ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești anularea Deciziei nr. 517/24.10.2018 emisă de M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a Deciziei de impunere nr. x/09.07.2014 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/09.07.2014, exonerarea de la plata sumei de 60.299.474 RON stabilită suplimentar în sarcina sa și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 54 din 24 martie 2021 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești.

Dispune anularea parțială a actelor administrativ fiscale atacate, respectiv a Deciziei nr. 517/24.10.2018 emisă de Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de soluționare a contestațiilor precum și a Deciziei de impunere nr. x din 09.07.2014 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală precum și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/07.07.2014 prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată în sarcina societății A. S.R.L. în cuantum total de 60.299.474 RON.

Anulează în tot dispozițiile actelor atacate în privința constatărilor și măsurilor dispuse sau menținute împotriva S.C. A. S.R.L relative la raporturile acesteia cu:

- S.C. B. S.R.L

- S.C. C. S.R.L

- S.C. D. S.R.L

Anulează în parte dispozițiile actelor atacate în privința constatărilor și măsurilor dispuse sau menținute împotriva S.C. A. S.R.L relative la raporturile acesteia cu S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L și S.C. G. S.R.L, exceptându-le doar pe cele aferente soldurilor neachitate către aceste trei entități, în cuantum de: 500.347 RON datorata furnizorului S.C. E. S.R.L., rămasa neachitata și care fost evidențiata de S.C. A. S.R.L. in contul contabil 7588 "Alte venituri din exploatare", în cuantum de 239.181,8 RON datorata furnizorului S.C. F. S.R.L, rămasa neachitata și care a fost evidențiata de S.C. A. S.R.L. in contul contabil 7588 "Alte venituri din exploatare" și în cuantum de 9.936 RON datorata furnizorului S.C. G. S.R.L., rămasa neachitata și care a fost evidențiata de societatea verificata in contul contabil 758 "Alte venituri din exploatare".

Anulează în tot dispozițiile actelor atacate în privința constatărilor și măsurilor dispuse sau menținute împotriva S.C. A. S.R.L relative la asimilarea produsului H. cu un produs echivalent și înlătură pe cale de consecință obligațiile de plată stabilite în cuantum de 12.357.904 RON, 11.970.783 RON și 1.858.686 RON.

Anulează în tot dispozițiile actelor atacate în privința constatărilor și măsurilor dispuse sau menținute împotriva S.C. A. S.R.L relative la materiile prime pretins utilizate în vederea obținerii produsului H. cu un produs echivalent și înlătură pe cale de consecință obligațiile de plată stabilite în cuantum de 11.869.429 RON, 3.930.939 RON și 1.780.414 RON.

Anulează în tot dispozițiile actelor atacate în privința constatărilor și măsurilor dispuse sau menținute împotriva S.C. A. S.R.L relative la obligațiile de plată stabilite respectiv: accize suplimentare de 2.113.788 RON și de 473.203 RON precum și a accesoriilor calculate și stabilite la aceste sume.

Respinge în rest acțiunea ca nefondată."

Prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"În temeiul art. 442 C. proc. civ. admite sesizarea președintelui de complet având ca obiect îndreptare eroare materială a minutei sentinței nr. 54 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și dispune:

- radierea scrierii "S.C. G. S.R.L" de la rubrica minutei dispozitivului "Anulează în tot dispozițiile actelor atacate în privința constatărilor și măsurilor dispuse sau menținute împotriva S.C. A. S.R.L relative la raporturile acesteia cu:

- S.C. B. S.R.L

- S.C. C. S.R.L

- S.C. D. S.R.L,

- S.C. G. S.R.L,

urmând ca forma finală a acestei dispoziții să fie următoarea:

"Anulează în tot dispozițiile actelor atacate în privința constatărilor și măsurilor dispuse sau menținute împotriva S.C. A. S.R.L relative la raporturile acesteia cu:

- S.C. B. S.R.L

- S.C. C. S.R.L

- S.C. D. S.R.L"

Păstrează neschimbate celelalte mențiuni ale minutei."

Prin încheierea de ședință din data de 22 iunie 2021, aceeași curte de apel a dispus următoarele:

"În tem. art. 442 C. proc. civ. admite sesizarea președintelui de complet având ca obiect îndreptare eroare materială a minutei sentinței nr. 54 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și dispune:

Îndreptarea erorii materiale ce constă în omisiunea inserării debitului principal la care-s-au raportat cele două debite accesorii, astfel că, în loc de scrierea:

- Anulează în tot dispozițiile actelor atacate în privința constatărilor și măsurilor dispuse sau menținute împotriva S.C. A. S.R.L relative la asimilarea produsului H. cu un produs echivalent și înlătură pe cale de consecință obligațiile de plată stabilite în cuantum de 11.970.783 și 1.858.686 RON,

Urmează a fi consemnată scrierea:

"- Anulează în tot dispozițiile actelor atacate în privința constatărilor și măsurilor dispuse sau menținute împotriva S.C. A. S.R.L relative la asimilarea produsului H. cu un produs echivalent și înlătură pe cale de consecință obligațiile de plată stabilite în cuantum de 12.357.904 RON, 11.970.783 RON și 1.858.686 RON."

Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar I., cât și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.

3.1. Recursul formulat de recurenta - reclamantă S.C. A. SRL

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat incidența cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 5 și 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că a fost supusă unei inspecții fiscale, în urma căreia s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale de natura impozitului pe profit, accize pentru produse energetice si TVA pentru intervalul 01.01.2008-31.10.2013, precum și accesorii ale acestora.

Prin sentința instanței de fond, prin care a fost admisă în parte acțiunea sa privind anularea deciziei de impunere, au fost menținute în mod nelegal obligațiile de plată derivând din raporturile reclamantei cu S.C J. S.R.L., K. S.R.L., S.C. L. S.R.L. precum și soluția de respingere pentru nemotivarea parțială a contestației, în ceea ce privește impozitul pe profit aferent cheltuielilor în suma de 397.724 RON și accizelor în sumă de 326 RON.

