ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1001/2015

Decizia nr. 1001/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 04 iulie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., reprezentată prin C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea fișei de apreciere anuală întocmită pentru anul 2012 și care i-a fost adusă la cunoștința la data de 3 aprilie 2013;

- anularea ordinului (rezoluției) ministrului apărării naționale prin care a fost revalidat Actul de constatare al Comisiei de analiză a contestației la aprecierea de serviciu din 29 aprilie 2013, prin care i-a fost admisă în parte contestația, de care a luat cunoștință la data de 09 mai 2013;

- obligarea B. Ia întocmirea unei noi fișe de apreciere anuală pentru anul 2012, în sensul schimbării calificativului „Corespunzător" în calificativul „Foarte Bun" și a nivelului potențialului din „Mediu" în „Peste Mediu";

- suspendarea efectelor fișei de apreciere anuală pe anul 2012 până la soluționarea irevocabilă a cauzei;

- plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei.

Prin sentința nr. 3540 din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., reprezentată prin C., în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 488 din 23 ianuarie 2015, Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București și a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru rezolvarea conflictului de competență.

Regulatorul de competență;

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamantul, având calitatea de cadru militar, a solicitat anularea fișei de apreciere anuală întocmită pe anul 2012 de către pârât și anularea ordinului ministrului apărării naționale, întocmit ulterior pe baza acestei fișe de apreciere anuală, precum și obligarea unității pârâte la întocmirea unei noi fișe de apreciere anuală.

Tribunalul București a reținut în mod corect - în opinia Înaltei Curți - faptul că reclamantul are calitatea de cadru militar, situația sa juridică/ raportul juridic dedus judecății fiind supus regimului Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

În cauză, nefiind vorba de un raport de serviciu al unui funcționar public, în sensul prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, așa cum greșit a reținut Curtea de Apel București, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie, respectiv art. 10 alin. (1) din această lege, care stabilește competența instanțelor de contencios, în funcție de criteriul rangului autorității publice emitente a actului atacat, respectiv de criteriul valoric.

Totodată, față de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 34 din Legea nr. 80/1995, sancțiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare. Prin urmare, sunt excluse dispozițiile speciale ale Legii nr. 188/1999 cu privire la acest aspect.

Sunt pertinente în cauză și dispozițiile Ordinului C. nr. 26/2009 de aprobare a regulamentului disciplinei militare, în vigoare la data evenimentelor, care stabilesc exact procedura de sancționare disciplinară a militarilor, dar și modalitatea de contestare a acestor decizii, la organele superioare, dar și în fața instanței de judecată. Conform art. 70 alin. (2)

: „Decizia prevăzută la alin. (2) poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.” Expresia „cu respectarea prevederilor” include obligativitatea respectării normelor de competență, așa cum sunt ele stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004. În absența unei distincții făcute chiar de legiuitor, această normă nu ar putea fi interpretată restrictiv, în sensul că o asemenea trimitere ar avea în vedere alte norme procedurale, fără a include și aspectul competenței materiale.

Dispozițiile speciale expuse anterior (regulamentul de disciplină militară) nu fac nicio trimitere la statutul funcționarului public, ci la Legea nr. 554/2004, atunci când instituie calea legală de acces în fața instanței, exprimând intenția legiuitorului de a scoate din sfera de aplicare a legii privind statutul funcționarilor publici, cadrele militare, inclusiv cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor.

În speță, actele contestate au fost emise de către o autoritate publică de nivel central, respectiv C., astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei revenind curții de apel ca instanță de contencios administrativ.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 80/1995 prevăd că în exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii si prevederilor regulamentelor militare, ofițerii, maiștrii militari si subofițerii sunt investiți cu exercițiul autorității publice, bucurându-se de protecție potrivit legii penale. În afara categoriilor menționate mai sus și a personalului civil în armata română sunt recrutați și alți militari, soldați și gradați voluntari, al căror statut este reglementat de Legea nr. 384/2006. Drepturile și îndatoririle acestora sunt similare celor prevăzute în Legea nr. 80/1995, printre care să „respecte jurământul militar, prevederile regulamentelor militare și să execute întocmai și la timp ordinele comandanților și șefilor”.

Fiind vorba de o investire cu exercițiul autorității publice, este evident că instanța competentă pentru soluționarea acțiunilor disciplinare și a acestei categorii de personal este cea de contencios administrativ și fiscal, astfel cum s-a stabilit prin soluția de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți la data de 25 februarie 2008, conform art. 33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curte de Casație și Justiție.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. prin C. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.