ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 344/2020

Asupra conflictului negativ de competență

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 la data de 7 martie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenta A. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 4474 din data de 22 mai 2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2016 și a Deciziei civile nr. 462 din data de 7 februarie 2018 pronunțate de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentințelor civile nr. 7678 din 30 septembrie 2016 și nr. 982 din 6 februarie 2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București și ale Deciziilor civile nr. 135A din 27 aprilie 2017 și nr. 4267A din 18 noiembrie 2016 pronunțate de Tribunalul București în căile de atac declarate împotriva sentințelor sus-menționate.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.1. Prin Decizia civilă nr. 22 din 11 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția de necompetență materială a cererii de revizuire în raport de primul termen constituit de Sentințele civile nr. 7678/2016 și nr. 982/2015 ale Judecătoriei Sectorului 6 București și, pe cale de consecință, a declinat competența materială de soluționare a acestei cereri de revizuire, în favoarea Tribunalului București.

A disjuns cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței civile nr. 4474 din data de 22 mai 2017 pronunțate de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2016 și a Deciziei civile nr. 462 din data de 7 februarie 2018 pronunțate de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B. și cu autoritățile tutelare Primăria Sectorului 6 București și Primăria Bragadiru - Ilfov, în raport de primul termen constituit de Deciziile civile nr. 1354/2017 și nr. 4267/2016 ale Tribunalului București, cu formarea unui nou dosar, în care a stabilit termen de judecată la data de 5 martie 2019.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, faptul că termenii cazului de revizuire invocat sunt reprezentați astfel:

- primul termen, de Sentințele civile nr. 7678/2016 și nr. 982/2015 ale Judecătoriei Sectorului 6 București și de Deciziile civile nr. 1354/2017 și nr. 4267/2016 ale Tribunalului București pronunțate în căile de atac declarate împotriva sentințelor;

- al doilea termen, de Sentința civilă nr. 4474 din data de 22 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2016 și Decizia civilă nr. 462 din data de 7 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Curtea de apel a constatat că revizuenta și-a menținut cererea de revizuire în raport de toate hotărârile menționate în cererea de revizuire, astfel încât în respectarea principiului disponibilității care guvernează materia procesului civil, conform art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., instanța este ținută să evalueze excepția de necompetență în acești parametri stabiliți de către revizuentă.

Așadar, având în vedere faptul că Sentințele civile nr. 7678/2016 și nr. 982/2015, invocate de către revizuentă ca reprezentând prim termen al cererii de revizuire, au fost pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București, curtea de apel a constatat în aplicarea dispoziției imperative din cuprinsul art. 510 alin. (2) prima teză din C. proc. civ., că instanța mai mare în grad, în raport de aceste sentințe, este Tribunalul București, nefiind incidentă situația de excepție evocată în cadrul tezei secunde a art. 510 alin. (2) din C. proc. civ.

În privința dispozițiilor art. 510 alin. (3) din C. proc. civ. invocate în combaterea excepției, de către revizuentă, curtea de apel a observat faptul că norma juridică de care partea s-a prevalat a impus cauzei aceeași soluție de declinare consacrată implicit, dar inechivoc, de art. 510 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, motivul de revizuire invocat în referire la toate hotărârile care se configurează în prim termen al revizuirii, respectiv cel reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., determină competențe diferite ale instanței, astfel încât, conform art. 510 alin. (3) din C. proc. civ., nu va opera prorogarea de competență.

Prin urmare, se impune admiterea excepției invocate în privința cererii de revizuire în raport de primul termen constituit de Sentințele civile nr. 7678/2016 și nr. 982/2015 ale Judecătoriei Sectorului 6 București, cu efectul juridic al declinării competenței materiale a acestei cereri de revizuire (deci, în raport de primul termen constituit de Sentințele civile nr. 7678/2016 și nr. 982/2015 ale Judecătoriei Sectorului 6 București), în favoarea Tribunalului București.

