ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2694/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea Deciziei nr. 259/18.02.2015 emisă de pârâtă, precum și suspendarea executării acesteia până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 2813 din 02.11.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis contestația A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, astfel cum a fost precizată și a anulat Decizia nr. 259/18.02.2015, emisă de la pârâta ASF.

Împotriva sentinței civile nr. 2813 din 02.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

În cadrul recursului, după o scurtă prezentare a situației de fapt, recurenta a apreciat că hotărârea instanței de fond a procedat la enumerarea selectivă a actelor administrative de sancționare emise de CNVM/ASF anterior, dar nu a reținut în integralitate aspectele avute în vedere de Autoritatea de Supraveghere Financiară la emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită.

Astfel, în ceea ce privește decizia atacată în prezent cauză (Decizia nr. 259/18.02.2015), instanța de fond nu a reținut că intimatei-reclamante, precum și persoanelor cu care acționează în mod concertat în legătură cu emitentul S.C. C. S.A. Curtea de Argeș, li s-a reținut obligația de a lansa oferta publică de preluare obligatorie, în baza informațiilor comunicate de ONRC privind reținerea pe care emitentul S.C. C. o avea la data de 16.01.2015, potrivit cărora intimata-reclamantă împreună cu persoanele care acționează în mod concertat dețineau 51,85% din capitalul social al emitentului, context în care deveneau incidente prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare.

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că s-a procedat la analizarea datei când deveneau incidente prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, dar fără a face referire la data de 16.01.2015 și Decizia ASF nr. 966/06.08.2014.

S-a precizat că toate instanțele de judecată au reținut legalitatea și temeinicia actelor administrative de sancționare emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară pe numele intimatei-reclamante A. și s-a reținut în sarcina acesteia atât obligația de a lansa oferta publică de preluare obligatorie cât și situația privind acțiunea concertată cu persoanele fizice sau juridice identificate în actele administrative atacate.

Recurenta a considerat că instanța de fond, în mod greșit a apreciat că prin actele contestate s-ar fi consacrat două situații de fapt diferite deoarece s-a avut în vedere de către Autoritatea de Supraveghere Financiară o singură faptă: nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 203 referitoare la inițierea, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie, faptă ce constituie contravenție și se sancționează cu amendă, aspect confirmat și de către instanțele de judecată care au soluționat litigiile anterioare.

Un alt aspect pentru care a fost criticată soluția instanței de fond este acela că, deși instanța a precizat că nu are în vedere fondul cauzei, ci doar aspecte care țin de prescripția dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea și nemotivarea actului, toate argumentele reținute au în vedere tocmai aspectul care vizează fondul cauzei, respectiv săvârșirea de către intimata-reclamantă a două fapte contravenționale, ambele ipoteze avute în vedere de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

În ceea ce privește susținerea instanței de fond conform căreia în speță sunt aplicabile prevederile art. 278 alin. (2) și (3) din Legea nr. 297/2004 și că prescripția trebuie analizată în raport de fiecare faptă contravențională, s-a considerat că instanța de fond a analizat obligația reținută în sarcina reclamantei de o promova ofertă publică de preluare obligatorie prin prisma deciziilor emise de CNVM/ASF în anii 2012, 2013 și 2014, iar instanțele care au analizat aceste decizii nu le-au calificat ca fiind două fapte contravenționale, ci i-au reținut o singură faptă contravențională, sancționată de lege potrivit art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

În opinia recurentei, dispozițiile art. 274 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 reținute de instanța de fond în argumentarea acestui aspect din sentință nu sunt incidente în cauză întrucât, lipsa de diligență a intimatei-reclamante și a persoanelor cu care acționează în mod concertat de a efectua oferta publică de preluare obligatorie reprezintă o contravenție cu caracter de continuitate, caracterizată prin faptul că încălcarea obligației legale durează în timp, momentul încetării fiind data la care titularul obligației prevăzută la art. 203 din Legea nr. 297/2004 se conformează prevederilor legale.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și cu privire la incidența în speță a prevederilor art. 275 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 cu modificările ulterioare.

