ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2926/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat restituirea recipisei de consemnare a cauțiunii achitată prin OP nr. x din data de 2.12.2013, în valoare de 5000 RON.

Prin încheierea de ședință din 31 mai 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că instanța s-a pronunțat prin încheiere și a respins ca neîntemeiată cererea, motivând că în dosarul cauzei nu se face referire la nicio cauțiune, nu se găsește copia OP la dosarul cauzei și nici originalul acestuia la Registrul de valori al instanței.

În cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2013 s-a solicitat anularea și suspendarea măsurii dispuse de Curtea de Conturi a României prin decizia nr. 11/2013.

Pentru a nu se proceda la amânarea cauzei s-a depus o cauțiune în sumă de 5.000 RON prin OP nr. x/02.12.2013 (anexat în copie), cunoscând din practică și din dispozițiile C. proc. civ. că pentru o cerere de suspendare a efectelor unui act este necesară depunerea unei cauțiuni.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea înregistrată la data de 22.05.2017 reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat restituirea recipisei de consemnare a cauțiunii achitată prin OP nr. x din data de 2.12.2013, în valoare de 5000 RON.

Reclamanta depus la dosar copia ordinului de plată și Decizia nr. 2911 pronunțată la 1.11.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul declarat de aceasta împotriva sentinței nr. 105 din 17.04.2014 a Curții de Apel Ploiești.

În cauză, se constată că sentința nr. 105 din 17.04.2014 a Curții de Apel Ploiești rămasă definitivă prin Decizia nr. 2911 pronunțată la 1.11.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție nu face nicio referire la cauțiunea a cărei restituire se solicită.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză nu s-a stabilit nicio cauțiune, recurenta-reclamantă renunțând la judecarea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 11 din data de 19.06.2013 emisă de Curtea de Conturi a României la termenul de judecată din data de 11.04.2014.

De asemenea, în mod corect s-a reținut și faptul că nu se regăsește copia ordinului de plată menționat de recurenta-reclamantă la dosarul cauzei și nici originalul acestuia la Registrul de valori al instanței.

Prin urmare, se constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.A. împotriva încheierii din 31 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2018.