ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4238/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 535/08.11.2018, comunicată cu Adresa de înaintare nr. x/08.11.2018, prin care s-a dispus respingerea contestației formulată pe cale administrativă împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016-x/03.08.2016 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. x/02.08.2016, și, cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016 - x/03.08.2016, prin care s-au stabilit obligații fiscale principale, aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale, în suma de 5.000.301 RON (din care suma de 1.967.427 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar, suma de 2.959.236 RON TVA stabilită suplimentar și 73.638 RON impozit pe dividende distribuite persoanelor fizice), obligații suplimentare contestate în totalitate, împreună cu bazele impozabile stabilite suplimentar; anularea Raportului de Inspecție fiscală nr. x/02.08.2016; anularea Deciziei nr. 84521/16.08.2016, referitoare la obligațiile de plată accesorii, în cuantum de 2.064.119 RON, întocmite de AJFP Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală și exonerarea reclamantei de plata obligațiilor fiscale suplimentare stabilite prin acestea; suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 și a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, întocmite de AJFP Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la soluționarea definitivă a cererii privind anularea actelor administrativ-fiscale contestate.

Hotărârea instanței de fond

Prin încheierea din 29 martie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova de suspendare a executării Deciziei nr. 84521/16.08.2016 și a Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016, ca neîntemeiată, a dispus din oficiu restituirea cauțiunii în cuantum de 18.500 RON, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Prin încheierea din data de 26 martie 2019, Curtea de Apel Ploiești, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea, la data de 29.03.2019, asupra cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 și a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, întocmite de AJFP Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la soluționarea definitivă a cererii privind anularea actelor administrative fiscale contestate.

Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din data de 29.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în urma dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de 26.03.2019, consemnate în încheierea de la acea dată, A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL a formulat recurs prin care a solicitat casarea acesteia, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată.

Susține recurenta că soluția instanței se bazează pe o interpretare eronată și restrictivă a dispozițiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentei, motivele invocate în contestație nu reprezintă doar susțineri care ar presupune o analiză aprofundată a fondului cauzei, aspect nepermis în acest cadru procesual, ci susțineri prin prisma cărora instanța putea verifica aparența de legalitate a actelor de control și totodată să constate că au fost încălcate prevederile legale.

Instanța de judecată a înlăturat toate susținerile recurentei, reținând că acestea ar presupune o analiză aprofundată a fondului cauzei, aspect nepermis în acest cadru procesual, iar procedând în acest mod, de fapt nu a analizat susținerile prezentate de societate și probele administrate în cauză, fapt ce echivalează cu încălcarea dreptului la apărare.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a precizat că interpretarea restrictivă și eronată a dispozițiilor legale care definesc cazul bine justificat a condus la înlăturarea motivelor cererii societății în bloc, pe considerentul că s-ar tranșa fondul cauzei, instanța pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

În continuare, recurenta menționează că, hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive străine de natura pricinii - art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

În opinia recurentei, aprecierea instanței că, motivele cererii formulate de recurentă ar presupune o analiză aprofundată a fondului cauzei, echivalează de fapt cu o motivare insuficientă, sumară și confuză, prin care nu este asigurată respectarea principiului aflării adevărului.

Împotriva încheierii din 26 martie 2019 și încheierii din 29 martie 2019 ale aceleiași instanțe Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs incident prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii din data de 26.03.2019 și în parte a încheierii din data de 29.03.2019, în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției recurente.

Recurenta critică soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale H.G. nr. 520/2013.

Decizia instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt neîntemeiate, sentința pronunțată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este dat de acele împrejurări legate de stare de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Iar, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin paguba iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Astfel, condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin caracterul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.

În acest sens, referitor la cazul bine justificat, instanța de fond a reținut că, nu există o aparență de vădită nelegalitate, care să determine suspendarea executării actului administrativ contestat.

De asemenea, în mod corect, instanța de fond a înlăturat susținerile recurentei-reclamante cu privire la intervenirea prescripției dreptului organului fiscal de a mai stabili creanțe fiscale pentru anul 2010 și a modalității de interpretare a unor dispoziții legale, întrucât dacă ar fi analizat aceste aspecte ar fi antamat fondul cauzei, iar, acest lucru se va realiza când se va judeca fondul cauzei.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce tin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare.

De asemenea nici cea de a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită în prezenta cauză. Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi temeinice care să probeze iminența producerii pagubei invocate, susținerile recurentei reclamante nefiind suficiente pentru a demonstra existența unei pagube iminente așa cum aceasta este definită în lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL, ca nefondat.

Recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiesti-Sectia contencios administrativ si fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 și a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, emise de DGRFP Ploiesti-AJFP Prahova-Activitatea de Inspecție Fiscală.

Prin încheierea din data de 26.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF iar, prin încheierea din data de 29.03.2019 a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 și a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, emise de DGRFP Ploiesti-AJFP Prahova-Activitatea de Inspecție Fiscală și în contradictoriu cu A.N.A.F.

Împotriva încheierii din data de 29.06.2019, societatea A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL a formulat recurs, iar A.N.A.F. recurs incident.

Din actele și lucrările dosarului, reiese că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că A.N.A.F. are calitate procesuală pasivă, întrucât recurenta-reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.08.2016/x/03.08.2016 și a Deciziei nr. 84521/16.08.2016, emise de DGRFP Ploiești-AJFP Prahova-Activitatea de Inspecție Fiscală.

Pentru a avea calitate procesuală în cauză, A.N.A.F. ar fi trebuit să emită un act administrativ pretins vătămător de către recurenta-reclamanta, situație in care, în cazul în care s-ar fi admis acțiunea, instanța ar fi putut face aplicabilitatea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, în ceea ce privește A.N.A.F.

Astfel, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o cauză având ca obiect legea contenciosului administrativ, trebuie îndeplinită condiția privind emiterea unui act administrativ pretins vătămător de către persoana chemată în judecată ca pârâtă, sau, nesoluționarea de către acea persoană, în termen legal, a unei cereri.

În ceea ce privește Agenția Națională de Administrare Fiscală, nu este îndeplinită această condiție, întrucât A.N.A.F. nu a emis actele a căror suspendare se solicită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, va casa încheierile recurate și, rejudecând cauza, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. și va respinge cererea de suspendare, față de acest pârât, în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL împotriva încheierii din 29 martie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 26 martie 2019 și încheierii din 29 martie 2019 ale Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierile recurate și, rejudecând cauza, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. și respinge cererea de suspendare, față de acest pârât, în consecință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2019.