ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 228 din 11 noiembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. . Deopotrivă, a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

La data de 08.11.2022, s-a înregistrat sub nr. x/2022, contestația în anulare formulată împotriva sentinței penale nr. 176 din 23.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022, de persoana condamnată A..

În cuprinsul cererii s-a arătat că, prin sentința penală nr. 176 din 23.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene și s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (3) și art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, recunoasterea pe cale incidentală a sentinței nr. 1430/19 Reg. Gen. Trib. 698/16 RGNR 2702/14 pronunțată la data de 09.10.2019 de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la data de 28.12.2019, prin care A. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de deținere ilicită de bunuri, prev. de art. 110, art. 81 alin. (2) și art. 648 C. pen. italian, care au corespondent în legea penală română în infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen.

S-a dispus punerea în executare a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare într-un penitenciar din România, fiind dedusă perioada executată, respectiv perioada arestării preventive din statul de condamnare, de la 20.05.2014 pana la 09.08.2014, perioada reținerii și arestării preventive în procedura mandatului european de arestare de la 21.07.2022 la zi.

Contestatorul a arătat că, prin sentinta penală nr. 1430/19 Reg. Gen. Trib. 698/16 RGNR 2702/14 pronunțată la data de 09.10.2019 de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la 28.12.2019, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru savârșirea a două infracțiuni de deținere ilicită de bunuri prev. de art. 110, art. 81 alin. (2) și art. 648 C. pen. italian, constând în aceea că, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, a achiziționat de la o persoană neidentificată utilaje și materiale agricole, faptele fiind constatate la punctul de frontieră Fernetti, fiind arestat și bunurile sechestrate de lucrătorii de poliție judiciară la data de 20.05.2014. De asemenea, așa cum s-a menționat de autoritățile italiene, a fost arestat preventiv din data de 20.05.2014 până la 09.08.2014.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a căii extraordinare de atac, contestatorul a apreciat ca fiind nelegală condamnarea survenită ca urmare a faptului că la data pronunțării acestei hotărârii judecătorești "existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal". Drept urmare, cazul de contestație în anulare invocat este cel prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestatorul precizând că, la momentul condamnării definitive, 28.12.2019, în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, care a stabilit că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului de prescripției a răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziției de la art. 155 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, confirmată ulterior prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, cu referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., soluția legală era aceea de constatare a intervenirii prescripției răspunderii penale și, pe cale de consecință, a încetării procesului penal.

Or, Curtea de Apel Craiova nu a dezbătut și nici nu a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal.

Referitor la condițiile prev. de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul a arătat că cererea a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 428 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.. Cu privire la condiția calității, contestatorul a apreciat că și aceasta este îndeplinită, întrucât a avut calitatea de inculpat în dosarul în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1430/19 Reg. Gen. Trib. 698/16 RGNR 2702/14 la data de 09.10.2019 de Tribunalul Ordinar din Trieste, sentința care a fost recunoscută la data de 23.08.2022 de Curtea de Apel Craiova. Cu privire la cazul de contestație în anulare invocat, contestatorul a apreciat că, la data condamnării definitive, respectiv 28.12.2019, existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale.

Pe fondul cauzei, raportat la decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, contestatorul a susținut că a intervenit prescriptia răspunderii penale, calculată conform dispozițiilor art. 155 din C. pen.. Astfel, de la data săvârșirii faptelor, 20.05.2014, până la data condamnării definitive de către Tribunalul Trieste, respectiv 28.12.2019, a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a arătat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, instanța de contencios constituțional a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, deoarece respectivele dispoziții "31. (...) sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale".

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale în ansamblul lor. În considerentele acestei decizii s-a reținut că decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 sancționează soluția legislativă pe care textul de lege criticat o conținea, astfel că (...) aceasta nu va putea fi încadrată în categoria deciziilor interpretative/cu rezerva de interpretare, ci prin efectele pe care le produce împrumută natura juridică a unei decizii simple/extreme, întrucât, constatând neconstituționalitatea faptului că întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se realiza prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", Curtea a sancționat unica soluție legislativă pe care dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. o reglementau.

Date fiind efectele obligatorii ale considerentelor Deciziei nr. 358/2022, contestatorul a susținut că decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 este una simplă/extremă. Întrucât prin această ultimă decizie s-a stabilit cu caracter obligatoriu ex nunc că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională rezultă că, începând cu data de 4 octombrie 2015, când a săvârșit infracțiunea și până la data modificării prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen. din O.U.G. nr. 71/2022, textul normativ nu a reglementat un caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

Întrucât prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. au natura unei legi penale substanțiale, este pe deplin aplicabil principiul legii penale mai favorabile, care este incident și în cazul actelor normative declarate neconstituționale.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea sentinței penale nr. 176/23.08.2022 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. x/2022 și, pe fondul cauzei, să se constate încetat procesul penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele:

La data de 22.07.2022, instanța a fost sesizată cu semnalarea Biroului Național Sirene nr. x/SIRENE/DIM din data de 20.07.2022 transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 23.09.2021 de autoritățile judiciare din Italia -Parchetul Public de pe lângă Curtea din Trieste în dosarul nr. x/2020, pe numele persoanei solicitate A., în procedura prevăzută de dispozițiile art. 104 și următoarele din Legea nr. 302/2004, care reglementează executarea mandatului european de arestare.