Se apreciază ca soluția de menținere a actelor administrativ -fiscale atacate, în limitele anterior menționate, este afectata de nelegalitate, cuprinde motive contradictorii sau nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile, dispozitivul fiind în contradicție cu motivele avute în vedere de către instanță.

a/A arătat recurenta, în privința furnizorului J. S.R.L, că instanța de fond nu a argumentat înlăturarea criticilor de nelegalitate invocate de reclamantă și nu a argumentat temeinicia susținerilor paratelor, reținând eronat că întocmirea facturilor de către furnizor și înregistrarea lor în contabilitate nu a fost urmata de vreo plata care sa justifice TVA, și că o parte din sumă - 328 890 RON - a fost trecuta pe venituri din exploatare în momentul în care societatea furnizoare figura ca radiata. Eronat s-a apreciat că S.C A. S.R.L trebuia sa ajusteze TVA-ul aferent si să achite diferența către bugetul de stat, rulajul total cu acest furnizor, in suma de 409 102.5 RON, nefiind urmat de vreo plata, astfel că subzistă prezumția că operațiunile nu se încadrează în sfera celor taxabile din punct de vederea al TVA. Cu toate acestea, instanța de fond a menționat ca organul fiscal a procedat la sesizarea organului de urmărire penala, însă prin Ordonanța Parchetului Nr. 480/P/2014 din 14.02.2020 s-a dispus clasarea, motivat pe faptul ca faptele nu sunt prevăzute de legea penala, reținându-se ca ceea ce este relevant pentru cauza este achiziționarea de produse sau servicii la prețul si in cantitatatea stipulate in documentele contabile, hotărârea definitiva a instanței penale având astfel autoritate de lucru judecat in fata instanței civile.

S-a menționat în continuare că raportul de expertiză contabilă prezintă situația centralizată a achizițiilor de servicii de tip comision și modul de înregistrare in contabilitate, precum și observațiile experților, concluzia acestora fiind în sensul că tranzacțiile recurentei cu S.C. J. S.R.L. pot fi încadrate la cheltuieli deductibile fiscal, deoarece există contract, există anexa din care sa reiasă modul de stabilire a valorii acestui comision (serviciu); conform fisei furnizorului pusa la dispoziția experților la data de 30.09.2011 reclamanta datora către societatea prestatoare suma de 328.890 RON, iar uterior, in data de 31.08.2012 debitul a fost trecut pe contul contabil 7588 "Alte venituri din exploatare" conform precizărilor din Anexa nr. 10.

În data de 14.03.2012 J. a fost radiata, iar suma trecuta pe venituri din exploatare, în momentul in care societatea figura ca si radiata, a fost impozitată in mod corespunzător. Prin urmare, sunt deductibile din punct de vedere fiscal cheltuielile in suma de 409.102.5 RON aferente tranzacțiilor efectuate cu J. și înregistrate in contul contabil de comisioane si onorarii.

În mod eronat s-a apreciat că societatea a incalcat prevederile art. 21, alin. (4) din Legea nr. 573/2003 Codul fiscal, achizițile fiind efectuate anterior declarării S.C. J. ca inactivă (11.06.2009). Comportamentul "inadecvat" al partenerului trebuia probat printr-un control efectiv la acel contribuabil. Organele de inspecție fiscale au luat la cunoștința ca S.C. A. S.R.L. a inclus pe venituri impozabile, in luna august 2012 suma de 328.890 RON. reprezentând sold furnizor nestins (urmare a publicării radierii S.C. J. pe site-ul A.N.A.F.). Cu toate acestea inspecția fiscala a impozitat suma la anul 2008 (si suma de 312.605 RON la trim. I 2009), considerand-o cheltuiala nedeductibila.

In Raportul de inspecție fiscala nr. x/09.07.2014 nu se argumentează aceasta dubla impozitare de către organele inspecției fiscale cu incalcarea dispozițiilor cuprinse in Codul de procedură fiscală si ale Codul fiscal.

Serviciile prestate de S.C. J. sunt servicii de comision acceptate fiscal deoarece la pct. 7 (4) din Normele pentru aplicare a art. 129 alin. (3) lit. e) Codul fiscal sunt incadrate in categoria serviciilor de intermediere "atunci când intervin intr-o livrare de bunuri sau prestare de serviciu". Necesitatea prestării acestor servicii de comision este legata de identificarea furnizorilor de materii prime necesare procesului de producție si a clienților de produse finite livrate, în concordanta cu art. 129 alin. (3) lit. c) Codul fiscal care încadrează serviciile de comision in categoria serviciilor de intermediere "atunci când intervin intr-o livrare de bunuri sau prestare de serviciu. ".

Organul fiscal a constatat eronat că suma de 328 890 RON a fost trecuta de S.C A. S.R.L pe venituri, cu mărirea bazei impozabile, însă în mod abuziv a majorat baza impozabila, calculând nejustificat o dată în plus impozit, la care a adăugat accesorii, TVA suplimentar si accesorii (dobânzi/majorări, penaliati la impozitul TVA), cu încălcarea normelor legale ce interzic impunerea nejustificata (in speța dubla impunere) si a principiului echității fiscale.

b/În ceea ce privește pe furnizorul S.C K. S.R.L, recurenta a invocat că instanța de fond a reținut integral argumentarea paratelor, înlăturând propriile argumente și concluziile Raportului de expertiza contabila - judiciara, fără a motiva soluția pronunțată.

Curtea a reținut că întocmirea facturilor de către furnizor si înregistrarea in contabilitatea reclamantei nu a fost urmata de vreo plata, care sa justifice realitatea tranzacțiilor înscrise în facturi, soldul de 410 938 RON neachitat fiind impozitat corespunzător, subzistând însă prezumția simplă că operațiunile nu se încadrează in sfera celor taxabile din punct de vedere la TVA.

