ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 336/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în insolvență, a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, solicitând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016.

Prin sentința nr. 293 din 07 decembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., societate aflată în procedura generală de insolvență, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., societate aflată în procedura generală de insolvență, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea contestației și anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecția Fiscală.

În motivarea recursului, s-a arătat că, în perioada 01.06.2016 - 25.07.2016, societatea recurentă a fost supusă unei inspecții fiscale, efectuată de către reprezentanții AJFP Prahova - Inspecția fiscală, în urma căreia a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. x/02.08.2016, prin care au fost stabilite în sarcina societății obligații suplimentare de plată în cuantum de 5.000.301 RON, iar la data de 03.08.2016, i-a fost comunicată Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016, prin care organul fiscal a dispus instituirea măsurilor asigurătorii pentru obligații fiscale suplimentare în suma totală de 4.640.031 RON, în condițiile în care prin Decizia nr. 2172/12.05.2016 au mai fost instituite măsuri asigurătorii pentru suma de 311.931 RON.

În esență, recurenta-reclamantă critică modalitatea de instituire în sarcina sa a acestor obligații fiscale, apreciind că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, în condițiile în care prima instanță a făcut o apreciere greșită în cauza dedusă judecății, prin prisma unor dispoziții legale abrogate.

Astfel, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016 a fost emisă în temeiul art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aspecte în raport de care, prima instanță a reținut în mod greșit că dispozițiile legale aplicabile cauzei sunt cele cuprinse în art. 129 din O.G. nr. 92/2003. Ca atare, prima instanță nu a analizat motivele contestației sale prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, ci prin prisma unor dispoziții legale abrogate.

De asemenea, consideră că hotărârea se bazează pe o apreciere greșită a situației de fapt deduse judecății și a probelor administrate în cauză, având în vedere că A.J.F.P. Prahova nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor asigurătorii, în condițiile în care temeinicia luării măsurilor asigurătorii trebuia raportată la o anumită atitudine de rea-credință a debitorului.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefundat, și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Intimata-pârâtă arată că, în mod corect, instanța de fond, în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, a reținut că organul fiscal a motivat decizia contestată, aceasta cuprinzând suficiente elemente justificative concrete din care reiese existenta pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului societății, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării creanțelor, în timp ce recurenta-reclamantă nu a probat susținerile sale.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune, prin care a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016 emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, ca urmare a inspecției fiscale efectuate în perioada 01.06.2016 - 25.07.2016, finalizată prin Raportul de inspecție fiscală nr. x/02.08.2016, prin care au fost stabilite în sarcina societății obligații suplimentare de plată în cuantum de 5.000.301 RON.

La emiterea deciziei atacate prin prezenta acțiune, organul fiscal a ținut cont și de emiterea anterioară a Deciziei nr. 2172/12.05.2016, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii pentru suma de 311.931 RON, în baza aceluiași raport de inspecție fiscală.

Înalta Curte constată că atât controlul fiscal, cât și actele emise în urma acestuia, respectiv Raportul de inspecție fiscală nr. x/02.08.2016, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016 emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, dar și Decizia nr. 2172/12.05.2016 de instituire a măsurilor asigurătorii, au fost emise sub imperiul Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Cu toate acestea, examinând sentința recurată din perspectiva normelor de drept avute în vedere de către prima instanță și în raport de care s-a efectuat controlul judecătoresc, Înalta Curte constată că analiza primei instanțe s-a întemeiat pe normele prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală anterior.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", iar în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) din același act normativ, instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanței obligația necesitarea unei analize efective a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de dovezi ale părților, în raport de normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță și pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

În speță, fiind nesocotite și dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul are îndatorirea de a asigura aplicarea corectă a regulilor de drept, precum și a normelor de drept material și de a respecta el însuși toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil, a fost încălcat dreptul părților la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou litigiul prin raportare la prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, act normativ în baza căruia a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016, a cărei anulare se solicită prin prezentul demers judiciar, dar și raportul de inspecție fiscală, pentru a efectua cercetarea judecătorească într-un cadru procesual corect, urmând a se avea în vedere normele procedurale aplicabile cauzei, ținând seama de toate motivele și apărările invocate de reclamant prin acțiune și de pârâtă prin întâmpinare, a căror examinare a devenit astfel, inutilă, prin raportare la soluția dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii recurate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, împotriva sentinței nr. 293 din 07 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, împotriva sentinței nr. 293 din 07 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2018.