În cuprinsul semnalării s-a arătat că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare în baza sentinței pronunțate de către Tribunalul din Trieste la data de 09.10.2019, executorie la 28.12.2019, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 2 ani 3 luni și 9 zile închisoare din pedeapsa inițială de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de spălare a produselor provenite din infracțiuni prev. de art. 81, 110, 648, 624 din C. pen. italian.

La data de 28.07.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 23.09.2021 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trieste în dosarul SIEP nr. x/2020 pe numele persoanei solicitate A..

În mandatul european de arestare s-a arătat că acesta se întemeiază pe mandatul de executare nr. SIEP 27/2020 emis la data de 10.09.2021 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Trieste pentru executarea pedepsei de 2 ani, 3 luni și 9 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1430/2019-2702/2014 RGNR- 698/2016 pronunțată la data de 09.10.2019 de Tribunalul Trieste, definitivă la 28.12.2019, pentru săvârșirea a două infracțiuni de deținere ilicită de bunuri, prev. de art. 110, 81 alin. (2), (64)8 C. pen. italian.

Din descrierea faptelor a rezultat că persoana solicitată, în participație cu alte persoane, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, a achizițonat sau a primit de la o persoană neidentificată utilaje și materiale agricole, cunoscând că provin din comiterea unui furt în circumstanțe agravante. Astfel, a încărcat bunurile într-o remorcă cu numărul de înmatriculare x remorcată la autoturismul cu numărul de înmatriculare x în scopul de a ajunge în România, destinația finală a bunurilor furate, fiind oprit de jandarmi înainte de ieșirea din Italia. Faptele au fost constatate în punctul de frontieră Fernetti, fiind arestat și bunurile sechestrate de lucrătorii de poliție judiciară la data de 20.05.2014.

De asemenea, în participație cu alte persoane, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, a achiziționat sau a primit de la o persoană neidentificată utilaje și materiale agricole, cunoscând că provin din comiterea unui furt în circumstanțe agravante. Astfel, a încărcat bunurile la bordul unei dube de culoare alb cu numărul de înmatriculare francez, pentru a ajunge în Slovenia și pentru a continua călătoria sa spre România, destinația finală a bunurilor furate. Faptele au fost constatate în punctul de frontieră Fernetti, A. fiind arestat și bunurile sechestrate de lucrătorii de poliție judiciară la data de 20.05.2014.

La termenul din data de 02 august 2022, cu ocazia audierii de către instanță, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare italiene pentru executarea pedepsei.

S-a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea judiciară din Italia pentru a transmite copia certificată a hotărârii de condamnare, certificatul emis conform Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI, măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, precum și orice alte date privind situația juridică a acesteia, întrucât persoana solicitată a invocat un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, învederând faptul că dorește să execute pedeapsa în România, cu precizarea că înscrisurile solicitate sunt necesare pentru a se proceda la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârilor de condamnare, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI.

Autoritățile judiciare italiene au comunicat sentința nr. 1430/2019-2702/2014 RGNR- 698/2016 pronunțată la data de 09.10.2019 de Tribunalul Trieste, definitivă la 28.12.2019, certificatul emis la data de 09.08.2022 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Trieste și notificarea persoanei condamnate.

Prin sentința penală nr. 176 din 23.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.09.2021 de către autoritățile judiciare din Italia-Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trieste în dosarul nr. x/2020 SIEP pe numele persoanei solicitate A..

În temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (3) și art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută pe cale incidentală sentința nr. 1430/19-Reg. Gen. Trib 698/16-RGNR 2702/14 pronunțată la data de 09.10.2019 de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la 28.12.2019, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de deținere ilicită de bunuri prev. de art. 110, art. 81 alin. (2) și art. 648 C. pen. italian, care au corespondent în legea română în infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen.

S-a dispus punerea în executare a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare într-un penitenciar din România și s-a dedus din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare perioada arestării preventive în statul de condamnare, de la 20.05.2014 până la 09.08.2014 și perioada reținerii și arestării preventive în procedura mandatului european de arestare de la 21.07.2022 la zi.