Și în această situație au existat cercetări ale organului de urmărire penală, sesizat de organele de control fiscal, care însă a dispus clasarea prin aceeași Ordonanță a Parchetului Nr. 480/P/2014 din 14.02.2020, motivat pe faptul ca faptele nu sunt prevăzute de legea penala, iar ceea ce este relevant pentru cauza este achiziționarea de produse sau servicii la prețul și în cantitatea stipulate în documentele contabile, hotărârea definitiva a instanței penale având autoritate de lucru judecat în fața instanței civile.

Și în această situație, experții judiciari au reținut că serviciile de comision au avut la baza contractul încheiat intre părți, în care se menționează serviciul prestat, cantitatea si valoarea, acest contract fiind însoțit inclusiv de factură.

În ceea ce privește comportamentul fiscal inadecvat, nu exista baza legata care sa stabilească obligativitatea reclamantei de a verifica daca partenerul comercial a declarat toate tranzacțiile, daca are sediul valabil, neexistând posibilitatea ca un partener sa verifice daca colaboratorii sai au un comportament fiscal inadecvat.

Tinand cont de prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7), ale art. 11 alin. (1) din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), art. 25, art. 299 alin. (1) lit. a) din același act și de art. 6 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală, cheltuielile puteau fi considerate deductibile fiscal.

Referitor la relația comercială cu societatea K. S.R.L., recurenta a arătat că achizițiile au fost efectuate în luna noiembrie si decembrie 2009, tranzacțiile fiind în cuantum de 345.326 RON (baza de calcul) la care se adaugă TVA dedus in cuantum de 65.612 RON. Tranzacțiile au fost înregistrate în contul de "cheltuieli în avans", iar soldul acestui cont a fost închis cu cheltuieli privind serviciile prestate de terți. Acest furnizor nu a fost achitat de către reclamanta, astfel ca suma datorata si neachitata a fost înregistrata pe alte venituri din exploatare, pentru care s-a achitat impozit pe profit. Așadar, societatea însăși a majorat baza de impozitare cu acest sold si a achitat impozitul aferent, într-o astfel de situație neputând fi colectat TVA.

Organul fiscal a constatat ca suma de 410 938 RON a fost trecuta de S.C A. S.R.L pe venituri, cu mărirea bazei impozabile, a avut posibilitatea sa constate ca impozitul aferent a fost dedus si achitat, însă în mod abuziv a majorat înca o data baza impozabila cu aceasta suma, calculând încă o dată impozit, la care a adăugat accesorii, TVA suplimentar si accesorii, cu încălcarea normelor legale (de drept material) privind Codul fiscal, a principiului neutralității fiscale, care interzice dubla impunere și a principiului echității fiscale.

Soluția de menținere a dispozitiiilor actelor fiscale a fost dată cu încălcarea normelor legale (de drept material) privind Codul fiscal privind monografia contabila, a principiului neutralității fiscale, care interzice impunerea nejustificata si a principiului justeții impunerii (echității fiscale).

c/În ceea ce îl privește pe furnizorul S.C. L. S.R.L, în mod nelegal instanța de fond a reținut argumentarea paratelor, înlăturând nemotivat criticile proprii invocate prin acțiune și Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.

Curtea retine că proporția ridicata dintre valoarea serviciilor facturate de 448 055.26 RON, la care se aduga TVA in cuantum de 85 130.50 si soldul rămas neachitat de 514 328,62 RON determina subzistenta unei prezumții simple, nerasturnata de reclamanta ca operațiunile nu se incadreaza in sfera celor taxabile din punct de vedere la TVA.

Cu toate acestea, tranzacțiile au fost analizate ca urmare a sesizării organelor penale, prin Ordonanța Parchetului Nr. 480/P/2014 din 14.02.2020 dispunându-se clasarea, motivat pe faptul ca faptele nu sunt prevăzute de legea penala, reținând organul de cercetare penală că ceea ce este relevant pentru cauza este achiziționarea de produse sau servicii la prețul si in cantitatea stipulate in documentele contabile. Or, hotărârea definitiva a instanței penale are autoritatae de lucru judecat in fata instanței civile, care judeca acțiunea civila, cu privire la existenta faptei si a persoanei care a savarsit-o.

Prin Raportul de expertiză contabilă a fost analizată relația recurentei cu S.C. L. S.R.L., observând experții existența contractului încheiat cu prestatorul serviciilor S.C. L. S.R.L., prețul serviciilor contractate, încheierea actului adițional, precum și a documentelor însoțitoare: factura, anexa la factura in care se detaliază serviciile prestate, procesul-verbal de recepție a lucrărilor si un deviz detaliat privind, cantități, lucrări, manopera.

La data de 31.08.2009 debitul restant detorat societății L. era în suma de 514.328,62 RON, iar la 31.08.2013 soldul datorat si neachitat a fost transferat in contul contabil 473" sume in curs de clarificare". Așadar, din punct de vedere contabil, existau documente care împiedicau determinarea cheltuielilor nedeductibile și a TVA suplimentar de plată.

Suma de 533.185 RON reprezintă rulaj total din facturile de prestări servicii de la furnizorul S.C L. S.R.L, emise in anul 2009, iar soldul acesta a fost stins prin compensare cu suma de 18 857,14 RON, restul fiind, după cum s-a arătat anterior, transferat în contul 473 " Sume in curs de clarificare" . Acest cont nu este cont de venituri sau cheltuieli, functionaliatatea lui la momentul inspecției fiscale neafectand baza de impozitare.

A invocat recurenta că în mod eronat organul fiscal a apreciat că facturile furnizorului în valoare de 533 185.8 RON nu sunt suficiente pentru a demonstra realitatea tranzacțiilor și, fără a aștepta rezultatul cercetărilor penale, a majorat abuziv baza impozabila cu aceasta suma, cu încălcarea principiului neutralității fiscale,care interzice impunerea nejustificata si a principiului echității fiscale.

d/În privința furinzorului S.C. E. S.R.L, recurenta a invocat că potrivit instanței de fond acesta a fost un contribuabil activ la momentul desfășurării relațiilor cu comerciale cu S.C. A. S.R.L care au avut loc in anii 2008-2009, societatea reclamanta a dovedit ca a înregistrat aceste operațiuni, a efectuat plați către furnizor, iar pe de altă parte a intervenit prescripția dreptului organului fiscal de a stabili impozite si taxe, acestea fiind aferente operațiunilor economice desfășurate in anul 2008.

