ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1750/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 20.01.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat:

a. Anularea Deciziei nr. 26975/17.11.2015 prin care s-a respins contestația împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului "Convergență" privind proiectul "Dezvoltare durabilă și creșterea competitivității pe piața construcțiilor prin crearea unei unități de producție betoane" al SC A. SRL.

b. Anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, numărul x/15.04.2011, împotriva căruia a formulat în termen legal contestație în data de 25.05.2015.

c. Exonerarea de la plata creanței bugetare rezultata din constatarea neregulilor în cuantum de 1.022.325,75 RON;

d. Constatarea legalității și menținerea contractului de finanțare nr. x;

e. cheltuieli de judecata.

Prin Sentința nr. 192/CA/2016-PI pronunțată în data de 26 septembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - DG AM POS CCE.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în urma rejudecării litigiului în fond, sa se admită cererea de chemare în judecată și, în consecință, să se anuleze Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.04.2015 și Decizia nr. 26575/17.11.2015, emise de către intimata-pârâtă AM POS CCE, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 1.022.325,75 RON și a penalităților de întârziere.

În opinia sa, soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ca urmare a existenței unei pretinse legături între "cinci întreprinderi" este nelegală, fiind incidente următoarele motive de recurs:

I. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În susținerea acestui motiv a precizat că pretinsa motivare a hotărârii Curții de Apel Oradea este, de fapt, o preluare a argumentelor expuse de către intimata parata AM POS CCE în întâmpinare. Astfel, în cuprinsul unui tabel, a analizat pe două coloane, în paralel, motivarea instanței de fond și susținerile AM POS CCE din întâmpinare și actele administrative atacate.

A solicitat a se observa că hotărârea nu cuprinde absolut niciun considerent propriu al primei instanțe, toată motivarea fiind o preluare a argumentelor intimatei pârâte din întâmpinarea formulată ori din actele administrative atacate.

Astfel, prima instanță nu a înțeles să răspundă niciunui argument al recurentei-reclamante, invocat prin cererea de chemare în judecată și prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei.

Or, față de aceste motive, a solicitat a se constata ca hotărârea atacată încalcă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prin care s-a stabilit că în cuprinsul considerentelor hotărârii instanței va arăta "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", iar nemotivarea hotărârii aduce părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acesteia, așa cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudență.

II. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, teza a doua, C. proc. civ. - hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material cu privire la IMM-uri, respectiv a prevederilor art. 11 din Ordinul 477/2008, ale Ghidului Solicitantului și ale art. 4

4

și 6 din Legea nr. 346/2004.

III. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, prima teză, C. proc. civ. - hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea a normelor de drept material care reglementează principiului irevocabilității actelor administrative individuale, fiind și expresia unui exces de putere publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care, prin emiterea Procesului-verbal, Autoritatea a încălcat drepturile recurentei-reclamante.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Prin notele de ședință din data de 23 aprilie 2017, recurenta-reclamantă SC A. SRL a solicitat a se avea în vedere motivele de recurs și a precizat că intimatul-pârât în alte două spețe cu un obiect similar (existența întreprinderilor legate) a avut o altă opinie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Acțiunea are ca obiect cererea formulată de reclamanta SC A. SRL prin care a solicitat efectuarea controlului de legalitate asupra Deciziei nr. 26975/17.11.2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.04.2011.

În speță, așa cum a argumentat și recurenta-reclamantă, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest motiv de recurs vizează ipoteze variate, precum nemotivarea, motivarea insuficientă, implicită, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Ipoteza care se regăsește în cauza supusă judecății are în vedere nemotivarea hotărârii, de vreme ce, din analiza acesteia se constată că prima instanță s-a limitat la a da aparența unei minime examinări a motivelor de nelegalitate invocate în susținerea cererii de anulare a măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă, reluând, în realitate, exclusiv și în integralitatea lor, argumentele pârâtului, expuse în întâmpinare și actele administrative supuse controlului.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real examinate de către instanța sesizată.

Principiul general consacrat de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ. impunea în sarcina primei instanțe obligația de motivare a hotărârii pronunțate, în sensul de a prezenta "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Or, în speță, reluarea în mod exclusiv a argumentelor uneia dintre părți, anume ale pârâtului, fără a le însoți, în mod vădit, de analiza proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, fără a prezenta argumentele proprii privind respingerea motivelor de nelegalitate expuse în acțiunea introductivă de instanță, nu corespunde exigențelor textului legal sus-citat.

Această concluzie este susținută și de modul sumar, neconcludent și contradictoriu în care au fost analizate cererile reclamantei.

În egală măsură, sentința nesocotește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia art. 6 § 1 din Convenție, care a statuat constant că dreptul la un proces echitabil presupune ca hotărârea instanței să cuprindă răspunsuri specifice și explicite la aspectele esențiale supuse judecății, altfel spus un examen concret, efectiv al aspectelor importante ale cauzei (de ex. în cauza Albina împotriva României, 2005 ori în cauza Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României, 2006).

Nemotivarea hotărârii, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care impun casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurentei-pârâte întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 192/CA/2016 - PI din 26 septembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2019.

GGC - GV