ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5299/2024

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, la data de 15 mai 2020, reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de reluare a procedurii de soluționare a contestației prealabile înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. x/31.03.2015; să se dispună obligarea pârâtei la reluarea procedurii de soluționare a contestației prealabile, înregistrată sub nr. x.015/23.12.2014, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 162 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea, având ca obiect " refuz soluționare cerere" formulată de către reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

A dispus obligarea pârâtei la reluarea procedurii de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/31.03.2015.

Recursul exercitat în cauză

Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a declarat recurs împotriva sentinței nr. 162 din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

În opinia recurentei-pârâte sentința nr. 162/26.09.2023 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești cu aplicarea greșită a prevedrilor art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, în speță nefiind îndeplinite nici în prezent condițiile legale pentru reluarea procedurii administrative de soluționare a contestației.

Menționează recurenta-pârâtă că în mod eronat a reținut instanța de fond că " motivul suspendării contestației nr. 134/17.03.2015 formulată de către reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. x/12.02.2015 emisă de AJFP Prahova pentru obligații fiscale suplimentare în sumă de 5.536.351 RON a încetat…", astfel că se impune reluarea procedurii administrative de soluționare a contestației.

În continuare recurenta-pârâtă susține aspectele anterior menționate, întrucât potrivit informațiilor furnizate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, aceasta a formulat cale de atac împotriva sentinței penale nr. 153/05.04.2018, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr. x/2016, iar din informațiile publicate pe portalul Tribunalului Prahova, privind Dosarul nr. x/2016, având ca obiect "infracțiuni de evaziune fiscală (Legea nr. 87/1994, Legea nr. 241/2005) rejudecare dosar nr. x/2016", a rezultat faptul că, la data ultimei modificări, respectiv 30.10.2023, dosarul se afla în curs de soluționare, având în vedere că Hotărârea nr. 238/2023 pronunțată în ședința publică din data de 09.10.2023 are drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Astfel, rezultă că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 277 alin. (3) din Legea | nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pentru reluarea procedurii de | soluționare a contestației administrative formulate de societatea A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/12.02.2015, întrucât motivul care a determinat suspendarea încă subzistă.

Arată recurenta-pârâtă că în opinia sa condițiile de reluare a procedurii de soluționare a contestației administrative a societății A. vor fi indeplinite la data la care dosarul nr. x/2016 va fi soluționat cu caracter definitiv, respectiv la epuizarea tuturor cailor de atac.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă CAST S.R.L.a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Controlul judiciar declanșat de recurenta - reclamantă, are ca obiect constatarea refuzului nejustificat de a se relua procedura administrativă de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei impunere nr. x/12.02.2015 emisă de AJFP Prahova pentru obligații fiscale suplimentare în suma de 5.536.351 RON.

Prin adresa nr. A-SLP 727/21.04.2020 emisă de AJFP Prahova s-a comunicat societății reclamante faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 pentru reluarea soluționării pe cale administrativă a contestației, întrucât motivul care a determinat suspendarea soluționării acesteia încă subzistă, pe rolul Tribunalului Prahova dosarul x/2016 având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală fiind în curs de soluționare.

Potrivit dispozițiilor art. 214 din O.G. nr. 92/2003 - Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.

Prin sentința recurată instanța de fond a admis acțiunea, având ca obiect" refuz soluționare cerere" formulată de către reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a dispus obligarea pârâtei la reluarea procedurii de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/31.03.2015.

Instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit Rechizitoriului nr. x din data de 18.03.2016, întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și înaintat Tribunalului Prahova, societatea A. este trimisă în judecată numai pentru faptele care au creat un prejudiciu de 1.818.717 RON, prejudiciu care a și fost achitat, așa cum confirmă și A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești, prin adresa nr. x/09.02.2016.

Totodată corect s-a constatat că după efectuarea urmăririi penale, prin trimiterea intimatei-reclamante în judecată pentru faptele ce au generat un prejudiciu de 1.818.717 RON, organele judiciare au stabilit că celelalte fapte menționate în Raportul de inspecție fiscală nr. x/12.02.2015, pe baza cărora A.N.A.F. a calculat obligații fiscale suplimentare în suma de 5.536.351 RON, nu sunt de natură penală.

Având în vedere că motivul suspendării contestației nr. 134/17.03.2015 formulată de către intimata-reclamantă împotriva Deciziei impunere nr. x/12.02.2015 emisă de AJFP Prahova pentru obligații fiscale suplimentare în sumă de 5.536.351 RON, a încetat, în temeiul dispozițiilor art. 214 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, instanța de recurs în acord cu judecătorul fondului apreciază că se impune a fi reluată procedura administrativă de soluționare a contestației.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă a arătat că este important de precizat faptul că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală pentru reluarea soluționării pe cale administrativă a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/12.02.2015, având în vedere că în prezent motivul care a determinat suspendarea soluționării contestației subzistă, potrivit informațiilor publicate pe portalul Tribunalului Prahova privind dosarul penal nr. x/2016 (având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală rejudecare dosar nr. x/2016) se află în curs de soluționare.

În opinia sa, la data la care dosarul penal nr. x/2016 va fi soluționat definitiv, respectiv epuizarea tuturor căilor de atac, vor fi îndeplinite condițiile de reluare a soluționării pe cale administrativă în conformitate cu dispozițiile pct. 10.2 din OPANAF nr. 3741/2015 privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte observă că recurenta-pârâtă, prin recursul formulat, nu critică faptul că obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 5.536.351 RON, nu au legătură cu dosarul penal.

Într-adevăr, instanța de recurs constată că nu s-a contestat decizia de suspendare a contestației nr. 205/30.06.2015, dar în decizia de casare s-a stabilit cu autortate de lucru jud. că instanța trebuie să verifice incidența art. 214 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, adică dacă se mai impune menținerea măsurii suspendării.

În soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte menționează și Hotărârea CJUE în cauza C-582/20, S.C. B., prin care amintește faptul că cerințele care decurg din dreptul la bună administrare, care reflectă un principiu general al dreptului Uniunii și în special dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial și într-un termen rezonabil, sunt aplicabile unei proceduri de inspecție fiscală prin care un stat membru pune în aplicare dreptul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 mai 2020, Agrobet CZ, C-446/18, EU:C:2020:369, punctele 43 și 44, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din 21 octombrie 2021, CHEP Equipment Pooling, C-396/20, EU:C:2021:867, punctul 48).

Prin urmare, a mai amintit Curtea că este de asemenea necesar, pentru ca dreptul Uniunii să nu se opună unei suspendări a soluționării unei contestații administrative precum cea în discuție în litigiul principal, ca o astfel de suspendare să nu aducă atingere dreptului la bună administrare și în special să nu aibă ca efect întârzierea soluționării acestei proceduri de contestație administrativă dincolo de un termen rezonabil. (...)

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței nr. 162 din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 14 noiembrie 2024.