Referitor la acest furnizor instanța retine concluziile raportului de expertiza contabila-judiciara intocmit in cauza care la filele x arata:

Instanța retine și faptul că nu subzistă existenta unor indicii de frauda la fondul operațiunilor taxabile afirmate de organele fiscale, toate achizițiile efectuate având la baza facturi fiscale, facturile de achiziție cuprind toate informațiile obligatorii prevăzute de dispozițiile legale in vigoare la data efectuării operațiunilor.

Curtea a anulat însă doar în parte actele atacate, menținând in mod nelegal dispozițiile aferente soldului neachitat de 500 347 de RON, pentru unicul motiv ca acest sold a fost trecut de societatea S.C A. S.R.L in contul 7588 " Alte venituri din exploatare".

Or, o astfel de soluție vine în contradicție cu întreaga motivare expusa în hotărâre, fiind data cu încălcarea normelor legale (de drept material) privind monografia contabila, ale Codul fiscal, a principiului neutralității fiscale,care interzice dubla impunere interna si a principiului justeții impunerii, în condițiile în care suma de 500 437 RON reprezintă sold neachitat din facturile de achiziție materii prime de la furnizorul S.C E. S.R.L, din care 496 045 RON aferenta facturilor anului 2008 si 4 301 RON aferenta facturii anului 2009.

Soldul neachitat de 500 437 RON a fost trecut la data de 31.12.2010 in contul 7588 " Alte venituri din exploatare" prin nota contabila ce are drept consecința fiscala creșterea venitului impozabil sau a bazei impozabile (creșterea impozitului pe profit la momentul înregistrării acesteia). În aceasta situație nu se colectează TVA, nefiind o operațiune in sfera TVA.

Organul fiscal a constatat ca suma de 500 347 RON a fost trecuta de S.C A. S.R.L pe venituri, cu consecința măririi bazei impozabile, a avut posibilitatea sa constate ca impozitul aferent a fost dedus si achitat, însă în mod abuziv a majorat încă o data baza impozabila, calculând nejustificat inca o data impozit la care au mai adugat accesorii.

Instanța de fond în mod nelegal a omis a analiza dubla impozitare a sumei de 500 346 RON, fiind încălcate principiile neutralității, justeții impunerii (echității fiscale) stau la baza impunerii fiscale si nu trebuie încălcate.

e/In ceea ce privește furnizorul F. S.R.L, recurenta a arătat că atâta timp cât nu a fost dovedita participarea reclamantei la o frauda, în lipsa unor dovezi concrete si certe în acest sens, nu se poate considera ca aceasta nu are dreptul de deducere, motivele invocate de organele fiscale privind comportamentul inadecvat al furnizorilor fiind invalidate.

Cu toate acestea, instanța de fond a anulat doar în parte actele atacate, menținând dispozițiile privind soldul neachitat de 239 181.8 de RON, pentru unicul motiv ca acest sold a fost trecut de societatea S.C A. S.R.L in contul 7588 " Alte venituri din exploatare".

Or, o astfel de soluție contrazice motivarea expusă cu privire la restul de sumă și relația cu acest partener comercial, în condițiile în care suma reprezintă sold neachitat, care a fost trecut la data de 30.06.2009 in contul 7588 " Alte venituri din exploatare" cu consecința creșterii veniturilor impozabile și a impozitului pe profit. In același timp, conform Codul fiscal, in aceasta situație nu se colectează TVA, nefiind o operațiune in sfera TVA.

Organul fiscal a avut posibilitatea să constate că impozitul aferent a fost dedus si achitat, însă în mod abuziv a majorat inca o data baza impozabila cu aceasta suma, calculând din nou impozit ȘI ACCESORII, PRECUM ȘI TVA și accesorii, cu încălcarea principiilor neutralității fiscale si a justeții impunerii (echității fiscale).

Standardul normei procedurale civile referitor la motivarea unei hotărâri judecătorești impune ca soluția din dispozitiv sa fie in concordanta cu considerentele avute in vedere la pronunțarea soluției, deziderat neimplinit in totalitate in cauză, în condițiile în care soluția instanței contrazice motivarea.

f/În ceea ce privește furnizorul G. S.R.L, recurenta a arătat că a achiziționat de la acesta 331.000 kg de materie prima constând in solvent recuperat in valoare de 346.830 RON, fără TVA. Această cantitate de materie primă a făcut parte din produsul finit valorificat către terți cu denumirea de H., livrat prin emitere de facturi în perioada 15.06.2009-27.11.2009 către diverși clienți, beneficiari finali.

Produsele achiziționate au fost înregistrate in evidența contabila a societății (s-a efectuat recepția prin întocmirea notei de intrare respective, s-a înregistrat in registrul de cumpărări, produsul finit a fost înregistrat in bonul de producție). S-au emis facturi care respectă reglementările si livrările au fost înregistrate in jurnalul de vânzări.

Instanța de fond, deși a observat lipsa unei participări a recurentei-reclamante la o fraudă fiscală, a anulat doar în parte actele contestate, menținând dispozițiile acestora referitoare la soldul neachitat de 9 936 de RON, pentru unicul motiv ca acest sold a fost trecut de societatea S.C A. S.R.L in contul 7588 " Alte venituri din exploatare". O astfel de soluție vine în contradicție cu motivarea fiind contrară principiului neutralității fiscale,care interzice dubla impunere interna si a principiului impunerii nejustificate (echității fiscale).

