speță, chiar dacă în aplicarea actelor administrative sus-menționate s-a emis dispoziția privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, acest aspect nu este de natură a atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, așa cum eronat a apreciat Curtea de Apel București, întrucât litigiul nu este grefat pe raportul de serviciu al reclamantului cu autoritatea publică emitentă.

În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei cauze, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2015.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 695/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2774 din 14 aprilie 2014 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis
ÎCCJ 2015-11-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2015
Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. În considerentele sentinței de declinare s-a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă raportul de serviciu al reclamantului, care are calitatea de funcționar public,
ÎCCJ 2015-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1001/2015
ului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 488 din 23 ianuarie 2015, Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat co
ÎCCJ 2015-01-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 156/2015
Decizia nr. 156/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin a
ÎCCJ 2014-04-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2014
Decizia nr. 1952/2014 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă din 09 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
Sursă