Pe de altă parte, întrucât Curtea de Apel București este instanța imediat superioară Tribunalului București, cel ce a pronunțat Deciziile civile nr. 1354/2017 și nr. 4267/2016, hotărâri care reprezintă, de asemenea, prim termen al revizuirii, în temeiul art. 510 alin. (2) prima teză din C. proc. civ., curtea de apel a apreciat că este competentă în soluționarea acestei cereri de revizuire (deci în raport de primul termen constituit de Deciziile civile nr. 1354/2017 și nr. 4267/2016 ale Tribunalului București), fiind așadar necesar din punct de vedere administrativ ca, în raport de dispoziția de declinare, să se disjungă cererea de revizuire formulată de revizuenta împotriva Sentinței civile nr. 474 din data de 22 mai 2017 pronunțate de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2016 și a Deciziei civile nr. 462 din data de 7 februarie 2018, pronunțate de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, în raport de primul termen constituit de Deciziile civile nr. 1354/2017 și nr. 4267/2016 ale Tribunalului București.

2.2 Prin Sentința nr. 2151 din 10 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței civile nr. 4474 din 22 mai 2017 pronunțate de Judecătoria sectorului 6 București, definitivă prin respingerea apelului, prin Decizia civilă nr. 462A din 7 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și a Deciziei civile nr. 4267A din 18 noiembrie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă și Deciziei civile nr. 1354 din 27 aprilie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B., autoritatea tutelară Primăria Sectorului 6 București și autoritatea tutelară Primăria Bragadiru, cu sediul în Bragadiru, Șoseaua x, județul Ilfov, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut, în esență, faptul că la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2019, conform precizărilor făcute oral și prin cererea scrisă depusă la dosar, revizuenta a arătat că cererea de revizuire dedusă judecății are ca obiect revizuirea Sentinței civile nr. 4474 din 22 mai 2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București, sentință ce este potrivnică în raport cu alte două sentințe pronunțate de judecătorie, dar care au fost schimbate în apel, prin deciziile pronunțate de către Tribunalul București.

În raport de această precizare a cererii de revizuire, Tribunalul București a reținut că revizuenta a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 4474 din 22 mai 2017 pronunțate de Judecătoria sectorului 6 București, definitivă prin respingerea apelului, prin Decizia civilă nr. 462A din 7 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în raport de soluția contradictorie pronunțată prin Sentința civilă nr. 982 din 6 februarie 2015 a Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă prin Decizia civilă nr. 4267A din 18 noiembrie 2016 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și, respectiv, cea pronunțată prin Sentința civilă nr. 7678 din 30 septembrie 2016 a Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă prin Decizia civilă nr. 1354 din 27 aprilie 2017 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Prin urmare, obiectul cererii deduse judecății îl constituie revizuirea a două hotărâri judecătorești potrivnice, definitive prin deciziile pronunțate în apel de către Tribunalul București, iar temeiul de drept invocat este art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A apreciat tribunalul că s-a formulat o singură cerere de revizuire, iar nu două cereri de revizuire distincte, care să atragă competențe diferite, sens în care separarea acestei cereri în două cereri cu obiect diferit nu este justificată și încalcă dispozițiile prevăzute de art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

Așa fiind, competența soluționării cererii de revizuire revine Curții de Apel București, conform dispozițiilor prevăzute de art. 510 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (1) din același cod, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport de obiectul cauzei, precum și de dispozițiile legale incidente.

Conflictul ivit între cele două instanțe, care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, este consecința interpretării diferite a normei juridice înscrise în art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ., care reglementează competența materială de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 509 din C. proc. civ., "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; (...). (2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Art. 510 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere", regulă aplicabilă cererilor de revizuire, cu excepția celor întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, în privința cărora alin. (2) al art. 510 prevede că "cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre (...)".

