ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2116/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în insolvență, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016, a Raportului de Inspecție fiscala nr. x/02.08.2016 și a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, întocmite de AJFP Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscala, până la soluționarea cererii privind anularea actelor administrativ - fiscale contestate, anularea deciziei nr. 276/31.10.2016, comunicata cu Adresa de înaintare nr. x/31.10.2016, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulata pe cale administrativa și obligarea ANAF la emiterea unei decizii prin care sa se soluționeze pe fond contestația formulata împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016 -x/03.08.2016 și a Raportului de Inspecție fiscala nr. x/02.08.2016.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 48 din 9 martie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată, și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 20.565,00 RON pusă la dispoziția instanței cu recipisa de consemnare nr. x, emisă de B..

Prin sentința nr. 107 din 11 mai 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., și, în consecință, a dispus completarea sentinței nr. 48/09.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în sensul că a respins cererea privind anularea deciziei nr. 276/31.10.2016 comunicată cu adresa de înaintare nr. x /31.10.2016, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulată pe cale administrativă, ca neîntemeiată și a respins, pe cale de consecință, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea ANAF la emiterea unei decizii privind soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva deciziei de impunere x/02.08.2016-x/03.08.2016 și a RIF x/02.08.2016.

1.3. Cererea de recurs

Reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, atât împotriva sentinței nr. 48 din 9 martie 2017, cât și împotriva sentinței nr. 107 din 11 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, solicitând casarea acestoria, iar, în rejudecare, admiterea ambelor capete ale acțiunii.

1.4. Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raport s-a concluzionat că:

(i) recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 48 din 9 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, este tardiv.

(ii) recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 107 din 11 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este admisibil în principiu, sub rezerva ca recurenta A. S.R.L. să depună dovada achitării, în completare, a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON, raportat la motivele de recurs invocate, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a fost depus punct de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursurilor, la care a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, și a susținut că, întrucât prin sentința nr. 48/2017, instanța a respins cererea de suspendare, devin incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, termen indicat și de instanța de fond în dispozitivul hotărârii.

Prin rezoluția de la data 22 februarie 2018 completul filtru a stabilit termen la data de 22 mai 2018, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării recursurilor în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Înalta Curte va constata că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și administrator judiciar D. împotriva sentinței nr. 107 din 11 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este admisibil în principiu.

În raport cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ., se constată însă că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și administrator judiciar D. împotriva sentinței nr. 48 din 9 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este tardiv.

Potrivit dispozițiilor art. 485 din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 arată că "hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare."

Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a declarat recurs la data de 21 aprilie 2017, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia la data de 5 aprilie 2017 și, față de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 11 aprilie 2017.

Apărările recurentei-reclamante, în sensul că dispozițiile privind termenul de recurs de 5 zile de la comunicare s-ar aplica doar hotărârilor prin care s-a admis cererea de suspendare și chiar dispozitivul hotărârii recurate ar menționa termenul de recurs de 15 zile, nu pot fi de natură a conduce la soluția de admitere în principiu a recursului, câtă vreme dispozițiile legale privind calea de atac în situația hotărârilor pronunțate în materia suspendării executării actelor administrativ-fiscale sunt aplicabile indiferent de soluția pronunțată de instanța de contencios administrativ și nemo censetur legem ignorare.

Pentru aceste motive, va fi admisă excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va fi anulat recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și administrator judiciar D. împotriva sentinței nr. 48 din 9 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și administrator judiciar D. împotriva sentinței nr. 107 din 11 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere și faptul că din raport nu rezultă că ar exista o jurisprudență constantă, conturată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecății, completul de filtru constată că acest recurs este admisibil în principiu și nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, va admite în principiu recursul și va fixa termen pentru judecata pe fond a acestuia la data de 9 octombrie 2018, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și administrator judiciar D. împotriva sentinței nr. 48 din 9 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Admite în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și administrator judiciar D. împotriva sentinței nr. 107 din 11 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fixează termen de judecată pe fond a recursului la data de 9 octombrie 2018, cu citarea părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2018.