ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1615/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată și soluțiile date în primul ciclu procesual 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 noiembrie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și persoanelor vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor umane", a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8960,22 RON, reprezentând dobânzi și penalități aferente cotelor de contribuții (cu titlu de salarii) achitate, având în vedere un cuantum total de 200 de zile de întârziere, aferent plăților efectuate cu întârziere de către pârâtă pentru cererile de rambursare, respectiv cu depășirea termenului de 45 de zile statuat prin Contractul de finanțare x, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin încheierea din 7 aprilie 2015, prima instanță a luat act de preluarea activității pârâtului de către Ministerul Fondurilor Europene, dispunând citarea acestuia în locul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. 1.

Prin cererea modificatoare înregistrată la data de 22 septembrie 2015, reclamanta a solicitat extinderea cadrului procesual pasiv, prin introducerea în cauză a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. 1.

Prin sentința civilă nr. 2948 din 10 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Fondurilor Europene și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.960,22 RON reprezentând contravaloare prejudiciu, cauzat prin efectuarea cu întârziere a plăților pentru cererile de rambursare formulate în temeiul Contractului de finanțare x. 1.

Prin decizia nr. 5542 din 13 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2948 din 10 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva aceleiași sentințe; a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 1.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare, la data de 11 iunie 2020, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014*. 2. Hotărârea instanței de fond pronunțată în al doilea ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 416 din 30 octombrie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice; (ii) a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; (iii) a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 416 din 30 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.. Motivele recursului au fost depuse printr-un memoriu separat, reclamanta întemeindu-și criticile pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) a susținut tardivitatea formulării căii de atac, a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 5. Alte aspecte procesuale Potrivit art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 212/2020, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene și-a schimbat denumirea, în prezent figurând ca Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută." Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 416 din 30 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 6 mai 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosarului instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 23 mai 2022, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ. Cererea de recurs a fost depusă prin poșta electronică la data de 02 iunie 2022, iar motivele căii de atac au fost depuse tot prin poșta electronică, la data de 07 iunie 2022 . Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 2 iunie 2022, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 23 mai 2022. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția tardivității declarării căii de atac, urmând a anula recursul declarat de reclamanta A., ca tardiv formulat.