ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2017

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
17.11.2017
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202/2017 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de inculpata A., împotriva sentinței penale nr. 28 din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2012.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată revizuienta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 28 din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2012, printre alți inculpați, în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (pedeapsa complementară) pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 pe durata executării pedepsei s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpaților B.,

C., A. și D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat după cum urmează: - B. suma de 17.000 RON (din care 15.000 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală); - C. suma de 7.000 RON (din care 5.000 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală); - A. suma de 17.000 RON (din care 15.000 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penal[); - D. suma de 7.000 RON (din care 5.000 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală).

Prin rechizitoriul nr. 36/P/2009 din 19 decembrie 2012 Direcția Națională Anticorupție -S.T. Craiova a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților B., A., D., E., și C.

În cazul inculpatei A. s-a dispus trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), reținându-se în fapt că aceasta, în calitate de consilier juridic în cadrul Instituției Prefectului Mehedinți la momentul săvârșirii infracțiunii, i-a determinat în cursul anului 2005 pe primarul C. și secretarul F., de la Primăria comunei Izvorul Bîrzii, să valideze de două ori anexele de reconstituire a dreptului de proprietate rudelor sale, G. și H., pentru aceeași suprafață de teren cu care autorul acestora figurase în registrul agricol al comunei Izvorul Bîrzii, să le transmită spre validare Comisiei Județene de Fond Funciar Mehedinți și să întocmească titlu provizoriu de proprietate pentru suprafața validată, ilegal, pe care să i-l pună la dispoziție, contrar legii.

De asemenea s-a arătat ca i-a determinat pe membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Drobeta Turnu Severin, E. și I. să întocmească ilegal procesul-verbal de punere în posesie cu teren pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, pe primarul comunei Breznița-Ocol, B., să-i pună la dispoziție o copie a planului parcelar al terenurilor din zona "Roșiori" și să emită, cu încălcarea legilor, adresa din 11 august 2005, prin care comunica O.C.P.I. Mehedinți că este de acord cu punerea în posesie a fraților G. și H. pe terenul din punctul "Roșiori" și pe funcționarul din cadrul O.C.P.I. Mehedinți, care au dispus cartografierea titlului de proprietate din 15 august 2005, în absența unei hotărâri emisă în acest sens de Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți, producând prin acestea o pagubă, în dauna Consiliului Local al municipiului Drobeta Turnu Severin, în valoare de 214.803 RON, echivalentul a 60.900 euro, în scopul obținerii pentru sine a terenului pentru care a avut ofertă de vânzare de 400.000 euro, din care a încasat efectiv 20.000 euro.

Împotriva sentinței penale nr. 28 din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2012, a formulat cerere de revizuire condamnata A.

În motivarea cererii a arătat că hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională și împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.

Astfel, prin Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 246 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale, în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii", iar în termenul prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție, legiuitorul nu a reglementat infracțiunea de abuz în serviciu, astfel că aceasta nu mai este prevăzută de legea penală.

De asemenea, fapta de abuz în serviciu nu are un prag minim valoric pentru a constitui infracțiune, așa cum s-a stabilit prin Decizia Curții Constituționale din 6 iunie pronunțată în Dosar nr. 1328/D/2017, iar în cauza în care a fost condamnată nu există prejudiciu, nu s-a reținut încălcarea vreunei dispoziții cuprinse în legi sau ordonanțe, astfel că sunt incidente disp. art. 453 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen., art. 3, 4 și 6 C. pen.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea sentinței de condamnare pronunțată în Dosarul nr. x/54/2012 și restabilirea situației anterioare, în sensul încetării tuturor măsurilor stabilite prin sentința contestată.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, conform disp. art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă și a respins-o ca atare.

Instanța a reținut, în esență, că modificarea situației de drept avute în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare, ca efect al unei decizii prin care s-a constatat neconstituționalitatea textului legal care incriminează infracțiunea, poate constitui cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen. dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de acest text legal, respectiv consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă și să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

De asemenea, Curtea a mai reținut că, prin efectul Deciziei Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016, acestor condiții li s-a adăugat aceea ca în cauza definitiv judecată să fi fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispoziției pe care s-a întemeiat condamnarea, statuându-se cu putere de lege că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională.