La stabilirea amenzii de 170.000 RON Autoritatea de Supraveghere Financiară a avut în vedere faptul că reclamanta mai fusese sancționată anterior cu amendă de 51.000 RON prin Decizia emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară nr. A/148/27.06.2013, de 70.000 RON prin Decizia emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară nr. A/157/27.02.2014 și 80.000 RON prin Decizia emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară nr. A/966/06.08.2014 pentru încălcarea dispozițiilor art. 203 din Legea nr. 297/2004.

Amenda a fost aplicată prin raportare la conduita reclamantei, cu luarea în considerare a intervalului de timp în care norma imperativă nu a fost îndeplinită, cuantumul amenzii fiind stabilit în limitele prevăzute de lege.

De altfel, instanța de fond a reținut incidența în speță a O.G. nr. 2/2001, dar toate argumentele aduse ulterior de aceasta vizează prevederile legale specifice pieței de capital, care reprezintă derogări de la O.G. nr. 2/2001.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2813/2.11.2015 a Curții de Apel București, în sensul respingerii cererii de anulare a deciziilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară nr. 259/18.02.2015 și nr. 646/6.04.2015 ca netemeinică și nelegală.

Intimata A. a depus Întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca vădit neîntemeiat și constatarea faptului că sentința pronunțată pe fondul cauzei este temeinică și legală, iar recurenta a depus Răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, fiind depuse hotărârile judecătorești referitoare la celelalte sancțiuni aplicate reclamantei și altor persoane aflate în aceeași situație.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 14.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea raportului întocmit către părțile din litigiu.

Prin încheierea din 08.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost admis în principiu recursul declarat și s-a fixat termen pentru soluționarea pe fond a recursului, cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 259/18.02.2015 emisă de pârâtă și suspendarea acesteia, până la pronunțarea instanței de fond, iar, ulterior, s-a formulat o cerere modificatoare prin care, pe cale de excepție, a fost invocată prescripția constatării aplicării și executării sancțiunii contravenționale, iar pe fond s-a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 259/18.02.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară și anularea Deciziei nr. 646/6.04.2015 emisă de aceeași pârâtă, prin care a fost soluționată plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 259/2015.

În subsidiar, în măsura în care s-a reținut fapta contravențională, înlocuirea amenzii aplicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară cu avertisment sau micșorarea cuantumului amenzii aplicate.

Prin Decizia nr. 259/19.02.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară s-a dispus sancționarea cu amendă în cuantum de 170.000 de RON a doamnei A., în calitate de asociat/acționar majoritar direct/indirect al S.C. D. S.A., S.C. E. S.A., S.C. F. S.A., S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.A. ȘI S.C. M. S.A., S.C. N. S.R.L., O. S.A., acționari ai S.C. C. S.A. Curtea de Argeș, (conform informațiilor ONRC din data de l6.01.2015) și acționar indirect al S.C. C. S.A., întrucât nu a derulat împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat oferta publică de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., încălcând astfel prevederile imperative ale art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

La emiterea acestei decizii s-au avut în vedere dispozițiile Deciziei ASF nr. 966/6.08.2014 și nr. 972/6.08.2014 emise de ASF, Instrucțiunea CNVM nr. 3/2009, dispozițiile Deciziei CNVM nr. 1079/22.11.2012 și ale Deciziei CNVM nr. 30/18.01.2013 și faptul că S.C. P. S.A., S.C. Q. S.A., S.C. O. S.A., S.C. R. S.R.L., S.C. F. S.A., S.C. D. S.A., S.C. S. S.A., S.C. E. S.A., T., S.C. U. S.R.L., S.C V. S.A., S.C. W. S.R.L., S.C. M. S.A., S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., S.C. I., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.A., S.C. X. S.R.L., Y. și Z. nu au derulat împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, în termenul legal, oferta publică de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., încălcând astfel prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004;