Suma de 9 936 RON reprezintă sold neachitat, fiind trecută la data de 30.04.2011 in contul 7588 " Alte venituri din exploatare" prin nota contabila ce arc ca si consecința fiscala creșterea venitului impozabil sau a bazei impozabile (creșterea impozitului pe profit la momentul inregistrarii acesteia). La data inregistrarii notei contabile societatea a impozitat suma de 9 936 RON, pentru care a achitat impozitul pe profit aferent, astfel că nu putea fi calculat impozit suplimentar aferent acesteia, tot astfel cum nu puteau fi calculate nici obligații suplimentare reprezentând TVA.

g/In ceea ce privește impozitul pe profit aferent cheltuielilor in suma de 397 724 RON si accize in suma de 326 RON, recurenta -reclamantă a invocat că în mod nelegal criticile formulate nu au fost analizate.

În acest sens, a arătat că prin contestația promovata la organul de soluționare S.C. A. S.R.L a contestat integral obligațiile stabilite suplimentar in sarcina sa, inclusiv impozitul calculat suplimentar prin scoaterea din regimul de deductibilitate a cheltuielilor in suma de 397 727 RON si accize in suma de 326 RON.

Cu privire la aceste sume, societatea a învederat asupra intervenirii prescripției dreptului organelor fiscale de a stabili obligații fiscale. La fila x din contestație se precizează că "pentru anul fiscal 2008, poziția societății noastre este următoarea: cu privire la orice sume si accesorii stabilite de către organul fiscal aferent activității desfășurata de societate in cursul anului 2008 a intervenit prescripția extinctiva conform normelor fiscale" .

Acest aspect a fost invocat și în acțiunea în anulare promovată la instanța de contencios administrativ si fiscal, astfel că nu se poate aprecia valid că societatea nu ar fi adus critici și nu ar fi argumentat, atât pe calea contestației administrative cat si prin acțiunea in anulare promovata, solicitarea de anulare a obligațiilor fiscale suplimentare.

3.2. Recursul recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală

Prin cererea de recurs promovată, recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a invocat incidența cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că în privința furnizorilor B. S.R.L., C. S.R.L. si D. S.R.L, în mod nelegal instanța fondului și-a însușit argumentele societății și ale experților desemnați, reținând ca spre deosebire de partenerii comerciali evidențiați la punctele I-III, intimata a achitat integral prețul facturat de acești furnizori, deci a achitat și TVA-ul aferent, fiind deci inclusiv contrară principiului neutralității măsura de obligare a acesteia la plata TVA-ului.

Instanța de fond realizează o interpretare greșită a normelor legale aplicabile și considera ca susținerile intimatei privind îndeplinirea condițiilor de fond și de formă pentru deductibilitatea TVA sunt întemeiate, aceasta deținând documentele justificative pentru deducerea taxei pe valoarea adăugată, în sensul dispozițiilor art. 146 alin. (1) lit. a) și art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.

Referitor la furnizorul E. S.R.L., s-a arătat că instanța reține cu aplicarea greșită a legii ca pentru diferența ce excede sumei de 500.347 RON, cu care a fost majorată baza de impunere a intimatei, pe de-o parte a intervenit prescripția dreptului organului fiscal de a stabili impozite și taxe, acestea fiind aferente operațiunilor economice desfășurate în anul 2008, iar pe de altă parte intimata a achitat prețurile facturate (de până la 1.039.189 RON) de acest furnizor, deci a achitat și TVA-ul aferent.

Cu privire la furnizorul F. S.R.L., instanța de fond a reținut nelegal că, dată fiind proporția redusă dintre valoarea serviciilor și produselor facturate în valoare totală de 346.830 RON fără TVA RON și soldul rămas neachitat de 239.181,8 RON, în coroborare cu celelalte date și probe administrate la dosar, nu se justifică majorarea bazei de impunere cu întreaga sumă de 383.130 RON, dat fiind faptul că societatea a dovedit că a înregistrat aceste operațiuni și a efectuat plăți către acest furnizor. De asemenea, instanța reiterează și cu privire la acest furnizor concluziile referitoare la prescripția dreptului organului fiscal de a stabili impozite și taxe, acestea fiind aferente operațiunilor economice desfășurate în anul 2008.

În ceea ce privește furnizorul G. S.R.L., instanța a reținut nelegal că dată fiind proporția redusă dintre valoarea serviciilor și produselor facturate în valoare totală de 346.830 RON fără TVA și soldul rămas neachitat de 9.936 RON, nu se justifică majorarea bazei de impunere cu întreaga sumă de 346.830 RON, dat fiind faptul că societatea a dovedit că a înregistrat aceste operațiuni și a efectuat plăți către acest furnizor.

Referitor la acciza în suma de 12.357.904 RON, instanța și-a însușit întocmai concluziile expertului, în sensul ca societatea nu a introdus in fabricație un produs nou, ci a fabricat si comercializat în toata perioada analizata același produs -H.- încadrat ca fiind un ulei mineral greu clasificat la codul NC 2707 99 99 si încadrat la categoria E470 Păcură, utilizat drept combustibil pentru încălzire, pentru care societatea a calculat si achitat acciza pentru păcură, corespunzătoare încadrării.

Pentru aceleași motive, din nou fără a dezvolta un raționament propriu, instanța reține legitimitatea utilizării materiilor prime de către societate în vederea obținerii produsului H. și astfel înlătura obligația de plata principala în suma de 11.869.429 RON și accesoriile aferente.

În ceea ce privește acciza stabilită suplimentar în cuantum de 2.113.788 RON, instanța și-a însușit întocmai concluziile expertului, fără a dezvolta un raționament propriu, reținând că variația aleatorie în limite atât de largi ale conținutului de marcator si colorant cuprinse in buletinele de analiza emise de Laboratorul vamal central confirma faptul ca, atât timp cât marcarea si colorarea a fost efectuata sub supravegherea organelor fiscale in cantitățile menționate in legislația fiscala, rezultă că de fapt nu au fost respectate procedurile si metodele de prelevare a probelor consemnate atât in standardul național SR EN ISO 3170/2004 cat si in Manualul de prelevare pentru controlul vamal, viciu ce a condus finalmente la constatări și concluzii eronate ale organelor fiscale.

