ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73 din data de 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. deținut în Penitenciarul Craiova-Pelendava, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 14.03.2022, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 232, pronunțată la data de 20.12.2021 de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2021.

În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2021 din data de 11.01.2022, nu a fost dedusă perioada executată în Penitenciarul Terni, de la data de 02.03.2021 până la data de 02.09.2021.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Curtea de apel a reținut că, prin Sentința penală nr. 232 din data de 20.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

A fost recunoscută Sentința nr. 491/14 Reg. Sent.- nr. 10819/13 RG-14748/13 RGNR, pronunțată de Tribunalul din Bologna la data de 12.03.2014, definitivă la 30.03.2018, prin care cetățeanul român A., deținut într-un penitenciar din Italia, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 110, art. 56, art. 628 alin. (1) și (3) nr. 1, alin. (3) bis, art. 112 alin. (4) C. pen. italian, art. 110, art. 582, art. 583 alin. (1), art. 585, art. 576 nr. 1, art. 61 nr. 2 C. pen. italian, art. 110, art. 628 alin. (1) și (3) nr. 1, art. 61 nr. 5 C. pen. italian, art. 110, art. 582, art. 585, art. 576 nr. 1, art. 61 nr. 2 C. pen. italian, art. 110, art. 628 alin. (1) și (3) nr. 1, art. 112 alin. (4) C. pen. italian, art. 110, art. 628 alin. (1) și (3) nr. 1, alin. (3) quinquies, art. 112 alin. (4) C. pen. italian și art. 582, art. 585, art. 576 nr. 1 C. pen. italian, care au corespondent în legea penală română în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen., infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. și infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen.

A fost recunoscut ordinul de executare în închisoare și ordinul de eliberare nr. x/2019, emis la 26.10.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare, rezultată în urma scăderii din pedeapsa totală a perioadei arestării preventive în statul de condamnare, de la 08.10.2013 la 07.09.2014 (11 luni) și a arestării preventive în vederea predării pe teritoriul statului german, de la 03.08.2020 la 13.10.2020 (2 luni și 11 zile).

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în vederea executării pedepsei de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare, într-un penitenciar din România.

A fost dedusă din pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare, perioada executată de la 14.10.2020 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

A fost reținut că Sentința penală nr. 232 din 20.12.2021 a rămas definitivă prin neapelare la data de 11.01.2022, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2021 pe numele condamnatului A., pentru continuarea executării pedepsei de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare.

La data de 16.02.2022, condamnatul A. a fost transferat în România, iar în prezent execută pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare, în Penitenciarul Craiova-Pelendava.

În prezenta cauză, s-a reținut că persoana condamnată a formulat contestație împotriva executării Sentinței penale nr. 232/2021 a Curții de Apel Craiova, prin care a solicitat deducerea perioadei de la 02.03.2021 până la 02.09.2021, executată în Penitenciarul Terni, întrucât aceasta nu a fost dedusă în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2021 din data de 11.01.2022.

S-a apreciat că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Existența unei nelămuriri, presupune existența unei lipse de precizie a dispozitivului hotărârii, caracterul său echivoc. Pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale, se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Examinând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că, petentul-condamnat A. a fost arestat preventiv, în statul de condamnare, de la 08.10.2013 la 07.09.2014 (11 luni) și arestat în vederea predării pe teritoriul statului german, de la 03.08.2020 la 13.10.2020 (2 luni și 11 zile), perioade deduse din pedeapsa aplicată de 4 ani și 10 luni închisoare, așa cum rezultă din ordinul de executare în închisoare și ordinul de eliberare nr. x/2019, emis la 26.10.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna, prin care s-a stabilit pedeapsa rămasă de executat de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare.

Persoana condamnată a început executarea pedepsei de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare la data de 14.10.2020, iar la 16.02.2022 a fost transferată în România.

Prin Sentința penală nr. 232 din 20.12.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare perioada executată de la 14.10.2020 la zi, aspect menționat în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei nr. x/2021 din 11.01.2022.

Concluzionând, Curtea a constatat că au fost deduse în integralitate perioadele de arest preventiv, precum și perioadele cât petentul s-a aflat în executarea pedepsei aplicate de autoritățile judiciare italiene, respectiv de la 14.10.2020 la zi.

Împotriva Sentinței penale nr. 73 din data de 29 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat contestație condamnatul A.

Condamnatul nu și-a motivat contestația declarată, însă, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al acestuia a arătat că nemulțumirea contestatorului vizează faptul că perioada executată în Penitenciarul Terni, din data de 02.03.2021 până la data de 02.09.2021, nu ar fi fost dedusă din pedeapsa pe care acesta o are de executat, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Examinând contestația declarată prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Persoana condamnată a formulat contestație la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării pedepsei închisorii în cauza în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 232/2021 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a recunoscut Sentința nr. 491/14 Reg. Sent.- nr. 10819/13 RG-14748/13 RGNR, pronunțată de Tribunalul din Bologna la data de 12.03.2014, definitivă la 30.03.2018, precum și ordinul de executare în închisoare și ordinul de eliberare nr. x/2019, emis la 26.10.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna, fiind stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare, rezultată în urma scăderii din pedeapsa totală de 4 ani și 10 luni închisoare, a perioadei arestării preventive în statul de condamnare, de la 08.10.2013 la 07.09.2014 (11 luni) și a arestării preventive în vederea predării pe teritoriul statului german, de la 03.08.2020 la 13.10.2020 (2 luni și 11 zile).

Prin aceeași sentință s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în vederea executării pedepsei de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare, într-un penitenciar din România și a fost dedusă din pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare, perioada executată de la 14.10.2020 la zi.

Pe calea contestației la executare, s-a solicitat deducerea perioadei de la 02.03.2021 până la 02.09.2021, executată în Penitenciarul Terni, cu motivarea că această durată nu a fost dedusă prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2021 din data de 11.01.2022, emis în baza Sentinței penale nr. 232/2021 a Curții de Apel Craiova, aceeași critică fiind reiterată în prezenta cale de atac.

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că petentul-condamnat A. a fost arestat preventiv în statul de condamnare de la data de 08.10.2013 până la data de 07.09.2014 (11 luni) și arestat în vederea predării pe teritoriul statului german, de la data de 03.08.2020 până la data de 13.10.2020 (2 luni și 11 zile), perioade deduse din pedeapsa aplicată de 4 ani și 10 luni închisoare, așa cum rezultă din ordinul de executare în închisoare și ordin de eliberare nr. x/2019, emis la 26.10.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna, prin care s-a stabilit pedeapsa rămasă de executat de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare.

Ulterior, persoana condamnată a început executarea pedepsei de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare, la data de 14.10.2020, iar la 16.02.2022 a fost transferată în România.

Prin Sentința penală nr. 232 din 20.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2021, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare (rămasă de executat), perioada de la 14.10.2020 la zi, aspect menționat în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei nr. x/2021 din 11.01.2022.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, din pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 19 zile închisoare a fost dedusă inclusiv perioada la care face referire condamnatul, respectiv cea cuprinsă între data de 02.03.2021 și data de 02.09.2021.

Așadar, Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiate criticile contestatorului. Hotărârea curții de apel este legală și temeinică, întrucât, în mod corect, s-a reținut că, prin Sentința penală nr. 232 din 20.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2021, au fost deduse în integralitate perioadele cât petentul s-a aflat în executarea pedepsei aplicate de autoritățile judiciare italiene, respectiv de la 14.10.2020 la zi, adică inclusiv perioada la care face referire condamnatul.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din data de 29 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din data de 29 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.

GGC - ED