Recurenta dna. A. (prin S.C. K. S.A. - conform dispozițiilor Instrucțiunii CNVM nr. 3/2009), dl. AA. și dl. BB. sunt persoane prezumate că acționează în mod concertat, iar conform informațiilor de la O.N.R.C. din data de 08.07.2014, acestea dețin împreună 85,54% din capitalul social al S.C. V. S.A., acționar al S.C. C. S.A.; S.C. S. S.A., S.C. O. S.A., T.. S.C. R. S.R.L., S.C. F. S.A., S.C. D. S.A., S.C. E. S.A.; S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.A., S.C. W. S.R.L., S.C. M. S.A., S.C. G. S.A.; S.C. H. S.A., S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.A, S.C. P. S.A., S.C. Q. S.A., S.C. X. S.R.L., Z., Y., S.C. CC. S.A., S.C. DD. S.A. Galați și S.C. EE. S.A. Galați, dețin 72,96% din capitalul social al S.C. C. S.A. Curtea de Argeș, conform structurii Depozitarului Central la data de 16.06.2014.

Aplicarea sancțiunii a avut în vedere prevederile dispozițiile art. 203, art. 271 și art. 273

2

alin. (1) pct. (i) lit. c) și art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei decizii s-a formulat plângere prealabilă de către reclamanta A. și prin Decizia nr. 646/6.04.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară a fost respinsă.

Instanța de fond a admis contestația așa cum a fost precizată și a fost anulară Decizia nr. 259/2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară .

În motivarea acestei soluții instanța de fond a reținut, în ceea ce privește prescripția dreptului de a constata fapta și de a aplica sancțiunea și nemotivarea actului administrativ contestat, prin raportare la dispozițiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, coroborat cu Deciziile anterioare al ANVM, că în sarcina reclamantei s-a reținut săvârșirea unei singure fapte contravenționale, aceea de a nu fi derulat oferta publică de preluarea societății la care deținea mai mult de 33% din drepturile de vot, dar că existau două situații premisă diferite.

S-a susținut că nerespectarea obligației de inițiere a ofertei publice de preluare, ca urmare a depășirii pragului de 33% de S.C. N. S.R.L. și S.C. F. S.A. (la care reclamanta este acționar majoritar) este o faptă distinctă de cea a nerespectării obligației de inițiere a ofertei publice de preluare, stabilită ca urmare a aplicării prezumției de acțiune concertată prin Decizia nr. 972/6.08.2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară și prescripția trebuie raportată la fiecare faptă contravențională în parte.

De aceea, față de prima faptă contravențională constând în neîndeplinirea obligației de derulare a ofertei publice de preluare, în calitate de acționar majoritar al societăților S.C. F. S.A. și S.C. N. S.R.L., instanța de fond a constatat că termenul de 2 luni (60 de zile) pentru îndeplinirea acestei obligații s-a împlinit la data de 03.01.2011, fapt atestat prin Decizia ASF nr. 30/18.01.2013, care modifică Decizia anterioară, nr. 1079/2012, acte la care s-a raportat chiar pârâta cu ocazia sancționării reclamantei și că, în privința acestei fapte contravenționale, termenul de prescripției pentru aplicarea sancțiunii s-a împlinit la data de 03.01.2014, anterior emiterii Deciziei nr. 259/18.02.2015, contestată în prezentul dosar.

Au fost înlăturate apărările pârâtei cu privire la existența unei fapte continue căreia nu i se aplică termenul de prescripție de 3 ani, având în vedere că obligația legală de a depune oferta consacră un termen fix în care aceasta trebuie îndeplinită, dată de la care ia naștere dreptul pârâtei de a constata neîndeplinirea și de a aplica contravenție și că nu este vorba așadar despre o contravenție continuă, cu privire la care oricum ar fi aplicabile prevederile art. 278 alin. (3) din lege, ci despre o contravenție care se consideră săvârșită la momentul împlinirii termenului legal pentru depunerea ofertei.

Recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară critică această soluție, iar criticile sunt fondate.

Conform art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la momentul aplicării sancțiunii contestate în prezenta cauză, "o persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri".

Neîndeplinirea acestei obligații reprezintă contravenție și este sancționată potrivit art. 227

1

și art. 273

2

alin. (1) pct. i) lit. c) și art. 275 alin. (1), conform cărora:

"(1) Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 203 referitoare la inițierea, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie constituie contravenție și se sancționează după cum urmează:

(i) pentru persoanele fizice:

(…) c) prin excepție de la prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, amendă de la 50.001 RON la 500.000 RON, în cazul în care termenul legal a fost depășit cu mai mult de 60 de zile".