Referitor la acciza în cuantum de 473.203 RON, printr-o interpretare eronata a prevederilor legale incidente, instanța reține că nu au fost depistate nici neconcordanțe între cele declarate și situația faptică și nici nu s-au dovedit a fi nerespectate celelalte obligații prev la alin 1-4) ale art. III alin. din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2012.

Mai invocă recurenta că instanța de fond nu a dezvoltat un raționament propriu, bazat pe prevederile legale aplicabile si probele administrate, însușinu-și în întregime susținerile reclamantei și concluziile raportului de expertiză. fara a tine cont de apărările si obiectiunile formulate de noi in acest sens si fara a arata motivele pentru care acestea au fost inlaturate.

Astfel, instanța de fond a pronunțat hotărârea atacata cu încălcarea dispozițiilor art. 175 din Legea nr. 571/2003, coroborate cu cele ale pct. 5 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004, iar incepând cu 1 aprilie 2010 prevederile art. 206A16 din Legea nr. 571/2003 coroborate cu cele ale pct. 78 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004, ale art. 206A16 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu cele ale 5 art. 1ll alin. (1) din O.U.G. nr. 24/06.06.2012, ale pct. 84 alin. (19) și (19A1) din H.G. nr. 44/2004, ale art. 206A69 alin. (14), alin. (16) - (19), alin. (23) si alin. (26) din Legea nr. 571/2003.

Referitor la prescripție, recurenta a arătat că Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 21/14.09.2020 nu produce efecte în cauză, deoarece la data efectuării inspecției fiscale aceasta nu fusese pronunțată, dezlegarea putând produce efecte doar pentru viitor.

Termenul de prescripție a început sa curgă de la data depunerii declarației fiscale pentru obligațiile fiscale datorate bugetului și nu de la data formării bazei impozabile.

Referitor la accize în sumă de 12.357.904 RON, recurenta-pârâtă ANAF a invocat că în perioada 01.01.2008 - 15.02.2011 societatea a fabricat și comercializat pentru încălzire produsul "Combustibil lichid greu ecologic pentru focare - H., fără a respecta prevederile pct. 5 alin. (2), respectiv pct. 78 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.

Pentru perioada 01.01.2008-31.03.2010 au fost avute în vedere prevederile prevederile art. 175 din Legea nr. 571/2003, coroborate cu cele ale pct. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, iar începând cu 1 aprilie 2010 sunt aplicabile prevederile art. 206 din Legea nr. 571/2003 coroborate cu cele ale pct. 78 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, conform cărora produsele energetice sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi realizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor, iar nivelul accizei se stabilește în funcție de destinație, aceasta fiind în cazul combustibilului pentru încălzire la nivelul celei prevăzute pentru motorină. Înainte de producție, de vânzare sau de utilizarea produselor energetice, operatorii economici au obligația să solicite Comisiei de autorizări încadrarea produsului respectiv din punctul de vedere al accizelor, solicitare care este însoțită obligatoriu de buletinul de analiză al produsului respectiv emis de un laborator agreat, de încadrarea tarifară a produsului efectuată de autoritatea vamală centrală și de avizul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.

A precizat recurenta ANAF că reclamanta a comunicat la 19.11.2007 intenția de a realiza produsul "Combustibil lichid greu pentru focare industriale -H.", având încadrarea tarifară 2707.99.99, emisă de Autoritatea Naționala a Vămilor și avizat de Ministerul Economiei și Comerțului, ca fiind un produs similar cu Combustibil lichid greu pentru focare industriale, produs petrolier tip păcură", solicitând totodată încadrarea produsului "Combustibil lichid greu pentru focare industriale - H., din punct de vedere al accizei."

Din analiza informațiilor comunicate de Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Tehnici de Vămuire și Tarif Vamal a rezultat că produsul H. reprezintă ulei mineral, în care conform certificatului de analiză predomina constituenții aromatici: 59,1%, 29,1% hidrocarburi nearomatice si 11,2% component esteric, în principal ulei vegetal, fiind obținut din amestecul fizic al materiilor prime: pacuri declasate, uleiuri grele si alte uleiuri petroliere cu materii auxiliare de tipul ulei vegetal, esteri ai alcoolului etilic, aditivi multifuncționali pentru combustie si diluant organic DILUP.

Produsul astfel caracterizat se clasifică la codul tarifar 2707.99.99, prin aplicarea regulilor generale de interpretare a sistemului Armonizat și Nomenclaturii Combinate nr. 1, 3b) și 6 a textelor poziției 2707, subpoziției 270799 și codului NC 2707.99.99.

Această clasificare tarifară era valabilă numai pentru produsul care corespundea întocmai descrierii expuse, documentației anexate și perioadei valabilității bazei legale invocate.

La data solicitării de către societate a încadrării produsului "Combustibil lichid greu pentru focare industriale - H.", din punct de vedere al accizei, respectiv 19.11.2007, O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor era deja abrogată de la data de 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a Legii nr. 571/2003, conform prevederilor art. 298 alin. (1) pct. 39, iar produsul energetic încadrat la codul NC 2707.99.99 trebuia supus accizelor dacă era destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor, fără a mai beneficia de nivel de acciză zero așa cum era prevăzut în vechiul act normativ.

Ministerul Economiei și Finanțelor a comunicat recurentei reclamante la 16.01.2008 că are obligația de a se conforma prevederilor pct. 5 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004, în sensul completării documentației cu avizul Ministerului Economiei si Finanțelor - Direcția Generala Politica Industriala si Competitivitate, pentru asimilarea produsului menționat cu un produs echivalent, pentru care sunt stabilite accize. Societatea nu s-a conformat obligațiilor decât în data de 15.02.2011, când potrivit adresei nr. x emisă de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri "a fost avizată asimilarea produsului denumit Combustibil lichid greu pentru focare 'industriale - H." încadrat la poziția tarifară NC 2707.99.99 cu produsul păcură conform art. (1) pct. 1 O.U.G. nr. 29/2009.

