ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2019

Asupra recursului declarat de contestatoarea A.;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1460 din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A., precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în ceea ce privește sintagma "cursul prescripției răspunderii penale se întrerupe prin".

Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, a reținut că nu există temei pentru admiterea în principiu a contestației în anulare, întrucât prin decizia contestată s-a răspuns argumentului juridic privind intervenirea prescripției răspunderii penale, motivele invocate în susținerea contestației în anulare neîncadrându-se în cazul de contestație reglementat prin dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., care se referă la situația existenței vreunei cauze de încetare a procesului penal care nu a fost observată de către instanțele ordinare la pronunțarea hotărârii de condamnare, incidenta prescripției răspunderii penale, cauză de încetare a procesului penal, ca urmare a interpretării efectelor Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale formând obiectul dezbaterilor judiciare în fața instanței de apel.

Totodată, a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 din C. pen. este invocată într-un cadru procesual (contestația în anulare conform art. 426 lit. b) din C. proc. pen.) în care este permisă exclusiv analiza admisibilității cererii de contestație în anulare din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 431 din C. proc. pen., iar nu a fondului acestei căi extraordinare de atac. Ca urmare, condiția legăturii între normele legale criticate și soluția ce ar putea fi dată în cauza pendinte se raportează exclusiv la cadrul specific evaluării admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare.

A considerat că excepția de neconstituționalitate a normei prevăzute de art. 155 din C. pen. nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, având în vedere cadrul procesual și stadiul concret în care se află litigiul, decizia Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal de față - respectiv asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare, acestea prezintă interes numai în etapa apelului, eventual după admiterea pe fond a contestației în anulare, desființarea deciziei instanței de apel și rejudecarea cauzei în apel.

A constatat că, indiferent de soluția pronunțată asupra dispozițiilor art. 155 din C. pen. de către Curtea Constituțională, analizarea pe fond a temeiniciei contestației în anulare nu poate avea loc urmare a unui impediment procedural - nu se poate analiza cazul prevăzut de dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. și deci nu se poate verifica dacă a intervenit prescripția răspunderii penale, caz de încetare a procesului penal, ca urmare a autorității de lucru judecat, determinată de analizarea anterioară prin decizia instanței de apel.

În acest sens, a făcut trimitere la Decizia nr. 715/2016 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. pen., prin care s-a reamintit că "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția".

Împotriva dispoziției din Decizia nr. 1460 din data de 30 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii se sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. a declarat recurs contestatoarea A., solicitând admiterea acestuia și sesizarea Curții Constituționale.

În motivarea recursului, a susținut că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu cauza, întrucât declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. ar face admisibilă contestația în anulare întemeiată pe prevederile invocate de către recurentă, întrucât celor trei fapte pentru care aceasta a fost condamnată li s-ar putea aplica termenul general de prescripție a răspunderii penale numai în măsura în care Curtea Constituțională, prin admiterea excepției de neconstituționalitate invocate, ar impune dintre cele trei orientări jurisprudențiale ulterioare pronunțării Deciziei nr. 297/2018, pe cea potrivit căreia prescripția răspunderii penale pentru faptele săvârșite până la acest moment nu se întrerupe prin îndeplinirea vreunui act de procedură în cauză.

Examinând recursul declarat de contestatoarea A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Recurenta - contestatoare A. a solicitat, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., constatată inadmisibilă în principiu, sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. care prevăd:

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză."

Aceasta apreciază textul de lege criticat ca fiind imprevizibil după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, considerând drept dovadă și diferitele sale interpretări jurisprudențiale. Ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate invocate, contestatoarea urmărește interpretarea de către Curtea Constituțională a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. din perspectiva Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, în sensul că întreruperea prescripției răspunderii penale nu mai poate avea loc în nicio situație, fiind implicit abrogată prin pasivitatea legiuitorului.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază de litigiu și oricare ar fi obiectul acesteia".

Într-o acțiune ab initio inadmisibilă, așa cum s-a constatat a fi contestația în anulare declarată de către A., condiția impusă pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale de a avea legătură cu soluționarea cauzei este circumstanțiată de incidența dispozițiilor criticate în pronunțarea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii în justiție.

Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, ori Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017 a statuat că "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Curtea a reținut însă că, în măsura în care sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină soluția de inadmisibilitate în privința cauzei în care a fost ridicată excepția, aceasta are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât instanța de contencios constituțional își poate exercita controlul de constituționalitate."

Or, așa cum s-a reținut și în considerentele hotărârii recurate, pe care Înalta Curte și le însușește, dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., a căror neconstituționalitate o invocă recurenta-contestatoare, nu privesc admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, ci analizarea pe fond a acesteia, etapă ulterioară verificării admisibilității în principiu a acestei căi extraordinare de atac. Inadmisibilitatea contestației în anulare în cadrul căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate anterior menționată a fost constatată ca urmare a faptului că instanța de apel a analizat deja cauza de încetare a procesului penal ce formează obiectul său în cuprinsul hotărârii contestate, prin raportare la considerentele Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept în materie penală, reținând că "aspectul prescripției răspunderii penale, caz de încetare a procesului penal, care a fost pus în discuția părților de către instanța de apel și cu privire la care s-a pronunțat definitiv constituie o chestiune care intră în puterea lucrului judecat, neputând fi invocată ca și caz de contestație în anulare, formulată chiar de partea care a invocat în fata instanței de apel argumentul cazului de încetare a procesului penal și căreia i s-a respins acest argument juridic."

Astfel, având în vedere soluția Curții de Apel Craiova, de respingere ca inadmisibilă în principiu a contestației în anulare declarate de către A., cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. este inadmisibilă, fiind ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A..

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta-contestatoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva dispoziției din Decizia nr. 1460 din data de 30 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii se sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Obligă recurenta-contestatoare la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - MM