Spre deosebire de reglementarea anterioară, care atribuia această competență instanței ierarhic superioare instanței - dacă era una singură - sau, după caz, instanțelor care pronunțaseră hotărârile potrivnice, actualul C. proc. civ. prevede că instanța competentă este aceea mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre, a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi fost încălcată.

În speță, prin cererea introductivă s-a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 4474 din 22 mai 2017 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 462A din 7 februarie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin care s-a stabilit exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată și stabilirea domiciliului minorului la tată, în raport de soluția pretins contradictorie pronunțată prin Sentința civilă nr. 982 din 6 februarie 2015 a Judecătoriei sectorului 6, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia civilă nr. 4267A din 18 noiembrie 2016 a Tribunalului București, secția a V-a, prin care s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun și, respectiv, cea pronunțată prin Sentința civilă nr. 7678 din 30 septembrie 2016 a Judecătoriei sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin respingerea apelurilor prin Decizia nr. 1354 A din 27 aprilie 2017 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, prin care s-a stabilit domiciliul minorului la mamă.

La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2019, acordat în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, revizuenta a precizat atât oral, cât și prin cererea scrisă depusă în dosar, faptul că cererea de revizuire dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., are ca obiect revizuirea Sentinței civile nr. 4474 din 22 mai 2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2016, sentință care este potrivnică în raport de Sentințele civile nr. 7678 din 30 septembrie 2016 și nr. 982 din 6 februarie 2015 pronunțate de aceeași instanță, schimbate în apel, prin Deciziile nr. 1354A din 27 aprilie 2017 și nr. 4267A din 18 noiembrie 2016 ale Tribunalului București.

Drept urmare, nu se poate reține existența a două cereri de revizuire distincte care să atragă competențe diferite, câtă vreme obiectul cererii de revizuire, astfel cum a fost dedus judecății, îl constituie Sentința civilă nr. 4474/2017 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin Decizia nr. 462A/2018 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. x/2016, despre care se pretinde că ar fi fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 982/2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București, schimbată în parte prin Decizia civilă nr. 4267A/2016 a Tribunalului București și, respectiv, a Sentinței civile nr. 7678/2016 a Judecătoriei Sectorului 6 București, păstrată ca urmare a respingerii apelurilor prin Decizia civilă nr. 1354A/2017 a Tribunalului București - hotărâri pronunțate în același dosar (nr. x/2013, respectiv nr. x/2013*), în cele două cicluri procesuale.

Cum cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează motivul privitor la existența unor hotărâri definitive potrivnice, în ceea ce privește instanța competentă devin relevante dispozițiile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., în considerarea caracterului de ordine publică al regulilor de competență în materie, de la care părțile și instanța nu pot deroga.

Or, Curtea de Apel București este, în accepțiunea art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ., "instanța mai mare în grad", fiind de subliniat că "prima hotărâre", în raport de care se afirmă încălcarea autorității de lucru judecat, este reprezentată de cele două sentințe pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București pe parcursul celor două cicluri procesuale ale aceleiași pricini (dosarul nr. x/2013), sentințe care au fost, una schimbată în parte, iar cealaltă păstrată ca efect al respingerii apelului, prin deciziile pronunțate de Tribunalul București.

Este de amintit că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității reglementat de art. 9 din C. proc. civ. care la alin. (2) stipulează că "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților", ce se impune a fi corelat cu exigențele principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului prevăzut la art. 22 alin. (5) din același cod, ce stipulează că "(...) judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile (...) au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora."

Ca atare, scindarea cererii de revizuire în două cereri de revizuire cu obiect distinct și soluționarea de către instanțe diferite, în lipsa unor prevederi legale exprese, contravine principiilor anterior menționate și rațiunilor în ceea ce privește natura și fundamentul juridic ale revizuirii, reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac de retractare.

Drept urmare, pentru a preîntâmpina riscul pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii, în interesul unei bune administrări a justiției, se impune judecarea unitară a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că, în speță, Curtea de Apel București este competentă material să soluționeze cererea de revizuire dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - CL