S-au mai avut în vedere și dispozițiile art. 275 alin. (1) și (3) din Legea nr. 297/2004, care prevăd că:

"(1) La individualizarea sancțiunii se va ține seama de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și de conduita făptuitorului.(…)

(3) În cazul constatării săvârșirii a două sau mai multe contravenții, se aplică sancțiunea cea mai mare, majorată cu până la 50%, după caz" și art. 278 din același act normativ potrivit cărora:

"(1) În ceea ce privește procedura de stabilire și constatare a contravențiilor, precum și de aplicare a sancțiunilor, prevederile prezentei legi derogă de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, termenul de prescripție a constatării, aplicării și executării sancțiunii contravenționale este de 3 ani de la data săvârșirii faptei.

(3) În cazul contravențiilor continue, termenul de prescripție de 3 ani curge de la data constatării faptei".

Prealabil analizării criticilor din recurs, se impune a fi precizate următoarele:

Prin Decizia nr. 966/6.08.2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară reclamanta A. a fost sancționată cu amendă în valoare de 80.000 RON, în calitate de acționar majoritar al mai multor societăți, acționari ai S.C. C. S.A. Curtea de Argeș, deoarece în această calitate nu a derulat împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat oferta publică de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., fiind reținute ca încălcate prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Prin Decizia nr. 972/2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în aplicarea art. 203 alin. (1) din Lega nr. 297/2004, acționarii CC. S.A., S.C. EE. S.A., DD. S.A., P. S.A., Q. S.A., O. S.A., N. S.R.L., F. S.A., D. S.A., S. S.A., E. S.A., T., U. S.R.L., V. S.A., W. S.R.L., M. S.A., G. S.A., FF. S.A., H. S.A., I. S.A., J. S.A., K. S.A., L. S.A., X. S.R.L., Y. și Z., au fost prezumați că acționează în mod concertat și s-a dispus ca în cel mult 15 zile de la emiterea acestei decizii, să depună la ASF documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a C. S.A., Curtea de Argeș.

Prin Decizia nr. 148/27.06.2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară a fost sancționată cu amendă în cuantum de 51.000 RON reclamanta A., reținându-se că, în calitate de acționar majoritar direct sau indirect al unei societăți comerciale, acționar al S.C. C. S.A. Curtea de Argeș (S.C. D. S.A., S.C. E. S.A., S.C. F. S.A., S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. V. S.A., S.C. L. S.A. și S.C. M. S.A., acționari ai S.C. C. S.A. Curtea de Argeș), nu a derulat împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat oferta publică de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., încălcând astfel prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Ulterior, prin Decizia nr. 157/2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, reclamanta a fost sancționată cu amendă de 70.000 RON pentru încălcarea acelorași prevederi.

Din interpretarea prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și a probatoriului administrat în cauză, rezultă, contrar celor reținute de instanța de fond, că reclamanta a fost sancționată pentru o singură faptă, aceea de neinițiere, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie. Fapta sancționată este săvârșită sub forma unei inacțiuni și se sancționează, potrivit Legii nr. 297/2004, cu amendă de la 50.001 RON la 500.000 RON, în cazul în care termenul legal a fost depășit cu mai mult de 60 de zile.

Pentru că s-a stabilit că, prin actul contestat în prezenta cauză, reclamanta a fost sancționată pentru săvârșirea unei fapte contravenționale continue, nu poate fi reținută nici susținerea instanței de fond cu privire la prescripția dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea.

Mai mult, invocarea deciziilor anterioare de sancționare a reclamantei (cele emise în anii 2013- 2014) s-a făcut decât pentru stabilirea circumstanțelor în care se va aplica sancțiunea, tocmai având în vedere nerespectarea în timp a prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 de către aceasta.

Fapta ce constă în neexecutarea obligației stabilite în art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și care constituie contravenție este una cu caracter continuu, iar în cazul contravențiilor continue, fapta contravențională se oprește numai în momentul în care acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material a încetat.

