ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1051/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07 iulie 2014 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Fundația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile, anularea ca nelegale a actelor administrativ-fiscale prin care s-a stabilit în sarcina sa un titlu de creanță pentru recuperarea sumei de 16277,59 euro, respectiv anularea proceselor-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 și nr. x/17.04.2013 privind proiectul PHARE 2005/017-553-01.17 "Legalitatea actelor indiferent de etnie duce la responsabilitate", conform prev. art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 127/2015 pronunțată în data de 4 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și, în consecință, a respins ca tardiv formulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Fundația A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Fundația A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea excepției de tardivitate și trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționare pe fond a cauzei.

Recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prima instanță constatând în mod eronat împlinirea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. x, deși acest termen a fost întrerupt prin introducerea cererii anterioare de chemare în judecată.

S-a menționat că judecătorul fondului a indicat în mod trunchiat și desprinse din context anumite dispoziții legale. Astfel, acesta a reținut că "potrivit 2537 pct. 2 teza I C. civ., prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, însă potrivit art. 2539 alin. (2) din același act normativ, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată."

A precizat că în conformitate art. 2538 alin. (2) teza a II-a C. civ., dacă partea în termen de 6 luni de la data când hotărârea anterioară de anulare, respectiv (dosar Curtea Apel Cluj nr. 1446/33/2013 sentința nr. 4/14.01.2014 definitivă), introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată precedentă.

Pe fondul cauzei a solicitat modificarea sentinței, prin admiterea cererii introductive așa cum a fost precizată, respectiv să se dispună anularea actelor administrativ-fiscale proceselor-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 și nr. x/17.04.2013 privind proiectul PHARE 2005/017-553-01.17 "Legalitatea actelor indiferent de etnie duce la responsabilitate".

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 13 martie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Acțiunea are ca obiect cererea formulată de reclamanta Fundația A. prin care a solicitat efectuarea controlului de legalitate asupra proceselor-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 și nr. x/17.04.2013 privind proiectul PHARE 2005/017-553-01.17 întocmite de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile.

În speță, așa cum a argumentat și recurenta-reclamantă, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din examinarea considerentelor sentinței recurate se mai constată și că instanța de fond nu a respectat exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a prezentat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și nu a indicat cu claritate argumentele pentru care au fost respinse susținerile reclamantei și a fost admisă excepția invocată de pârât.

Cum absența motivelor avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției de admitere a excepției tardivității face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității sentinței, neindicarea datei când începe cursul prescripției și a momentului când intervine tardivitatea, impune soluția casării cu trimitere, potrivit dispozițiilor art. 497 C. proc. civ.

Deși curtea a avut în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 referitoare la termenul de 6 luni pentru formularea cererii de chemare în judecată care, în cauză, a început să curgă de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, a indicat doar data de 7 iulie 2014 ca fiind momentul când reclamantul a depus cererea de chemare în judecată cu depășirea termenului legal de 6 luni, fără a preciza când se împlinea acesta.

Totodată, sentința nesocotește jurisprudența CEDO în materia art. 6§1 din Convenție, care a statuat constant că dreptul la un proces echitabil presupune ca hotărârea instanței să cuprindă răspunsuri specifice și explicite la aspectele esențiale supuse judecății, altfel spus un examen concret, efectiv al aspectelor importante ale cauzei (de ex. în cauza Albina împotriva României, 2005 ori în cauza Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României, 2006).

Neindicarea intervalului de timp în care se putea depune plângerea prealabilă, echivalează cu o necercetare a cauzei, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care impun casarea cu trimitere spre rejudecare a dosarului.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj va avea în vedere, să cerceteze și să răspundă efectiv tuturor cererilor și argumentelor părților, invocate pe cale de excepție, cât și pe fond dacă este cazul, dar să aibă în vedere și criticile din recurs, ce nu au mai fost analizate, dată fiind soluția adoptată de instanța de control judiciar.

Totodată, va verifica starea de fapt și va confirma sau infirma existența acesteia în baza analizei întregului probatoriu administrat în cauză; înlăturarea unor probe, dacă va fi cazul, va fi motivată.

Analiza chestiunilor de fapt și de drept se va face cu luarea în considerare a argumentelor prezentate de părți; pentru aceasta, se vor evidenția cu claritate aspectele litigioase (controversate) ale cauzei, instanța putând să ceară părților explicații. Complexitatea cauzei obligă la o evidență clară, punctuală, a tuturor aspectelor litigioase, analiza stării de fapt și de drept urmând să se concentreze asupra acestora.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Fundația A. împotriva sentinței civile nr. 127/2015 din 4 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2018 .