Așadar, în mod legal organele de inspecție fiscală au stabilit, în conformitate cu prevederile pct. 5 alin. (4), respectiv pct. 78 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, că societatea datorează în cazul combustibilului pentru încălzire o acciză egală cu acciza prevăzută pentru motorină.

Arată recurenta ANAF că și în ipoteza în care s-ar aprecia că condiția era une de formă, în situația obținerii de decizii de asimilare care confirmă asimilarea produselor energetice cu produsul păcură, acestea nu conferă retroactiv dreptul de a beneficia de regimul de accizare pentru păcură, deoarece s-ar goli de conținut dispozițiile normative anterior explicitate, care reglementează modalitatea de accizare a produselor energetice, pentru care în lege nu este prevăzut un nivel de accizare.

Potrivit prevederilor art. 175 alin. (4) din Codul fiscal și pct. 5 alin. (1) din Normele metodologice, și respectiv art. 206

1

6 alin. (4) din Codul fiscal și pct. 78 alin. (2) din Normele metodologice în vigoare la datele de referință, produsele energetice pentru care nu este stabilit un nivel al accizelor sunt supuse accizelor dacă: sunt realizate în scopul de a fi utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor; sunt puse în vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor; sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

La alin. (2) și (3) pct. 5 din normele metodologice, și respectiv și pct. 78 alin. (2) din Normele metodologice se prevede că operatorii economici aflați în una din situațiile de mai sus sunt obligați ca înainte de producție, de vânzare sau de utilizare a produselor energetice, să adreseze o solicitare Comisiei, pentru încadrarea produselor respective din punctul de vedere al accizelor. Obligația intervine în situațiile prevăzute la alin. (4), (5) și (6) ale art. 175, respectiv alin. (4),(5) și (6) ale art. 206

1

6 din Codul fiscal.

Așadar, operatorul economic avea obligația, anterior utilizării sau punerii în vânzare, de a obține de la Comisie încadrarea din punct de vedere al accizelor aferente produselor utilizate, iar în cazul în care acesta nu a obținut de la Comisie încadrarea produselor respective din punct de vedere al accizelor se calculează accize la nivelul prevăzut pentru motorină.

Referitor la acciza în sumă de 473.203 RON, recurenta-pârâtă ANAF precizează că la 01.08.2012 reclamanta a depus situația stocurilor pentru produsele finite accizabile H. existente la punctul de lucru din str. x, Rm. Sărat, jud. Buzău, respectiv pentru cantitatea de 306.531 tone, din care cantitatea de 222.401 tone aflată în depozit și cantitatea de 84.130 tone produse energetice aflate în antrepozitul fiscal. Organele de inspecție fiscală au constatat că societatea nu a respectat termenul de depunere a listei de inventar privind stocurile, astfel cum este prevăzut la art. 111 alin1din O.U.G. nr. 24/07.06.2012, astfel că în baza dispozițiilor alin. (5) al aceluiași articol au stabilit în sarcina societății accize la nivelul prevăzut pentru motorină.

Temeiul legal este reprezentat de art. 206

16

alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu cele ale art. 1ll alin. (1) din O.U.G. nr. 24/06.06.2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, texte potrivit cărora, pentru produsul energetic păcură cu codurile NC de la 27101961 până la 27101969, nemarcat și necolorat, eliberat pentru consum înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/06.06.2012, operatorii economici au obligația de a depune la autoritatea vamală teritorială în raza căreia își desfășoară activitatea, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a actului normativ, respectiv 07.06.2012, data publicării în Monitorul Oficial nr. 384, liste de inventar cu stocurile existente la data intrării în vigoare a actului normativ.

Societatea a depus abia la data de 01.08.2012 lista de inventar cu stocul de produse finite, potrivit căreia la această dată societatea deținea în stoc cantitatea de 306.531 tone, din care cantitatea de 222.401 tone aflată în depozit și cantitatea de 84.130 tone produse energetice aflate în antrepozitul fiscal, precum și dovada plății accizelor pentru cantitatea de H. aflată în depozitul societății, respectiv ordinul de plată din data de 31.07.2012.

Acesta este motivul pentru care s-a constatat că societatea si-a îndeplinit cu intârziere obligația instituita de legiuitor prin O.U.G. nr. 24/07.06.2012, având în vedere că actul normativ a intrat în vigoare la data de 07.06.2012 și societatea avea obligația depunerii situației stocurilor la autoritatea vamală teritorială în raza căreia își desfășoară activitatea în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, respectiv până pe data de 12.06.2012 inclusiv.

Prin nedeclararea în termen a listelor de inventariere cu stocurile de produse energetice prevăzute la art. 206

1

6 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003 sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, nemarcate si necolorate, societatea a încălcat prevederile art. 1ll alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2012, fapt pentru care organele de inspecție fiscală au procedat la calculul accizelor la nivelul prevăzut pentru motorina.

Referitor la accize în sumă de 11.869.429 RON, recurenta ANAF a invocat că în perioada februarie 2011 - decembrie 2012 reclamanta a produs în antrepozitul fiscal și a comercializat, pe lângă produsul H., inclusiv un produs energetic pentru care nu a prezentat încadrarea tarifară emisă de Autoritatea Națională a Vămilor, retetarul de fabricație, manualul de producție al noului produs, specificațiile tehnice privind fabricarea produsului, procesul de producție.

Organele de inspecție fiscală au stabilit că societatea avea obligația să solicite autorității vamale centrale încadrarea tarifară a produsului, precum și încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile pentru produsul nou fabricat în antrepozitul fiscal și să solicite asimilarea cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.

Societatea nu a respectat prevederile pct. 78 alin. (3) și alin. (4) coroborate cu cele ale pct. 84 alin. (19) și alin. (19/1) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 și au calculat în sarcina societății accize suplimentare în sumă de 11.869.429 RON, normele invocate prevăzând că antrepozitarul autorizat are obligația de a solicita autorității vamale încadrarea tarifară a produsului, precum și încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile, în cazul oricărui nou produs ce urmează sa intre în nomenclatorul de fabricație.

