ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2599/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 1.03.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 20082/24.08.2015 și recunoașterea societății reclamante drept beneficiar eligibil.

Prin sentința nr. 100/CA/2016 - PI din 23 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe și s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe cu sediul în București.

Împotriva sentinței nr. 100/CA/2016 - PI din 23 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanțe, având în vedere că prima instanță a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității.

În motivarea recursului arată că intimatul avea obligația să se pronunțe asupra contestației administrative, astfel cum prevăd dispozițiile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, dar s-a pronunțat abia la data de 09.02.2016 prin Decizia nr. 1966. Cu toate acestea, intimatul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, ce a fost admisă de către prima instanță.

Consideră că prima instanță a interpretat greșit normele legale incidente, în condițiile în care intimatul s-a aflat în culpă pentru nesoluționarea contestației administrative în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, susține că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că recurenta-reclamantă, în calitate de persoană vătămată, s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru anularea actului vătămător, în lipsa unui răspuns la contestația administrativă formulată.

De asemenea, recurenta-reclamantă susține că dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 nu limitează aplicabilitatea art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, arătând că potrivit normei speciale, respectiv art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, doar decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative poate fi atacată la instanța de contencios administrativ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 20082/24.08.2015 și recunoașterea societății reclamante drept beneficiar eligibil.

Cu titlu preliminar, se constată că la termenul de judecată acordat pentru soluționarea recursului, reprezentantul recurentei-reclamante a susținut că prezenta cauză a rămas fără obiect, având în vedere că asupra procesului-verbal nr. x/24.08.2015, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență s-a pronunțat Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, în care prin sentința nr. 69/CA/2017 - P.I. din data de 07.06.2017 s-a admis acțiunea și s-a anulat procesul-verbal nr. x/24.08.2015.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie Procesul-verbal nr. x/24.08.2015, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, proces-verbal care, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de anulare, este încă în ființă, astfel că nu se poate reține lipsa de obiect a acțiunii.

Pe de altă parte, se reține că, întrucât obiectul cererii de recurs îl constituie hotărârea recurată, în cauză nu se poate reține nici o eventuală lipsă de obiect a recursului.

În ceea ce privește sentința recurată, Înalta Curte constată că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 46 - 51 din actul normativ menționat, împotriva titlului de creanță se poate formula contestație administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunțată în soluționarea contestației să fie atacată de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Astfel, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Prin urmare, contrar alegațiilor recurentei-reclamante, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ numai decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva titlului de creanță, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a titlului de creanță atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care, în cazul admiterii contestației, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

Or, recurenta-reclamantă a precizat că obiectul acțiunii sale îl constituie anularea Procesului-verbal nr. x/24.08.2015, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență și nu a deciziei de soluționare a contestației administrative formulate împotriva acestuia.

Astfel fiind, întrucât reclamanta a înțeles să atace procesul-verbal arătat și nu decizia pronunțată în soluționarea contestației, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, soluția primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă a acțiunii reclamantei este legală, fiind pronunțată cu corecta aplicare a normelor de drept material aplicabile, instanța de control judiciar împărtășind punctul de vedere al instanței de fond în privința soluției pronunțate.

La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 685/2015, nr. 3236/2015, nr. 843/2016, nr. 827/2017, nr. 2388/2017, nr. 369/2018 și nr. 4379/2018.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 100/CA/2016 - PI din 23 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 100/CA/2016 - PI din 23 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.