Curtea a constatat că deși revizuienta s-a prevalat de existența unei Decizii (nr. 405/2016) a Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 246 C. pen. de la 1969 ce au constituit temeiul de drept substanțial al soluției de condamnare, aceasta nu a făcut dovada că a invocat excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții.

În consecință, constatând că faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea sentinței penale nr. 28 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, așa cum prevăd dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., instanța a respins cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale nr. 202/2017 din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, condamnata A. a formulat apelul de față.

În motivarea apelului, în esență, a solicitat admiterea apelului cu consecința desființării hotărârii atacate și, rejudecând, să se constate că cererea de revizuire este admisibilă, având în vedere că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională, cuprinsă în Decizia nr. 405/2016 pronunțată de Curtea Constituțională privind modificarea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Examinând apelul formulat de revizuienta A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit art. 452-459 C. proc. pen., revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri, și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat.

De asemenea, din coroborarea dispozițiilor art. 453 raportat la art. 459 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv cele prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, în actualul C. pen.

În același sens este și Decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 9 judecători, prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă, decizia păstrându-și valabilitatea și în raport de dispozițiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 și art. 465 C. proc. pen. reluând, în esență, cazurile de revizuire C. proc. pen. anterior.

În speță, condamnata A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 28 din 24 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2012 și a invocat ca motiv de revizuire împrejurarea că dispozițiile art. 248 C. pen. de la 1969, în temeiul cărora a fost condamnată, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale, astfel că a operat dezincriminarea, fapta sa nefiind prevăzută de legea penală.

Instanța a constatat, în mod corect, că cererea de revizuire a fost formulată în termenul stabilit de art. 457 alin. (1) C. pen., de una din persoanele prevăzute de art. 455, conținutul acesteia respectă cerințele prevăzute de art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen., iar motivul de revizuire astfel invocat se încadrează formal în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și nu a mai fost prezentat într-o cererea de revizuire care să fi fost judecată definitiv.

Mergând mai departe și verificând îndeplinirea condiției prevăzută de art. 459 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., Curtea a constatat că faptele și mijloacele de probă pe baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Înalta Curte reține că autoarea cererii de revizuire nu a invocat elemente de fapt care să se circumscrie cazului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe de o parte.

Pe de altă parte, cu privire la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., instanța a constatat corect că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate și anume aceea ca excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în cauza respectivă, întrucât, din actele dosarului rezultă că în cauza în care s-a pronunțat hotărârea penală definitivă în privința condamnatei A. nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu ceea ce a reținut Curtea de Apel Craiova, constată că, deși revizuienta a invocat Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 246 C. pen. de la 1969 ce au constituit temeiul de drept substanțial al soluției de condamnare, aceasta nu a făcut dovada că a invocat excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta A. împotriva sentinței penale nr. 202/2017 din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și va obliga revizuienta apelantă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 202/2017 din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta revizuentă, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-09-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală
pen., a fost condamnată inculpata G. la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art
ÎCCJ 2020-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 58/2020
Turnu Severin. Totodată, a invocat necompetența Curții de Apel Craiova privind judecarea cauzei în primă instanță, întrucât nu era avocat la acea dată, dar și necompetența completului de 3 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție
ÎCCJ 2019-04-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală
C. proc. pen... - nu există probe că inculpata a săvârșit faptele ce i se impută, cu consecința respingerii acțiunii civile formulată în cauză față de inculpata A.. Prin Decizia penală nr. 1428 din data de 25 octombrie 2018 pronunțată de Cu
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 88/2015
Decizia nr. 88/2015 Deliberând asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57/F din data de 25 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pent
ÎCCJ 2017-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală
Decizia nr. 71/A/2017 Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 137/A din data de 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în Dosar nr.
Sursă