În accepțiunea legislației specifice, printr-un produs nou se înțelege produsul finit accizabil care, datorită caracteristicilor și proprietăților fizico-chimice și organoleptice, este diferit de produsele accizabile existente în nomenclatorul de fabricație.

A invocat recurenta-pârâtă inclusiv incidența prevederilor art. 206

16

alin. (3) - (7) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu dispozițiile pct. 78 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, din care rezultă că produsele energetice sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi realizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor, iar nivelul accizei se stabilește în funcție de destinație, aceasta fiind în cazul combustibilului pentru încălzire la nivelul celei prevăzute pentru motorină.

În perioada verificată, societatea a produs produsul cu denumirea comercială H. încadrat la poziția tarifară 2707.99.99, având declarată o anumită compoziție, iar ca urmare a verificării de către echipa de control a fișelor de magazie si a rapoartelor de producție din perioada februarie 2011 - decembrie 2012, a rezultat ca societatea nu a folosit ca materie primă produse încadrate la codurile NC 27.10.19.31 pana la 27.10.19.49 în procesul de producție a produsului H., deși acestea fuiseseră declarate ca făcând parte din compoziția produsului.

Totodată, echipa de control a constatat că pentru produsul finit societatea a efectuat rapoarte de încercare la Laboratorul M. S.A. si Laboratorul N., în baza cărora a emis o declarație de conformitate a produsului comercializat H..

Însă, din documentele prezentate s-a constatat că, pentru declarațiile de conformitate de la nr. 16 la 74, 251, 256, 257, 258, 260, 261, 273 si 274 nu au fost prezentate rapoarte de încercare în baza cărora au fost eliberate declarațiile de conformitate. De asemenea, Rapoartele de încercare nr. 81 si nr. 82 din data de 24.04.2012, ridicate în copie certificata conform cu originalul de la societate au menționat la rubrica "Produsul":

"Combustibil lichid H. tip I", iar din Raportul de inspecție fiscală nr. x/09.07.2014 a rezultat că laboratorul M. S.A. a pus la dispoziție Raportul de incercare nr. x/24.04.2012 care are la rubrica "Produsul": Deșeuri Combustibil Lichid H. Tip 1 si Raportul nr. x/24.04.2012 care are la rubrica produsul: Deșeuri Combustibil Lichid H. Tip II. Prin urmare, societatea a emis declarații de conformitate inclusiv pentru produsele care nu se incadrau ca fiind H. si care nu trebuiau comercializate.

Astfel, din corelarea materiilor prime consemnate in "Situația bonurilor de predare cu consumuri", documente puse la dispoziție de societate în format electronic, cu materiile prime ce intra in compoziția produsului finit, rezultă că în mod legal organele de inspecție fiscală au stabilit accize suplimentare in cuantum de 11.869.429 RON.

Referitor la acciza în cuantum de 2.113.788 RON, recurenta-pârâtă a arătat că în perioada 07.09.2012-15.12.2012, în antrepozitul fiscal pentru producție produse energetice, societatea a efectuat operațiuni de marcare/colorare pentru produsul "H.", combustibil lichid pentru focare, încadrat la poziția tarifara 27079999, cod produs accizabil E470, un produs asimilat din punct de vedere al accizelor cu produsul energetic păcura prevăzut la art. 206

1

6 alin. (3) lit. g) din Legea 571/2003. Operațiunile de marcare/colorare s-au efectuat prin adăugarea substanței Dyeguard Blue MCR 2Y, care conținea atât colorantul cat si euromarcatorul, in cantitățile stabilite conform specificației tehnice a produsului, raportate la cantitățile de produs H. determinate prin măsurare in rezervoare, urmata de omogenizarea produsului prin barbotare. De asemenea, pentru fiecare operațiune de marcare/colorare supravegheata, autoritatea vamala a încheiat un Proces-verbal de marcare/colorare si in urma dispozițiilor conducerii Biroului Vamal de Interior Buzău, s-au prelevat probe care au fost expediate spre analiza in scopul determinării si cuantificării cantităților de euromarcator si colorant.

In urma emiterii buletinelor de analiza de către Laboratorul Vamal Central a rezultat faptul ca euromarcatorul si colorantul identificate sunt cele prevăzute in legislația fiscala, respectiv solvent yellow 124 si solvent blue 35, dar procentele cantitative nu sunt cele prevăzute în legislația fiscala.

Organele vamale din cadrul Biroului Vamal de Interior Buzău au transmis Biroului Vamal de Interior Prahova situația centralizatoare a cantităților de produs energetic H. marcate și colorate, din care s-au prelevat probele care au fost transmise Laboratorului Vamal Central, respectiv Anexa la PVC nr. 3618/30.05.2014. Cu adresa nr. x/03.06.2014, organele vamale din cadrul Biroului Vamal de Interior Prahova au solicitat efectuarea unei inspecții fiscale la A. S.R.L. în ceea ce privește accizele la produse energetice.

Având în vedere că produsele energetice au fost marcate și colorate necorespunzător, organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina societății accize suplimentare în sumă de 2.113.788 RON în conformitate cu prevederile art. 206

6

9 alin. (26) din Legea nr. 571/2003, și în temeiul art. 206

1

6 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu dispozițiile art. 206

6

9 alin. (14), alin. (16) - (19), alin. (23) si alin. (26) din același act normativ.

Potrivit "Situației vânzărilor H." pusa la dispoziție de societate, cantitățile de produs energetic inscrise in anexa la PVC 3618/30.05.2014 - "Situație centralizatoare H. marcat/colorat, marcate și colorate necorespunzător, au fost vândute de societate integral pe teritoriul României, aferent acestora societatea calculând si plătind acciza la nivelul prevăzut pentru păcura.

Având in ved