ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1897/2019

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, la data de 19 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă cu privire la minorul C. și obligarea pârâtului la restituirea certificatului de naștere al minorului; de asemenea, a solicitat modificarea programului de vizitare a minorului și modificarea numelui minorului din C. în E..

Prin Sentința civilă nr. 4474 din 22 mai 2017, Judecătoria sectorului 6 București a respins excepția inadmisibilității cererii de modificare a numelui minorului C.; a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A.; a admis cererea reconvențională a pârâtului-reclamant B.; a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului C., să se exercite exclusiv de către tatăl pârât-reclamant; a dispus ca locuința minorului C. să fie la tatăl pârât-reclamant; a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 5.355,68 RON cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 462A din 07 februarie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. împotriva Sentinței civile nr. 4474 din 22 mai 2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București.

Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. x/2018, la data de 07 martie 2018, revizuenta A. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 4474 din 22.05.2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București și a Deciziei civile nr. 462 din 07.02.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

La data de 22 iunie 2018, petenta A. a formulat în cadrul procedurii de revizuire, cerere de suspendare, prin care a solicitat suspendarea executării Sentinței nr. 4474/22.05.2017 și a Deciziei nr. 462/07.02.2018, a căror revizuire a solicitat-o, până la soluționarea cererii de revizuire.

Prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării formulată de revizuenta A..

Împotriva încheierii de ședință din 15 noiembrie 2018, a declarat recurs petenta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecința suspendării efectelor Sentinței civile nr. 4474/22.05.2017 și a Deciziei civile nr. 462/07.02.2018.

În motivarea căii de atac, s-a arătat, în esență, că soluția de respingere a cererii de suspendare este nelegală, încălcând dispozițiile legale privind principiul interesului superior al minorului, minor care deși se află pe teritoriul României nu se poate bucura de drepturile pe care le are orice copil din cauza comportamentului iresponsabil al intimatului, care, în opinia recurentei, este încurajat de indiferența unor autorități și instanțe ale statului român.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 ianuarie 2019.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din data de 24 iunie 2019 a luat act de conținutul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că încheierea de ședință din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este susceptibilă de recurs, în raport de dispozițiile art. 484 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților litigante, iar intimatul B. a depus punct de vedere prin care a invocate inadmisibilitatea recursului.

Examinând excepția inadmisibilității recursului, reținută prin raport, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 din C. proc. civ., reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârile date în apel, cele date potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Art. 512 din C. proc. civ. prevede că:

"Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător".

Potrivit art. 484 alin. (5) din C. proc. civ., asupra cererii de suspendare a executării hotărârii "completul se pronunță, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care este definitivă".

În speță, revizuenta A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării formulată de revizuentă.

Din interpretarea și coroborarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că încheierea de ședință din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este susceptibilă de recurs.

Se mai reține că, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege", mențiunea în cuprinsul încheierii atacate a faptului că părțile au deschisă calea de atac a recursului nu are niciun efect asupra admisibilității căii de atac, potrivit celor mai sus-arătate.

Înalta Curte reține că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018, întrucât încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2019.

GGC - OB