ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 14 noiembrie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. x/19.09.2019 prin care pârâta a refuzat să examineze pe fond contestația administrativă, menținând în rest fel măsura suspendării și, în consecință, obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația înregistrată la aceasta sub nr. A SLP 1288/24.05.2017 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 63 din 30 iunie 2020, a respins excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și intervenienții accesorii în interesul reclamantei B., C., D., a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația înregistrată sub nr. A SLP 1288/24.05.2017, a admis cererile de intervenție accesorie formulate în interesul reclamantei de către B., C., D., și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2000 RON onorariu avocat redus.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a dispozițiilor art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, conform căruia " Procedura administrativa este reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea..." coroborat cu pct. 10.2 din OPANAF nr. 3741/2015, respectiv " Dacă prin decizie se suspendă soluționarea contestației până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluționare competent va relua procedura administrativă, în condițiile art. 276 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, numai după încetarea definitivă a motivului care a determinat suspendarea, la cererea contestatarului sau a organului fiscal. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscale sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate.

Prin Decizia nr. 343/02.10.2017, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a suspendat soluționarea pe fond a contestației formulate de A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/07.04.2017, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în conformitate cu prevederi art. 277 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, modificările și completările ulterioare.

Urmare a verificărilor efectuate la A. S.R.L., organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Prahova au stabilit că societatea a declarat achiziții de bunuri și servicii, precum și livrări intracomunitare de bunuri pentru care se pune problema realității operațiunilor înregistrate, cu consecințe asupra obligațiilor datorate bugetului de stat, fiind stabilită suplimentar de plată suma de 14.534.706 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA.

Organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Prahova au întocmit Sesizarea penală nr. 1419/11.04.2017 adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, împreună cu Procesul-verbal nr. x/22.03.2017, în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare.

Sesizarea penală transmisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, vizează un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 14.534.706 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA, valoare ce se regăsește integral în Decizia de impunere nr. x/07.04.2017.

Dosarul penal nr. x/2017 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ce are ca obiect începerea urmăririi penale față de administratorul reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale nu a fost finalizat definitiv până la data formulării prezentei acțiuni.

Având în vedere aspectele anterior precizate, prin adresa nr. x/19.09.2019, a cărei anulare se solicita în prezentul dosar, Direcția generală de soluționare a contestațiilor a comunicat reclamantei faptul că nu poate da curs solicitării sale de reluare a soluționării contestației administrative formulată împotriva Deciziei de impunere nr. xnr. 100/07.04.2017, având în vedere că până în prezent nici organele de inspecție fiscala și nici reclamanta nu au informat organul de soluționare a contestației despre încetarea definitivă a motivului care a determinat suspendarea.

În cauza este evident faptul că soluția din penal ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra modului de soluționare a contestației, în condițiile în care se pune problema că operațiunile economice derulate de reclamantă sunt fictive, cu scopul sustragerii de la plata datoriilor la bugetul de stat.

În concluzie, în considerarea motivelor de fapt și de drept mai sus expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 63/30.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ si fiscal, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Intimații-intervenienți B., C., D. și intimata-reclamantă A. S.R.L. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, urmare a efectuării inspecției fiscale, organele fiscale au întocmi raportul de inspecție fiscală x/07.04.2017 și decizia de impunere x/07.04.2017 prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 5.604.379 de RON reprezentând impozit pe profit și în cuantum de 8.930.327 de RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

Prin decizia 46514 din data de 04.05.3017 organul fiscal a calculat obligații fiscale accesorii reprezentând dobânzi în cuantum de 6.770.272 de RON și penalități de întârziere în cuantum de 2.258.271 de RON.

La data de 11.04.2017 organele fiscale au formulat sesizarea penală 1419/11.04.2017, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 4 și 9 alin. (1) lit. C) din Legea 241/2004 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Reclamanta a formulat contestație administrativ-fiscală, la data de 09.05.2017, iar prin decizia 343/02.10.2017 a fost suspendată soluționarea acesteia.

La data de 08.07.2019, reclamanta a depus la AJFP Prahova cererea 26537 prin care a solicitat autorității să dispună reverificarea obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere x/07.04.2017 cu luarea în considerare a documentelor contabile reconstituite, fiind respinsă această solicitare, prin adresa x/18.07.2019, întrucât procedura administrativă este suspendată.

La data de 18.09.2019, reclamanta a formulat cererea 64912 de repunere pe rol și de soluționare a contestației, solicitare care a fost respinsă prin adresa x/19.09.2019.

Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 277 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

Iar, conform art. 277 alin. (3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu.

Înalta Curte constată că, sesizarea penală a fost formulată la data de 11.04.2017, dosar penal nr. x/2017 Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, dispunându-se inițial clasarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) și b) teza I, fapta nu există și fapta nu este prevăzută de legea penală.

Împotriva ordonanței de clasare emisă în dosarul penal x/2017, organul fiscal a formulat plângere penală la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă. Împotriva celor două ordonanțe emise, organul fiscal a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară, înregistrându-se dosarul x/2018

Prin încheierea 327 din data de 20.09.2018, judecătorul de cameră preliminară a admis în parte plângerea împotriva soluțiilor de clasare și a dispus trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale in personam față de administratorul D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Înalta Curte constată că, din momentul admiterii plângerii împotriva rezoluțiilor de clasare au trecut 2 ani, fără a se pronunța vreo soluție în cadrul urmăririi penale, cu atât mai puțin în faza judecății, iar durata cercetărilor penale efectuate în cauză a depășit 3 ani.

Dispozițiile legale din legislația națională privind suspendarea contestației administrative formulate împotriva actelor fiscale și reluarea soluționării contestației trebuie interpretate și prin raportare la art. 6 din Convenția europeană pentru drepturile omului și libertăților fundamentale și Jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului, cu precădere-termenul rezonabil în derularea procedurilor administrative și judiciare, termen ce se analizează de la caz la caz, în funcție de anumite criterii cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Dată fiind durata în general îndelungată de soluționare a laturii penale, în special în dosare cu componentă economică, existența juridică a contribuabilului este pusă sub semnul întrebării, deoarece decizia de impunere deja emisă este executorie, iar termenul de soluționare a acțiunii în contencios fiscal este afectat.

Înalta Curte constată că, instanța de fond, în mod corect a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată având în vedere succesiunea actelor emise în procedura administrativă, de temeiurile de fapt și drept al acestora, de natura și complexitatea verificărilor efectuate precum și de intervalul de timp scurs între data emiterii deciziei de impunere și data învestirii instanței, data sesizării organelor de urmărire penală (11.04.2017) și faptul că până în prezent această sesizare nu are o finalitate, nepronunțându-se nicio soluție după trimiterea dosarului de către judecătorul de cameră preliminară, cu consecința amânării soluționării în procedura administrativă, o perioadă de timp nerezonabilă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Înalta Curte, obligă recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la plata sumei de 6.000 RON către intimata-reclamantă A. și 3.000 RON către intimații intervenienți, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat și va obliga recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la plata sumei de 6.000 RON către intimata-reclamantă A. și 3.000 RON către intimații intervenienți, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței nr. 63 din 30 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la plata sumei de 6.000 RON către intimata-reclamantă A. și 3.000 RON către intimații intervenienți, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.