În cauză, contravenția continuă constă tocmai în inacțiunea reclamantei ce nu a adus la îndeplinire obligația prevăzută de legiuitor începând cu data de la care obligația s-a născut în sarcina sa și a persistat în timp pentru că reclamanta nu a transmis documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., Curtea de Argeș.

S-ar impune făcută precizarea că, fiind o contravenție cu caracter continuu, la stabilirea săvârșirii acesteia recurenta a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (deținerea a mai mult de 33% din drepturile de vot) la emiterea fiecărei decizii de sancționare. Astfel, Decizia nr. 259/18.02.2015 a Autoritatea de Supraveghere Financiară a avut în vedere informațiile comunicate de către ONRC la 16.01.2015 din care rezultă că reclamanta, în calitate de asociat/acționar majoritar direct sau indirect la S.C. D., E. S.A., S.C. F. S.A., S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.A.; S.C. M. S.A., S.C. N. S.R.L. și O. S.A., sunt acționari ai S.S. C. S.A. și dețin împreună 51,85% din capitalul social al acesteia.

În cauză s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 278 alin. (1) și (3) din Legea nr. 297/2004, deoarece a fost calculat greșit termenul de prescripție de 3 ani și nu s-a reținut săvârșirea unei contravenții continue.

Într-adevăr, la 03.11.2011 s-a împlinit, pentru prima oară și în raport de datele comunicate de ONRC la acel moment, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației, dar pentru că reclamanta nu și-a respectat obligația de inițiere a ofertei publice nici după acest moment și deci, nici la data sancționării cu amenda ce este contestată în prezenta cauză, contravenția are caracter de continuitate și reclamanta poate fi sancționată contravențional atâta timp cât nu-și respectă obligația pe care legea a instituit-o în sarcina sa și cât îndeplinește condiția deținerii de 33% din dreptul de vot.

Dacă s-ar împărtăși punctul de vedere al instanței de fond, referitor la săvârșirea unei contravenții ce nu are caracter de continuitate, s-ar ajunge la situația în care, deși nu se respectă o obligație legală și pentru o perioadă mai lungă de timp, autorul contravenției să nu mai poată fi sancționat pentru că a intervenit prescripția, deși săvârșirea faptei nu a încetat.

De altfel, problema prescripției a fost greșit soluționată de către instanță și pentru că în mod nelegal a procedat la analiza a două situații de fapt, deși fapta este una singură, iar instanța de fond chiar a considerat că obligația de derulare a ofertei publice de preluare, împreună cu acționarii celorlalte societăți cu privire la care s-a aplicat prezumția de acțiune concertată nu ar fi prescrisă.

Sunt fondate și criticile recurentei ce vizează soluția instanței de fond în ceea ce privește corecta individualizare a sancțiunii aplicate.

Așa cum s-a prezentat anterior, înainte de emiterea Deciziei nr. 259/2015 de către Autoritatea de Supraveghere Financiară prin care reclamantei i s-a aplicat amenda în cuantum de 170.000 RON pentru aceeași faptă, aceasta a mai fost sancționată cu o amendă de 51.000 RON (Decizia nr. 148/27.06.2013 emisă de ASF, rămasă definitivă prin respingerea contestației formulate împotriva sa prin sentința civilă nr. 939/20.03.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x), 70.000 RON amendă (Decizia nr. 157/27.02.2014 emisă de ASF, necontestată), amenda de 80.000 RON (Decizia nr. 966/6.09.2014 emisă de ASF, definitivă prin sentința nr. 17/7.01.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x).

Prin urmare, amenda de 170.000 RON aplicată prin Decizia nr. 259/2015 a Autoritatea de Supraveghere Financiară este corect individualizată, în raport de intervalul de timp scurs în care nu a fost respectată obligația legală în limitele prevăzute de lege și are în vedere cuantumul amenzilor aplicate anterior, astfel că soluția instanței de fond este greșită și în această privință.

De menționat ar fi și faptul că în litigiile referitoare la celelalte sancțiuni aplicate a fost tranșată problema caracterului de continuitate al contravenției săvârșite, respectiv încălcarea obligației prevăzute de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și, așa cum s-a arătat, sancțiunile aplicate au fost menținute.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și, rejudecând, va fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 2813/2015 din 02.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2018.