În baza sentinței nr. 176/2022 a fost emis la data de 23.08.2022 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 185/2022.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a constatat că este inadmsibilă contestația în anulare formulată de condamnatul A. pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată în cazurile prevăzute strict și limitativ de art. 426 din C. proc. pen. și doar împotriva hotărârilor penale menționate în mod expres de legiuitor.

Curtea de Apel Craiova a reținut că atunci când este invocat cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. pot face obiectul căii de atac hotărârile penale defintive pronunțate de prima instanță sau de instanța de apel prin care se rezolvă acțiunea penală/civilă.

În cauză, contestatorul a formulat calea extraordinară de atac împotriva unei sentințe prin care a fost recunoscută pe cale incidentală o hotărâre de condamnare pronunțată de instanțele din Italia, nefiind, astfel, o hotărâre prin care s-a soluționat acțiunea penală/civilă, susceptibilă de a face obiectul contestației în anulare.

Mai mult, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 156 alin. (3) raportat la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, rezultă că statul de condamnare este cel care păstrează prerogativa unei revizuiri a fondului hotărârii definitive, statului de executare recunoscându-i-se doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor ce țin exclusiv de executarea acesteia după transfer. Aceasta, întrucât, așa cum în procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004 statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne (adaptându-le, atunci când este cazul, la exigențele legii interne), cu atât mai mult aceluiași stat de executare nu i-ar putea fi recunoscute în procedura contestației în anulare prerogative suplimentare de reanalizare a fondului soluției.

Prin urmare, nefiind contestată o hotărâre prin care instanța să se fi pronunțat cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală, în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 176/2022 a Curții de Apel Craiova.

Împotriva sentinței penale nr. 228 din 11 noiembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat apel condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 28 noiembrie 2022.

La termenul din data de 06 decembrie 2022, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestație în anulare. S-a precizat că împotriva unei astfel de hotărâri nu se poate exercita o cale de atac, aceasta putând fi exercitată doar împotriva hotărârii prin care se soluționează pe fond contestația în anulare.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, s-a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 228 din 11 noiembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 176/2022 a Curții de Apel Craiova, iar prin această din urmă hotărâre a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene și s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (3) și art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, recunoașterea pe cale incidentală a sentinței nr. 1430/19 Reg. Gen. Trib. 698/16 RGNR 2702/14 pronunțată la data de 09.10.2019 de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la data de 28.12.2019, prin care a fost condamnat A. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de deținere ilicită de bunuri, prev. de art. 110, art. 81 alin. (2) și art. 648 C. pen. italian, care au corespondent în legea penală română în infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen.. Sentința împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare a rămas definitivă prin necontestare.

Din examinarea ansamblului dispozițiilor procedurale aplicabile contestației în anulare, Înalta Curte reține că felul hotărârii prin care se soluționează această cale extraordinară de atac este în directă legătură cu instanța competentă să o judece.

Fiind o cale de atac retractare, competența aparține instanței care a pronunțat hotărârea în legătură cu care se invocă anumite erori de procedură dintre cele expres prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 429 din C. proc. pen., competența de soluționare aparține fie instanței de apel, fie celei de fond, în raport cu motivul de contestație în anulare invocat și, în unele cazuri, modul în care hotărârea a rămas definitivă. Contestația în anulare întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c)-h din C. proc. pen. se judecă întotdeauna de către instanța de apel, iar cea întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) și i) din C. proc. pen. este de competența primei instanțe (dacă hotărârea a rămas definitivă prin neapelare) sau a instanței de apel (cu mențiunea că, în cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen. raportarea se face la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre).

Este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Or, prin sentința apelată, Curtea de Apel Pitești a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate împotriva unei sentințe, definitivă prin necontestare, prin care a fost a fost respinsă o cerere de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile italiene și s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală a sentinței nr. 1430/19 Reg. Gen. Trib. 698/16 RGNR 2702/14 pronunțată la data de 09.10.2019 de Tribunalul Ordinar din Trieste, definitivă la data de 28.12.2019, prin care a fost condamnat A. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de deținere ilicită de bunuri, prev. de art. 110, art. 81 alin. (2) și art. 648 C. pen. italian, care au corespondent în legea penală română în infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) din C. pen.

Potrivit C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. În acest sens, se observă că dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate (Î.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 5/2015).

Ca atare, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, respectiv instanța de fond (hotărârea rămânând definitivă prin necontestare), s-a pronunțat prin sentință, iar aceasta este definitivă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 228 din 11 noiembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Având în vedere circumstanțele cauzei, respectiv caracterul inadmisibil al căii de atac declarată de apelantul A., cuantumul onorariului cuvenit avocatului desemnat din oficiu va fi cel prevăzut de art. 5 lit. k) din Protocolul din 17 iunie 2022 privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală.

Drept urmare, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 228 din 11 noiembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 decembrie 2022.